4,059 matches
-
a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când iubește și suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind „groapa”, „dricul”, „viermii
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale unei neliniști existențiale fundamentale: evenimentele și lucrurile, binevoitoare până atunci, își dezvăluie o altă față, întunecată și fioroasă, pe care poetul o contemplă cu mirare și spaimă. Unul dintre simbolurile
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se coc pe-acoperișe, / Iulie, gol, puturos, se scaldă-n toate fântânile.” La intrarea în acest infern al vieții, avertismentul dantesc al lipsei de speranță este înlocuit cu îndemnul de a fi credincios până la capăt unicității existenței, de a înfrunta destinul: „Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
dincolo de cuvântul înșelător împerecheat în metafora care deformează realul, căutând viziunea, revelația profetică. Veșnica dubitație existențială argheziană între credință și tăgadă este reluată într-un mod precreștin, în sensul înțelegerii pastorale a cosmosului, prefigurând astfel o cale de ieșire din infern: „Iov trecea în lumea cealaltă fără pic de regret, / fără pic de știință, / așa cum s-au născut și au murit morții / înainte de a se naște Dumnezeu.” Aparent paradoxal, în această dificultate de realizare a ceremoniei, a ritualului, pe care au
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
această idee și o introduce într-o mitologie ce surprinde prin încercarea de a da elementelor mărunte dimensiuni cosmice. A cosmiciza este pentru poet însăși esența liricii. EUGEN SIMION SCRIERI: Cum să vă spun, București, 1964; Viața deocamdată, București, 1965; Infernul discutabil, București, 1966; Vină, București, 1967; Vămile Pustiei, București, 1969; Poeme, București, 1970; Imnele bucuriei, București, 1973; Imne (1964-1973), București, 1975; Imnele Transilvaniei, București, 1976; Iubirea de patrie. Jurnal de poet, I, Cluj-Napoca, 1978, II, București, 1985; Imnele Moldovei, București
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Îl șlefuiește și Îl pune la loc chiar când apare altul. Transportorul care Îi trece pe deasupra capului vine de la bărbații care ștanțează rulmenți și Încarcă lingouri În cuptoare; vine de la turnătoria unde lucrează negrii, cu ochii ascunși sub ochelari În infernul de lumină și căldură. Bagă minereu de fier În cuptorul de topit și apoi, cu lingurile de turnare, pun oțelul topit În forme. Trebuie să toarne Într-un ritm precis - dacă o fac prea repede, explodează formele; dacă o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se Împrăștie, avea să-i ia din altă parte. Judecătorul Roth revendicase jurisdicția asupra Întregii „zone metropolitane“. Jurisdicția asupra orașului Detroit și a celor cincizeci și trei de suburbii Înconjurătoare. Inclusiv Grosse Pointe. ― Chiar când am reușit să vă scoatem din infernul ăla, zbiera Milton, afurisitu’ ăsta de Roth vrea să vă trimită Înapoi! WOLVERETA ― Dacă ați deschis radioul de-abia acum, sunteți la sfârșitul un meci extraordinar de hochei pe iarbă! Ultimele secunde ale ultimului meci din sezon, Între acele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vântul. Le făcea așa de multă plăcere să stea unul lângă altul, încât adesea întârziau un pic cu masa... O lacrimă grea se scurge pe pietriș. Asta până s-a născut Asinia. Blestemat fie ceasul acela! De atunci a început infernul. Se trezește în fața porții. O deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui. Nu i-o va lăsa Vipsaniei. Dacă ajung la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum de s-a obișnuit? Pentru că a văzut același lucru și acasă, în Iudeea? Sufletul i s-a asprit, e conștient de acest lucru. Și totuși, de fiecare dată când ajunge în subsolurile amfiteatrelor, se simte de parcă ar coborî în Infern. Dacă ar fi să judece numai după luptele de gladiatori, atunci le-ar da dreptate acelor coreligionari ai săi care consideră cultura grecilor și a romanilor nocivă pentru religia aleșilor lui Dumnezeu. — Nimic nu este mai păgubitor pentru un suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a câte unui zeu pentru o anumită victimă? Dă să se întoarcă spre Velleius, să-i ceară și lui părerea, dar se răzgândește. Mai bine nu. S-ar putea să nu-i înțeleagă preocupările. De ce trebuie să sacrificăm zeilor din infern numai animale de culoare neagră? O să-i răspundă că este normal să le placă negrul, din moment ce trăiesc în obscuritate. Din același motiv, lui Jupiter i se oferă doar tauri albi sau cel puțin cu o pată albă în frunte. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de-a lungul secolelor sunt mai bogate și mai imprevizibile decât se crede îndeobște"; mai complexe, așadar, decât manifestările frumuseții. Analiza lui Eco se orientează treptat de la extremele noțiuni ce materializează, în concepții străvechi dar și contemporane, grotescul (elemente ale infernului dantesc: “nebunie, demonism, diformități, până la freaks și horrorul filmelor secolului XX”) până la modernul kitsch care stabilește înregistrarea unui triumf al urâtului într-o societate în care estetica sa nu mai este privită sub forma unor “reprezentări frumoase ale lucrurilor urâte
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pieptu-mi a rănit... A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund". Arald încremenise pe calu-i - un stejar, Păinjenit e ochiu-i de-al morții glas etern, Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern, Ca umbre străvezie ieșite din infern Ei sboară... Vântul geme prin codri cu amar. Ei sboar-o vijelie, trec ape făr-de vad, Naintea lor se-nalță puternic vechii munți, Ei trec în răpejune de râuri fără punți, Coroanele în fugă le fulgeră pe frunți, Naintea lor se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
destul de nedelicate, genul de lucruri pe care nu-ți dorești să le auzi discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
putea purta o conversație pe diverse teme Începând de la ghicitori și până la particularitățile fiziologice ale diferitelor rase sau la curiozități culinare. Putea susține o argumentație despre nedreptatea comisă Împotriva Chinei prin Tratatul de la Versailles și putea face o paralelă Între Infernul lui Dante și versiunea timpurie a Visului camerei roșii a lui Cao1. Când pășea iar pe poarta casei noastre, revenea la eul său privat. Citea mult, dar vorbea puțin și, sincer, nici nu avea nevoie s-o facă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe scări. Leșinaseră și erau întinse pe jos. Înainte să sun erau doar câțiva oameni care zăceau pe jos. Doar în intervalul de cincispreceze-douăzeci de minute cât am vorbit la telefon, zona s-a aglomerat. Era ca o scenă din infern, întocmai ca cele pe care le vezi la televizor. Niște detectivi se învârteau și strigau în gura mare: «A vâzut cineva infractorii care au pus gazul otrăvitor?» Imediat au venit și ambulanțele. La început încă nu închiseseră intrarea de la metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a fost foarte greu - o baie de sânge, cu conflicte interioare și căutarea sinelui pentru a ajunge la o definitivare a sistemului. A ajuns la „iluminare“ sau „a atins un fel de valoare paranormală“. Fără să fi trecut prin experiența infernului și fără să fi învățat cum să răstoarne valoarea tuturor lucrurilor umane, Asahara nu ar fi fost un individ atât de puternic și de carismatic. Dacă privești dintr-o anumită perspectivă, religiile primitive au avut mereu o aură specială pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu sarin, vedeai pe ici-pe colo oameni care își ajutau din toate puterile prietenii afectați. Trebuie să-i amintesc neapărat și pe angajații de la Regia Autonomă a Metroului care au dat dovadă de un curaj extraordinar; ei au rămas în infernul acela pentru a ajuta călătorii, ignorând pericolul. (Vreau să-mi expim regretul pentru cei care, din păcate, și-au pierdut viața acolo.) În afară de câteva cazuri izolate, în mare, toți anagajații de la metrou au respectat regulile impuse de meseria lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp de trei zile. Nu puteam să fac asta la nesfârșit. Cei din Aum m-au amenințat că voi fi aruncat pe vecie în iad, dacă nu îmi țin gura. Dar, nu mai credeam în vorbele lor. Dacă mergeam în infern, asta era. Le-am spus polițiștilor tot ce știam. Interogatoriul a fost dur. Șeful anchetei mă forța să semnez o declarație în care scria că știam că în Satyam nr. 7 se fabrica sarin. Eu am ținut-o pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cerul, regiunile inferioare - pot astfel comunica. Această comunicare este uneori exprimată cu ajutorul imaginii unei coloane universale, Axis mundi, care leagă și susține în același timp Cerul și Pământul și care este înfipt în lumea de jos (ceea ce este numit îndeobște "Infern"). O asemenea coloană cosmică nu se poate afla decât în chiar centrul Universului, pentru că întreaga lume locuibilă se întinde de jur împrejur. Ne găsim, așadar, în fața unei înlănțuiri de concepții religioase și de imagini cosmologice, legate între ele, alcătuind un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de tip Atlantida) îi corespunde, la nivel uman, "cea de-a doua moarte" a omului ("umezeala" și leimon-ul Infernului etc.) ori moartea inițiatică prin botez. Însă, atât pe plan cosmologic, cât și pe plan antropologic, imersiunea în Ape nu echivalează cu o dispariție definitivă, ci cu o reintegrare vremelnică în nediferențiat, urmată de o nouă creație, de o altă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își dobândește mântuirea veșnică." 5 Brihadara1yaka Upanishad (V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru nelegiuiți este îngustă "precum tăișul unui cuțit" (Dînkard, IX, XX, 3). Sub Puntea Cinvat se află prăpastia fără fund a Infernului (Vidîvdat, III, 7). Tot pe Puntea aceasta trec misticii în călătoria lor extatică spre Cer; pe aici a urcat, în spirit, Arda Viraz.13 Viziunea Sfântului Pavel ne vorbește despre o punte îngustă "asemenea unui fir de păr", care leagă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]