2,143 matches
-
o disocieze pe eroină de regele Charles al VII-lea. Voiau, astfel, să-l atragă pe suveran de partea lor, iar Jeanne să rămână singură în fața unei instanțe nu numai religioase, ci și politice. S-a început prin declanșarea mașinii infernale de fabricare a acuzațiilor și de denigrare publică. Poporul trebuia manevrat până la păcălirea lui. Cauchon a preluat în mod oficial frâiele Puternic susținut de apropiații lui, Cauchon a desfășurat o îndelungată și îndârjită propagandă împotriva Jeannei, încă de la apariția ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
că-i ajungea... Dar, la război, ca la război, ordinul superiorului contează. Plecă, anunțând că-și lăsase foaia de cort și sacul personal în groapa adăpost. Imediat ce dispăru spre fâșia de nisip din țara nimănui, se dezlănțui artileria inamică. Trăgea infernal, se zguduia pământul. Din groapa individuală, Ioan îl urmărea cu periscopul. În laboratorul de fizică al școlii normale descoperise acest aparat, care-l ajuta să- și îndeplinească acum mai ușor misiunea de susținere, cu două mitraliere, a patrulei care cerceta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Din groapa individuală, Ioan îl urmărea cu periscopul. În laboratorul de fizică al școlii normale descoperise acest aparat, care-l ajuta să- și îndeplinească acum mai ușor misiunea de susținere, cu două mitraliere, a patrulei care cerceta podul. O bubuitură infernală se auzi nu departe, în dreapta. Când suflul exploziei scăzu, privi în jur. Slavă Domnului, pare-se că oamenii lui erau teferi, numai că nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spus, ultima noapte de război, nu de dragoste. Nopți de război am tot avut. Barba, ca o alergie albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere semne și minuni. Nu pot să fac dintr-un bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc tot ce se Întâmplase. La un moment dat mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răceală: — Miranda nu tolerează ca altcineva În afara asistentelor ei să răspundă la telefon și, cum tu nu erai aici, n-am vrut să mă duc. Probabil că aș fi putut să fug un minut, dar știu că are o zi infernală și vreau să fiu sigură că Îi sunt permanent la dispoziție. Așa că, nu, noi două nu mergem la toaletă - și nici altundeva - fără să ne asigurăm mai Întâi că una din noi rămâne aici. Trebuie să lucrăm Împreună ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un an facultatea. Încercam să stăm de vorbă măcar o dată pe zi, dar tot aveam impresia că nu apucăm niciodată să ne vedem. Acum ne puteam Întoarce acasă, ne puteam vedea acolo și ne puteam plânge una alteia de ziua infernală pe care o avusesem - ca În vremurile bune. Alex și tata stăteau la taclale despre sport (baschet, credă, În vreme ce mama și cu mine puneam etichete pe cutiile din camera mea. Din păcate, nu erau prea multe; doar câteva cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai Încolo, În peisajul organizat agrest, un nor alb se conturează misterios, coborând lent dintr-un cer abstract; deschizătura peșterii dezvăluie brusc protuberanțe Întunecate și luminoase, zone infernale și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de itinerarii posibile; concavitatea alungită În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei speră că se apără de duhul malign al celui mort, de capacitatea acestuia de a face rău prin simpla prezență În forma de schelet sau de mumie, sau de urmă. Cuvintele se interpun ca un manșon protector Între puterea infernală a mortului și viața lor; au acea forță magică dedusă din funcția lor de intermediere Între real și semnele ce reprezintă mijlocit acest real. „Dă-te, bă, mai Încolo, că te lovesc cu oasele!“, mă apostrofează grosolan un muncitor. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de Dinu? Oho, cum să nu! Mi-eră frică de singurătate și mergeam cu el. Ce chin! Ce calvar! Dar Dan? Cum e Dan? E sublim, e Înălțător, e divin! Ce dragoste mi-ar putea da el... Ce dragoste mare! Infernal de frumoasă! Așa cum este el, bătrân pentru mine, m-ar putea face fericită și mi-ar elibera penița asta nepricepută, mi-ar face-o să zboare, să viseze... să scrie! Zuluf 10 august 1963 Dragul meu, Ferestrele cabanei erau Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii tăi, negri ca abisul nopții. 10 aprilie 1964 Ce pas rapid avea alpinistul ăla... Parcă mânca muntele, nu alta... M-am ținut eu ce m-am ținut după el, dar n-am putut până la urmă să mai rezist ritmului infernal. Pașii mei au fost atunci nesiguri și Împleticiți. Prima dată când nu rezist unui ritm de mers... Prima dată când rămân În urmă pe munte... Simt c-am să mor de atâta tristețe... De fapt, așa rămâi În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi știut de nimeni. Fugi de-aici, Angelo, am spus eu ca s-o Încurajez și s-o fac să spună mai departe. Doru te iubea de pe atunci. Da, cred că mă iubea. Mizerabilă ignoranță, gândeam. Doru e un egoist infernal, cum putea s-o iubească pe această gâscă ce-i cădea la picioare, nici frumoasă, pe deasupra? — Odată, continuă Angela, a venit la mine și mi-a cerut să mă culc cu el. Mi-a fost de-ajuns. L-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și grăbească și el plecarea la București. Cel mai târziu peste o săptămână isprăvea aici toate treburile. Încercă să momească pe Nadina să-l aștepte. ― Cred că aș muri dacă ar trebui să mai stau o săptămână în noroaiele astea infernale! zise ea surâzând. De ce nu renunți și tu o dată pentru mine la teribilele voastre afaceri? Să plecăm împreună. Grigore făgădui că până duminică termină, dar pe ea n-o mai reține: nu vrea să se simtă rău; dorește chiar s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aud!... Ei, ce-i? C-ați venit cu arme, văd, voi mai mult de o sută și eu unul singur!... Ce-i? Ce poftiți de la mine? Țăranii, care se liniștiseră o clipă, porniră din nou să țipe într-un cor infernal: ― Să pleci de aici!... Nu mai vrem învoieli!... Lasă moșia, don' colonel, că-i a noastră!... I-uite cum ne înfruntă hodorogul!.... O să-ți dăm bătaie!... Ne-ai înșelat și ne-ai jupuit destul!... Pămîntul!... Pămînturile!... Pământul nostru și munca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât să se banalizeze. A căpătat și o coloratură diferită. Tinerele fetele continuă să-l considere o distracție, un exercițiu de seducție. Însă jocul acesta nu li se mai pare la fel de subversiv ca odinioară. El s-a delimitat de reputația infernală care îl însoțise în perioada Belle Époque. Când flirtează, Dominique Desanti nu este asaltată de remușcări, cum i se întâmpla cândva Catherinei Pozzi sau Mariei Bashkirtseff. Cel mult are senzația că practică aceste jocuri cu o oarecare "maliție nevinovată". Să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totul este așadar excesiv și în același timp omenesc, prea omenesc... Flirtul pe care îl trăiește eroina, Sofia, nu eludează nici el această regulă. El începe oarecum ca o glumă, nevinovat. Însă ani mai târziu, acesta are o nouă izbucnire infernală, prelungindu-se într-un vis neînchipuit de brut, obscen și pervers. Totul începuse la Varșovia, în primele zile ale lunii iunie 1937. Sofia, deja măritată și mamă a doi copii, cu toate că ripostase din răsputeri, face cunoștință cu dr. Walter Dürrfeld
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o invite, pentru ca apoi să se eschiveze. Adesea, Bab se declară sătulă de acest "joc stupid". Vrea ca această comedie, ca această manevră infernală să înceteze. Abia așteaptă, spune ea, "să se limpezească totul". Însă în același timp, tânăra descoperă, ca atâtea altele înaintea ei, că micile cruzimi condimentează dragostea. Admite că "rafinamentele de răutate" ale lui André al ei nu fac decât să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fine, nu-i cazul să-ți fac un desen..". Solicitată urgent să le vină în ajutor celor două imprudente, Bab pune la cale un "consiliu de război", cele trei fete hotărând în unanimitate s-o "rupă cu acel duo infernal". În calitatea sa de membru neutru, Bab este învestită cu delicata misiune de mediator. Plină de curaj, ea pleacă să "le dea vestea cea bună" celor doi corupători, profitând de ocazie pentru a-i ocărî cum se cuvine. Când tinerii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și de decrepitudine. După călătoria în lumea spiritelor, doamna Freeling încărunțește prematur o altă prezentare simbolică a spaimei de a îmbătrîni. Și, în cele din urmă, filmul speculează speranța în viața de apoi și teama că aceasta ar putea fi infernală teamă ce reprezintă una din sursele puterii oricărei religii fundamentaliste și prezentînd această viață ca fiind populată de monștri care îi chinuie pe cei ce nu sînt aleși și nu reușesc să dobîndească mîntuirea spirituală, recompensîndu-i pe cei care o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de la capătul lumii Publicată în anul 1962, O zi din viața lui Ivan Denisovici* este nuvela prin care Alexandr Soljenițân a deenit unul dintre scriitorii ce redefinesc deopotrivă experiența totalitarismului și a exilului. Cartea este în sine un prim cerc infernal, conturând geografia terifiantă a Arhipelagului Gulag și descinderea autorului în coșmarul istoriei. Autobiografia certifică autenticitatea dicursului și imprimă prozei un realism "rece", prin care literatura se legitimează ca mediator între confesiune și mărturia-document. Ziua lui Ivan Denisovici este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]