1,992 matches
-
care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou), iar în canton avea un patrulater roșu cu trei stele albe. Se atestă, deasemenea, că drapelul miliției moldovenești avea două fâșii orizontale: roșu în partea superioară și albastru în cea inferioară, cu un „cap de bou” pe o cruce albă plasată în canton.
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” condus de Mihai C. Băcescu, ca salariat tehnician, fiind singurul sprijin al mamei sale. Iese licențiat în 1963, ceea ce îi permite să treacă cercetător doctorant la Muzeu, în secția de biologie marină și vertebrate inferioare. Subiectul de doctorat, ales de ihtiologul Pr. Dr. Petru Bănărescu, privește crustaceii "Phyllopoda" din apele temporare, dar studiază și Policladele (crustacei amfipozi corophiizi) mării Negre, apoi speciile invazive ca melcul marin "Rapana venosa" și fauna bentică în general. Cu acest
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
biserica are fațada din cărămidă roșie netencuită. Partea inferioară a fațadei este acoperită cu piatră fasonată dispusă geometric, iar colțurile clădirii și contraforturile sunt executate din blocuri masive de piatră. Biserica are două rânduri de ocnițe în dreptul pronaosului, cele din partea inferioară fiind mai mari decât cele din partea superioară, iar pe abside sunt situate firide alungite, având deasupra un rând de ocnițe mici asemănătoare cu cele de pe fațada pronaosului. Deasupra ocnițelor mari de pe pronaos și a firidelor alungite de pe abside sunt mici
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
inelul anorectal (care corespunde inserției mușchilor ridicători anali), are cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută (la acest nivel fiind aparatul sfincterian). Rectul are 12-15 cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie (Kohlrausch) corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter. Vascularizația arterială a rectului este asigurată de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
octeti) trebuie "accesat indirect", folosind sintaxa @R0 sau @R1, cu adresa de acces incărcată în R0 sau R1. Registrele de uz special (SFR) sunt localizate de la adresa 0x80 la 0xFF și sunt "accesate direct" folosind aceleași instrucțiuni ca pentru partea inferioara (low) a IRAM. O parte din registrele SFR sunt de asemenea bit-adresabile. Memoria program (PMEM), deși mai putin folosită decât IRAM sau XRAM, este localizată Incepând cu adresa 0. Poate fi on- sau off-chip, depinzând de tipul de chip folosit
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
ul (numit și nanosomie, microsomie sau hiposomie) este o afecțiune medicală care se caracterizează printr-o statură cu mult inferioară celei medii. Nu există criterii universale de definire, dar, de exemplu, în SUA se referă la adulți care au sub 147 cm. În limba română, cei care suferă de această afecțiune sunt numiți în mod popular „pitici”. Ea este foarte
Nanism () [Corola-website/Science/317326_a_318655]
-
hrănindu-se cu animale acvatice. Ele respiră cu ajutorul unor trahee aflate la capătul abdomenului. Unele nimfe de libelule așteaptă nemișcate și atacă prada în trecere cu o viteză și o precizie incredibile. Nimfele pot scăpa de prădători folosind mușchii din partea inferioară a abdomenului care lasă să intre și să iasă apa, ceea ce determină propulsia rapidă în față. Nimfa de dragonfly trăiește de la șase luni la cinci ani, în funcție de temperatura apei și de cantitatea de hrană. Ea năpârlește de zece sau de
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
culorile verde, galben, brun și vișiniu, cu desene în relief (capete de zimbru, sirene, lei, grifoni, balauri încolăciți, stele etc.), intercalate cu butoni mici triunghiulari, iar sub friză sunt două rânduri de ocnițe, două ocnițe din partea superioară corespunzând uneia din partea inferioară. Absidele laterale sunt decorate cu firide oarbe alungite până la soclu, terminate la partea superioară cu o dublă arcatură în arc frânt și separate între ele prin picioare de cărămidă aparentă. În interior, biserica este compartimentată în pridvor, pronaos, naos și
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
mici sau de mărime mijlocie, cu o lungime de 10-24 cm și o greutate de 8-75 g. Ciocul este conic, scurt, ascuțit și dur, cu mici vibrize la bază. Mandibula superioară este nedințată, de obicei puțin mai lungă ca cea inferioară. Coada este scurtă sau de mărime mijlocie. Penajul este, de regulă, modest colorat (brun, măsliniu sau cenușiu), dar unele specii sunt multicolore. La multe specii sexele au aceiași culoare a penajului, dar la alte specii masculii și femelele au penajul
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
împotriva Madridului. Atacul italian a dus la declanșarea bătăliei de la Guadalajara. Bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a forțelor republicane. Italienii au suferit pierderi grele în timpul acestor lupte. Blindatele italiene, cele mai multe tanchete L3/35, s-au dovedit net inferioare tancurilor care fusesră livrate republicanilor de către Uniunea Sovietică. Ofensiva italiană a fost zbrobită de o puternică contraofensivă republicană. Dintre cele patru divizii italiene antrenate în atac, numai divizia Littorio a suferit pierderi moderate. Restul de divizii italiene au suferit pierderi
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
-lea, Luzacia Superioară a fost separată din și conferită ca fief regelui Boleslav al II-lea al Poloniei. Primul "larkgraf de Luzacia" este cunoscut abia din anul 1046. Sub împăratul Lothar al III-lea de Supplinburg, Luzacia Superioară și cea Inferioară au fost reunite, începând din 1136. Termenii de "Ostmark" și "Luzacia" au devenit interșanjabili în secolul al XII-lea, cu toate că în 1128 contele Henric de Groitzsch este consemnat ca markgraf de Ostmark, deși a primit Marca de Luzacia abia din
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
s-a aflat în relații neamiabile cu socrul său. Împreună cu markgraful Adalbert al II-lea de Toscana, el a luat pe ascuns partea rivalului lui Berengar, Ludovic al III-lea "cel Orb", membru al familiei Bosonizilor și rege al Burgundiei Inferioare (Provence). După ce Ludovic a fost înfrânt, Adalbert s-a văzut nevoit să părăsească Marca de Ivrea și să caute refugiu în Provence, de unde s-a întors însă alături de noul său aliat, regele Rudolf al II-lea al Burgundiei Superioare, împreună cu
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
de câini preferată de reprezentanții înaltei aristocrații și folosită la vânatul cu pene. Un câine puternic, musculos, cu o prezență fizică spectaculară. Capul solid, bine desenat are botul lung si stopul pronuntat. Buza superioară este bogată, atârnând mult peste cea inferioară. Ochii, expresivi, au colțurile căzute, oferindu-i o expresie gravă, plină de noblețe. Urechile sunt mari, asemănătoare cu ale unui Bloodhound. Pielea, bogată pe gât, formează falduri. Corpul este vag pătrățos (în principiu, înălțimea la greabăn este egală cu lungimea
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
acestui comitat a fost împărțit între Slovacia și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în vestul Slovaciei și în nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Pojon (în , în , în ), azi Bratislava. se învecina la nord-vest cu landul austriac Austria Inferioară, la nord și est cu Comitatul Nyitra (Nitra), la sud cu comitatele Komárom (Komárno) și Győr și la sud-vest cu Comitatul Moson. El era situat între râurile Morava (la vest), Dunărea (la sud) și Váh (la est). Partea sudică a
Comitatul Pojon () [Corola-website/Science/324188_a_325517]
-
de speță rară și foarte valoros. Stalurile, adică stranele din cor, de la începutul secolului al XIV-lea, sunt decorate cu benzi de ornamente gotice... Este decorația ce o întâlnim pe mobilele de acest fel din Germania și Elveția, cu nimic inferioare acestora, așa încât putem zice că la Biertan se găsesc strane, lucrate la noi, de tâmplari ardeleni, care ar putea figura în orice mare muzeu de artă aplicată"”. De faimă internațională se bucură ușa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
care caracterizează marginea sa convexă superioară, Rolando l-a comparat cu o creastă de cocoș, de aici numele de "circonvoluție crestată", pe care i-o dau încă unii anatomiști. Girusul cingular este clar delimitat de-a lungul marginii sale concave inferioare de șanțul corpului calos. El este de asemenea delimitat în mod clar de-a lungul marginii sale convexe superioare, prin șanțul cingular, care îl separă de girusul frontal medial și lobulul paracentral. Cu toate acestea, șanțul cingular poate fi întrerupt
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare a corpului. Unii autori consideră baza mandibulei ca fiind marginea inferioară a corpului. Corpul
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
clerici. Când Henric s-a stins în 1290, stăpânirea sa a fost la rândul ei împărțită între cei trei fii ai săi, Ludovic (al III-lea), Otto (al V-lea) și Ștefan (I). Descendenții acestor trei principi au guvernat Bavaria Inferioară până în 1340, când unicul fiu al lui Henric al XIV-lea "cel Bătrân", Ioan a murit fără urmași. Ca urmare, ducele Ludovic al IV-lea din Bavaria Superioară, devenit și rege german, a preluat și Bavaria Inferioară, restabilind unitatea ducatului
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
nord de Dunăre, ulterior denumită Palatinatul Superior (Oberpfalz). Ludovic al IV-lea a trebuit să accepte și alternanța cu urmașii fratelui său în deciziile privind casa de Wittelsbach. Pe de altă parte, Ludovic și-a consolidat poziția prin achiziționarea Bavariei Inferioare în 1340. Ducatul era astfel consolidat, situație care a mai durat șapte ani. Însă la moartea sa, în 1347, cei șase fii ai săi și-au împărțit ducatul între ei în 1349. Situația s-a complicat și prin faptul că
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
sferei, forma liniilor de curent se modifică din ce în ce mai mult, acestea fiind obligate să părăsească sfera. În zone din ce în ce mai apropiate de sferă, se manifestă din ce în ce mai pronunțat antrenarea aerului de către sfera în rotație. Datorită acestei antrenări, de exemplu în zona B din partea inferioară, viteza de curgere a fluidului pe lângă sferă este formula 2 R fiind raza sferei, iar formula 3 viteza unghiulară a acesteia. În același timp, în zona A, viteza corespunzătoare a fluidului va fi formula 4 Presiunea dinamică în zona A va fi mai
Efectul Magnus () [Corola-website/Science/326398_a_327727]
-
π. Arhimede a găsit limitele numărului π prin înscrierea și circumscrierea unui cerc cu două poligoane regulate similare având 96 de laturi. Această propoziție dă o aproximare corectă a rădăcinii pătrate din 3 prin două limite, una superioară și una inferioară, deși Arhimede nu a dat nici o explicație despre modul cum a găsit aceste numere. El a dat limita inferioară și cea superioară a lui √3 sub forma: formula 3 Totuși, aceste limite sunt familiare din studiul ecuației lui Pell, iar convergența
Măsurarea cercului () [Corola-website/Science/322622_a_323951]
-
asimileze tehnologie decât ființe vii, cutreierând prin univers ca un prădător implacabil ce a asimilat nave, planete, și chiar întregi societăți pentru a aduna noi tehnologii. Ei fac deosebiri între rase din acest punct de vedere, considerându-le pe unele inferioare tehnologic și nedemne de a fi asimilate. Un exemplu de acest fel este rasa Kazon. ("": „Q Who?”) Prezența unui nou-născut Borg la bordul primului cub pe care-l vedem arată faptul că aceștia asimilează chiar și copii. La a doua
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Austria și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în estul Austriei și nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Șopron (în , în ). se învecina la vest și nord-vest cu landul austriac Austria Inferioară, la nord cu Comitatul Moson, la est cu Comitatul Győr, la sud-est cu Comitatul Veszprém și la sud cu Comitatul Vas. Partea de nord-est este riverana Lacului Neusiedler. Suprafață comitatului în 1910 era de 3.256 km², incluzând suprafețele de
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]