2,126 matches
-
domeniul de activitate pe care-l cultivăm. Între munca științifică din vremea regimului burghezo-moșieresc și aceea din zilele noastre deosebirea este tot așa de mare și în ce privește eficacitatea ei. Activitatea de cercetare nu era legată de nevoile generale ale maselor. Individualismul, sub diferite forme, care se confundă, de multe ori, cu un egoism cras, constituia trăsătura caracteristică a activității științifice din acele vremuri.“ („Realizări în științele istorice și filologice“, România liberă, 14 mai 1961) „Faptele prezentate aici, sumar și stângaci, explică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a construit societatea socialistă de atunci, o societate bazată pe minciună, incompetență și impostură. Din păcate nici astăzi această situație nu s-a schimbat, ci doar s-a adaptat la noile condiții sociale, la ,,democrația originală” bazată pe hoție și individualism primitiv. Astăzi diplomele se cumpără pur și simplu ca la tarabă ! Nu contează ce ești, de ce ești capabil în realitate, contează să apari cât mai deștept în fața altora! Știu că sunt cuvinte greu de digerat pentru unii. Pentru aceștia, minciuna
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pot face adesea, cercetând colecțiile vechi de ziare și reviste! Iată astfel o informație pe care o spicuesc în chiar primul număr al "Noutăței": "Mâine dimineață, d. C. Stere își va susține teza pentru licența în drept, tratând despre "Evoluția individualismului și Noțiunea de persoană". Și două numere mai departe: "D. Stere a trecut examenul de licență în drept. Juriul a rămas entuziasmat de profundele cunoștințe ale candidatului...". Pentru cititorii "Ciubăreștilor" acest prim succes al lui Vanea Răutu nu e desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el pe acasă, stătea într-un bloc construit între cele două războaie, într-un apartament ce mi s-a părut elegant. Din „prelucrarea” pe care domnul acela mi-a făcut-o țin minte doar un citat din Maiakovski care, vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Este un sens de care discursul public românesc se ocupă încă prea puțin, chiar și în condițiile de astăzi ale libertății de exprimare. Tradiția istorică, antecomunistă și comunistă, nu ne ajută îndeajuns. A avut prea puțin de-a face cu individualismul în sens moral-politic și prea mult cu diversele specii de colectivisme: nația, statul, clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea. De aceea și morala publică și politica au eșuat în diverse specii de paternalism, de la cel soft, cu ceva ingrediente democratice de vitrină
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sau chiar pentru comandamente politice de tipul societății socialiste multilateral dezvoltate sau al integrării europene. În raport cu aceasta, autointeresul și faptul de a ne bucura de viață par forme de egoism și sunt considerate păcate. Să răsturnăm însă perspectiva spre un individualism etic: atunci vom învăța că autointeresul este legitim ca și faptul de a ne bucura de viață, iar dacă nu o facem pe seama suferinței altora, devine o datorie morală să ne comportăm astfel. Doar aparent aceasta contrazice bunul-simț al creștinului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
devină om în rândul lumii și - i-o doresc din toată inima - s-a simțit în acest fel mai întreg. Îi resimțim totuși lipsa dintr-o știință pe care ar fi putut-o ilustra cu strălucire. VILI Marcat puternic de individualism, Vili a constituit o grea problemă pentru Archeos, care nu reușea să-i înfrângă manii mai puțin controlabile cum era cea de înrăit colecționar. Spre paguba cercetării, băiatul a rămas de cele mai multe ori un „căutător de comori”. Asta nu la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dar îngrădite, zidite... — Cum adică? — Uite așa... Au ridicat ziduri pe margine. Se feresc de privirile indiscrete. — Nu știm de ce se feresc și ce fac în vilele pe care și le-au construit. Totul e zidit, împrejmuit. Triumful privatizării, al individualismului... — Asta e mentalitatea creată în cei patruzeci de ani de comunism! — Comunism pe dracu’! — Și autoritățile ce zic? Primarul? — Ce să zică? Primarul promite marea cu sarea în timpul campaniei electorale și pe urmă nu mai face nimic din tot ce-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu puteau apărea veleități de singularizare, pentru că, neexistând încă o literatură, nu aveai în contra cui să te singularizezi. Influența au avut-o atunci mai ales Hugo și Lamartine, poeții ideilor și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Lovinescu („noua spiritualitate” o constituie un „conformism etic” grefat pe mistică și ortodoxie), Lucian Blaga (optează pentru mit, transfigurarea realității și metafizică), Nichifor Crainic (afirmă o poziție tradiționalistă extremă, definită ca naționalism integral), Șerban Cioculescu (vede în noua spiritualitate un individualism bazat pe eul intelectual), Ionel Jianu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Sandu Tudor. Sunt prezenți cu poezie Ion Barbu (Dioptrie, ev arid), Camil Baltazar, Jacques G. Costin, Mihail Celarianu, Andrei Tudor, Leon Feraru, Cicerone Theodorescu, Emil Gulian, Eugen Jebeleanu
TIPARNIŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
1. Trebuie menționat faptul că, în alte tipologii, create pe baza altor criterii, Mearsheimer este inclus în categoria realiștilor neoclasici. Totodată, critica lui Waltz la adresa reducționismului lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o critică la adresa individualismului lor metodologic. Pe de altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar atât de holistă: ea nu explică efectele sistemice direct pe baza structurii sistemului, ci prin intermediul interacțiunilor între actori. Statele fac politica internațională structura nu determină, ci selectează comportamente
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește În regimul unui individualism absolut, care face să dispară solidaritatea și nu mai mizează decît pe relația pur sexuală (chiar dacă Îndulcită cu mitologie romantică). Eroii houellebecquieni sîntem noi, Înainte Însă de a ne fi acceptat ca atare. Spre deosebire de literatura lui Houellebecq, care nu oferă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
individul care ajunge să le practice este apărat mereu de credință și de disciplina spirituală impuse de normele sectei. Legea, cu alte cuvinte, nu se mai opune individului, ca În religia tradițională și iudaică În primul rînd, atîta vreme cît individualismul nu atinge gradul de exacerbare care-l transformă În groparul individului, cum se Întîmpla În societatea occidentală. Esențial este faptul că morala elohimită, la fel ca cea greacă, nu se sprijină nici pe sacriciu, nici pe vină. Pe de lată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale compensative și, cu bagajul psihanalitic făcut, adăugat unei experiențe istorice traumatizante, acceea a Occidentului modern, cercetează microuniversuri rămase pînă nu demult În suspensia anomiei. Concurează la proliferarea autoficțiunii atît hedonizarea individualismului contemporan cît și prăbușirea metanarațiunilor constatată de Lyotard: “Autoficțiunea s-ar fi născut deci din cucririle psihanalizei, impunînd o concepție despre literatură ca inevitabilă ficțiune. Cu Freud, autobiograful a realizat că, imediat ce există poveste, adică punere În text, apare ficțiunea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de șoc suportate În secolul XX s-au numit - atunci cînd au fost date, prin deturul ficțiunilor, de romancieri - realism. Romanul realist francez din zilele noastre și-a mutat accentul de pe “noi” pe “eu”, În concordanță cu recenta resurecție a individualismului (cu cîteva excepții notabile și cu atît mai semnificative, ca cea a lui Houellebecq). Există o Întreagă literatură, și vorbesc acum de cea ficțională, revendicativă. Ea se cantonează, Într-o primă diviziune, fie În social și realistă la modul mizerabilist
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iluzorii imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele dispar ceea ce instituisem ca valoare dispare și ea totdeaodată. Autoficțiunea consacră individualismul abrupt al zilelor noastre: singura realitate la care mă pot raporta sînt eu, așadar nu pot vorbi decît despre mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă conturul miezului pervers, autodestructiv al ființei umane finite, atee, lipsită de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
demnitate proprie, un rang mai puțin umil în fața lui Dumnezeu decât se considera înainte, fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării de sine, cel puțin în plan politic (Machiavelliă și al manipulării maselor (Giordano Brunoă. Acest individualism a căpătat o altă față odată cu doctrina protestantă, care pretinde omului să aștepte harul lui Dumnezeu în intimitatea propriei subiectivități, iubindu-l și rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului, care, cum spunea Weber (1933Ă, are la bază etosul protestant. Apropierea omului de statutul de persoană se face pe acest fond al creșterii individualismului, a stimei de sine și a încrederii în sine, a valorificării propriei demnității, la nivelul unei conjuncții dintre persoana juridică și cea a lui Dumnezeu, în cadrul noii etici inaugurate de Kant. În Critica rațiunii pure, Kant prezintă omul ca pe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de elaborări etice. Este cazul personalismului francez a lui Mounier și a revistei Esprit. Într-o sinteză asupra personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile sinelui de unde revine spre exterior; - confruntarea - din singurătate persoana pornește pe fundul afirmării făcând alegerile; - libertatea fără limită a persoanei; - eminența demnității
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
familiei, care, de altfel, s-au demonetizat ca modele. Ingredientele de spectacol și de distracție oferite sunt expresia instabilității sociale și a anarhiei axiologice. Devine evidentă existența unei „mame tehnologice”, care include televiziunea, sistemele video, Nintendo și walkman. Se cultivă individualismul, astfel că, din primii ani, copiii vor să sublinieze deosebirile dintre ei și ceilalți. Oferta educațională - jocuri, cultivarea aptitudinilor artistice, sportive - suprasolicită copiii, dar aduc satisfacții eului parental. Eul real e suprasolicitat, se îndepărtează tot mai mult de cel ideal
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ostil-dominatoare și ignorarea detașată a celor din jur. Aceste particularități comportamentale pot fi uneori doar consecința disfuncționalității grupului social a cărei contribuție personopatică trebuie raportată la reperele demografice individuale și la nivelul de asumare responsabilă a experiențelor biografice dezavantajante. Atributele individualismului promovat de sociocultura modernă occidentală sunt și ele extrapolate în structura diverselor categorii tipologice personologice. Tulburările de personalitate au fost descrise și comentate de-a lungul timpului în cele mai importante sisteme nosologico-nosografice psihiatrice internaționale (Oldham, 2005Ă. Ele au fost
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cât mai redus și mai bine centrat de activități) intră adesea În conflict. Astfel, corporația germană Mercedes-Benz se concentrează asupra performanței și tehnologiei, descurajând cooperarea Între departamente; ca urmare, procesul de dezvoltare al unui nou produs este lent și sinuos. Individualismul american fragmentează conceptul lanțului valoric prin stimularea competiției la fiecare nivel. Japonezii accentuează, În schimb, valorile corporatiste, alunecând pe panta periculoasă a imitării exclusive; axarea firmei Sony pe tehnicile producției suple ascunde, În realitate, secarea ideilor noi creatoare și maturizarea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
trimis la nivelul conducerii, care va lua decizia finală (fig. 81). Deși valorizant și motivant pentru individ, procedeul ringi este puțin probabil că va fi utilizat pe scară largă la noi. Una dintre explicații este aceea că În Europa predomină individualismul, În timp ce În Japonia predomină colectivismul. Reactivitatea și transversalitatea sunt concepte noi, veritabile generatoare de performanță. Reactivitatea Înseamnă capacitatea firmei de a acționa rapid față de o schimbare a mediului său. Pentru aceasta, firma trebuie să fie flexibilă, să adopte o structură
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
obțin o marjă substanțială de profit. Dificultățile financiare ale industriei americane pot fi justificate prin folosirea tehnicilor „opulente” În locul manufacturării suple, prin obligațiile sindicale (descrierea posturilor și plata orară), prin viziunea managerială pe termen scurt sau prin parohialismul departamental (accentuarea individualismului și a competiției la toate nivelurile). Adevărata miopie strategică derivă din perceperea pieței americane a automobilelor ca omogenă și segmentarea sa În grupuri socioeconomice. Aceste observații făcute de Alfred P. Sloan În perioada interbelică au propulsat expansiunea companiilor GM, Ford
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]