16,142 matches
-
inventăm iluzia că textul reprezintă în varii lecturi “spuneri ale autorului” alături de non-spuneri ale autorului. Realitatea constă în aceasta: textul grăiește sponte sua. Există însă situații în care gândirea despre prejudecățile care ar fi articulat interioritatea textului în producere ne induce o convingere modificabilă despre ce ar fi putut, întemeiat, spune autorul în textul său, în textul ca text (Vlăduțescu, 2006). Nu este în intenția hermeneutului de a căuta în discurs un autor oricum imaginar, și a-i intra în rol
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul de paradox indus de paronimie, înțelegere greșită, sofisme, paralogisme., afirma criticul Vlăduțescu. Bancul are un efect șocant de sens. În cadrul lui atât limbajul cât și gândirea se află la un înalt nivel de perfecțiune. Înainte de toate, bancul este o construcție inteligentă. El nu
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje (Vladutescu, 2006). Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. Discursul filosofic este în totalitate „zicere”, „spusă”, „locuție”, căci este de
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
în antropologia comunicării. Se concluzionează că în orizontul comunicării, Odile Riondet poate fi reținută că remarcabil specialist al axei „communication anthropology”. I. Introducere Pentru a ajunge în câmpul comunicării trebuie mai întâi să te situezi în orizontul comunicării. Această poziționare induce subsecvent o privire structurantă, de sus și de departe. Privirea comunicaționala este, în fapt, atât o viziune a câmpului comunicării, cât și una a însăși comunicării, că știința, teorie și practica. Prezenta cercetătorului în orizontul comunicării nu este una rătăcitoare
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
comunicării. În centrul acestuia stă intenția de unificare a teoriilor comunicării într-un meta-model, pe cursul celor „seven major traditions”. În opinia noastră, studiul este excepțional; era și rămâne în parte și astăzi util în organizarea câmpului comunicării. Însă, el induce o perspectivă rigidă ce, desi vizează, totuși nu permite unificarea spațiului teoriei comunicării. Noi am constatat: 1) că unele tradiții nu sunt tradiții, căci o tradiție se instaurează în cel puțin două generații intelectuale: în anii 1940, cănd comunicarea se
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
pentru comunicare, căci nu au tradiție nici pentru ele însele: de exemplu, Cybernetics se constituia în 1948, adică simultan cu comunicarea că disciplină, la fel și Social Psychology; ele nu aveau deci o tradiție a lor pe care s-o inducă în comunicare; 3) unele tradiții înregistrează drept câmp al comunicării o zonă de preocupări ce nu ține cont de evoluția preparadigmatică și, ulterior, paradigmatica a comunicării; de exemplu, Retorica și Semiotica sunt reținute că tradiții pentru comunicare, desi ele pot
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
astfel de eveniment zguduitor. Unii au o viziune luminoasă, alții au o viziune întunecată. Viziunea luminoasă constituie o curbă internă a liricii prin care transpare o soluție pentru dezastru. Pentru poetul luminos există mai totdeauna o ieșire. El poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși faptul că vorbește despre ieșire reprezintă o ieșire. Se aplică aici paradoxul bărbierului: cine îl bărbierește pe bărbier? Care este ieșirea pe care nu se poate ieși? Găsim ca prototipic, pe această
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul de paradox indus de paronimie, înțelegere greșită, sofisme, paralogisme. Bancul are un efect șocant de sens. În cadrul lui atât limbajul cât și gândirea se află la un înalt nivel de perfecțiune. Înainte de toate, bancul este o construcție inteligentă. El nu este pentru mințile
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p.
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
comunicator. Acreditarea o face instanța de comunicare și tot ea este cea care definitivează profilul de comunicator specific. Instanța hotărăște dacă și ce fel de comunicator este cineva. După cum se știe, nimeni nu se poate insinua drept comunicator, astfel încât să inducă o comunicare de care cel vizat să nu-și dea seama. Comunicatorii comunică în calitate de “comunicatori”. Dacă nu este acreditat drept comunicator, un intervenient nu accede în comunicare. Știm că comunicarea înseamnă “comunizare”. Două persoane devin comunicatori în măsura în care comunizeză elemente și
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
mobile și mai multe opțiuni de comunicare decât oricând înainte. Specialiștii consideră că new media are unele repercusiuni negative vieții sociale, prin faptul că avem tendința de nu mai analiza informațiile primite, renunțând la gândirea critică. Formele de new media induc și un deficit de atenție, fenomen datorat faptului că persoanele tind să se informeze din sursele media în timp ce desfățoară și alte activități, de exemplu: ascultă la radio în timp ce conduc, urmăresc televizorul în timp ce fac treburi casnice, navighează pe Internet în timp ce ascultă
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul de paradox indus de paronimie, înțelegere greșită, sofisme, paralogisme. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
REVISTA DE RECENZII - Part 33 [Corola-blog/BlogPost/339551_a_340880]
-
se transmite oral și are o poantă blitz. Are caracter instantaneu și concret. Este un puternic lubrifiant social și relațional. La extrem, bancul este o formă de viață. Ca raționament, are caracter frapant; nu rareori mizează pe efectul de paradox indus de paronimie, înțelegere greșită, sofisme, paralogisme. Bancul are un efect șocant de sens. În cadrul lui atât limbajul cât și gândirea se află la un înalt nivel de perfecțiune. Înainte de toate, bancul este o construcție inteligentă. El nu este pentru mințile
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p.
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
au marcat viața ajunsă la sens. Pe fond, chiar întâmplările, imaginile reținute dau sensul vieții. A doua sursă de energie estetică a cărții o reprezintă ideea morții. Spiritul creator își retrăiește viața, prin elementele ei esențiale, din perspectiva morții. Timpul induce un „declin fără întoarcere”, iar spiritul face experiența „intrării în inimă” a fricii de moarte. Cu toate acestea, subiectul gânditor vede moartea ca fiind de neacceptat: „Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun talent pentru asta” (p. 147). Revelația
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Singurătatea pozițională înseamnă desăvârșire, iar desăvârșirea constituie resemnare și autoînvăluire. Poetul se prezintă ca un maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am izola corpul de minte, orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului: nu reduce concentrația lirică prin exces
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
cu toții), dar își trăia moartea. O carte scrisă cu sufletul, în căutarea unor formule existențiale și a unor stiluri de viață. Poate că pe unele paliere talentul și experiența literară duc și către exerciții de stil, dar acestea sunt suferințe induse de dificultatea de a spune adevărul în față, verde în ochi. Schisma stilistică acoperă, orice s-ar zice, incertitudinea în legătură cu partea rea, dură, necruțătoare a adevărului. În timp ce-i scrie destinatarului, George Stanca își scrie și sieși. Sensibilizarea adresantului la realitatea
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
și definitiv din simplul motiv că nu-și găsesc un sistem de referință. Relatările n-au în exterior un punct arhimedic de sprijin, unul evident și indubitabil. Contribuța narativă la persoana a treia, neutrală și de nuanță omniscientă (capitolele auctoriale) induce noi valențe de ambiguitate. Personajele își invalidează reciproc relatările. Mai mult, își revocă reciproc privilegiul de instanță narativă. Avem de a face cu o multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Beșteliu). Găsim ca admirabilă estetica toxicității și drept memorabile 9 sonete: ”Ascultă frumusețea cum ucide”, „Luceafăr întors”, „Lumina”, „Hârtia”, „Tranzit”, „Vânzare”, „Pe ziduri” „Est” și „Har”. În timp ce toxicitatea de conținut ajunge să fie medicament estetic, limbajul poetic bulversează prin opacitatea indusă de o gramatică rănită: un volum remarcabil. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
dosarul său s-ar fi văzut că este român. Ideea se întărește cu afirmația: „Cred că pentru noi, străinii (s.n.- V: Șt.), America este o colecție de imagini din fanteziile noastre” (p. 28), dar se fortifică și cu presupozițiile emoționale induse de aserțiuni, precum: „judecătorul nu ne-a spus cât de greu este să-ți păstrezi (în America - n.n.) obiceiurile, bucătăria, limba” (...), „nu a pomenit despre singurătatea de a-ți fi lăsat în urmă prietenii, familia” (...), „despre cum ți se rupe
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și corect. Trebuie, arată Heidegger, să încercăm să gândim inocent grecește, să gândim gândirea greacă în raport cu gândirea filosofilor inaugurali, iar nu în raport cu perspectiva indusă de Platon și Aristotel. De asemenea, să cercetăm gândirea greacă dincolo de tălmăcirile ei în latină și în afara atragerii ei în jocul evangheliilor, al gnozei și scolasticii. Jacques Derrida este, după Nietzsche, primul care readuce în atenție sincretismul literarului cu filosoficul
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p.
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
Doina Cornea ridică problema tranziției la nivel spiritual, mental și o aduce în cadrul ideii că „ne-am despiritualizat” (p. 85). În viziunea de „optimist ponderat” (p. 117) a profesorului Dinu C. Giurescu, tranziția trebuie pusă și în coordonatele de gândire induse de două idei: a) „istoria nu s-a sfârșit”; b) „trăim și o modă a miturilor”. Profesorul Daniel Barbu evocă, la rândul său, și o dimensiune spirituală ce subzistă, la modul generic, în tranziție și care derivă dintr-o „concepție
RADU CĂLIN CRISTEA: O dezamăgire tămăduită, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339634_a_340963]
-
care să aducă în convergență atât de revelator figura existențială a spiritului creator și mișcarea gândirii producătoare. Estetica și destinul se intersectează în cartea lui Ion Zubașcu, „Moarte de om” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010). Ca pre- și avant- text, titlul induce conotativ o denominație, o incitație și o grilă de lectură. Mai întâi, el desemnează ansamblul textual. Apoi, atrage cititorul într-un contract de lectură. Finalmente, generează o posibilă grilă de interpretare. Ca nod conotativ, acest titlu sugerează înainte de toate ideea
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri (în viață și în literatură). Pe de altă parte, acest statut de emisie oferă lectorului
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]