2,716 matches
-
este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40 % din cele observate la sildenafil . Metabolitul N- demetil este metabolizat în continuare , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
cavernoși . Sildenafilul influențează erecția prin acțiunea sa periferică . Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra țesutul izolat de corpi cavernoși umani , dar crește puternic efectul relaxant al NO asupra acestui țesut . Când se activează calea NO/ GMPc prin stimulare sexuală , inhibarea PDE5 de către sildenafil induce creșterea concentrațiilor GMPc în corpii cavernoși . De aceea , este necesară stimularea sexuală pentru ca sildenafilul să producă efectul său farmacologic dorit . Studiile efectuate in vitro au evidențiat că sildenafilul are selectivitate pentru PDE5 , care este implicată în
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
100 mg sildenafil , au fost observate diferențe ușoare și tranzitorii în perceperea culorilor ( albastru/ verde ) , iar după 2 ore de la administrarea dozei nu a fost observat nici un efect evident . Mecanismul postulat pentru această modificare în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6 care este implicată în cascada de fototransducție de la nivelul retinei . Sildenafilul nu are nici un efect asupra acuității vizuale sau asupra sensibilității vizuale de contrast . Într- un studiu clinic controlat cu placebo la un număr mic de pacienți cu diagnostic
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40 % din cele observate la sildenafil . Metabolitul N- demetil este metabolizat în continuare , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
cavernoși . Sildenafilul influențează erecția prin acțiunea sa periferică . Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra țesutul izolat de corpi cavernoși umani , dar crește puternic efectul relaxant al NO asupra acestui țesut . Când se activează calea NO/ GMPc prin stimulare sexuală , inhibarea PDE5 de către sildenafil induce creșterea concentrațiilor GMPc în corpii cavernoși . De aceea , este necesară stimularea sexuală pentru ca sildenafilul să producă efectul său farmacologic dorit . Studiile efectuate in vitro au evidențiat că sildenafilul are selectivitate pentru PDE5 , care este implicată în
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
100 mg sildenafil , au fost observate diferențe ușoare și tranzitorii în perceperea culorilor ( albastru/ verde ) , iar după 2 ore de la administrarea dozei nu a fost observat nici un efect evident . Mecanismul postulat pentru această modificare în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6 care este implicată în cascada de fototransducție de la nivelul retinei . Sildenafilul nu are nici un efect asupra acuității vizuale sau asupra sensibilității vizuale de contrast . Într- un studiu clinic controlat cu placebo la un număr mic de pacienți cu diagnostic
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 ( calea principală ) și CYP2C9 ( calea secundară ) . Prin N- demetilarea sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal . Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru PDE similar cu al sildenafilului și o potență de inhibare a PDE5 in vitro de aproximativ 50 % din cea al medicamentului netransformat . Concentrațiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40 % din cele observate la sildenafil . Metabolitul N- demetil este metabolizat în continuare , cu un timp de înjumătățire plasmatică prin
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
valorile concentrației extracelulare ale serotoninei și noradrenalinei în diferite arii cerebrale . În câteva modele preclinice ale durerii neuropate și inflamatorii , duloxetina normalizează pragurile algice și atenuează comportamentul algic într- un model experimental de durere persistentă . Se consideră că acțiunea de inhibare a durerii a duloxetinei este rezultatul potențării căilor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central . Episoade depresive majore : XERISTAR a fost studiată într- un program clinic care a implicat 3158 pacienți ( 1285 pacienți- ani de expunere ) , care au
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
În câteva modele preclinice ale durerii neuropate și inflamatorii , duloxetina normalizează pragurile algice și atenuează comportamentul algic într- un model experimental de durere persistentă . Se consideră că acțiunea de inhibare a durerii a duloxetinei este rezultatul potențării căilor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central . Episoade depresive majore : XERISTAR a fost studiată într- un program clinic care a implicat 3158 pacienți ( 1285 pacienți- ani de expunere ) , care au îndeplinit criteriile DSM- IV de depresie majoră . Eficacitatea XERISTAR în doza
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
valorile concentrației extracelulare ale serotoninei și noradrenalinei în diferite arii cerebrale . În câteva modele preclinice ale durerii neuropate și inflamatorii , duloxetina normalizează pragurile algice și atenuează comportamentul algic într- un model experimental de durere persistentă . Se consideră că acțiunea de inhibare a durerii a duloxetinei este rezultatul potențării căilor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central . 26 Episoade depresive majore : XERISTAR a fost studiată într- un program clinic care a implicat 3158 pacienți ( 1285 pacienți- ani de expunere ) , care
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
În câteva modele preclinice ale durerii neuropate și inflamatorii , duloxetina normalizează pragurile algice și atenuează comportamentul algic într- un model experimental de durere persistentă . Se consideră că acțiunea de inhibare a durerii a duloxetinei este rezultatul potențării căilor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central . 26 Episoade depresive majore : XERISTAR a fost studiată într- un program clinic care a implicat 3158 pacienți ( 1285 pacienți- ani de expunere ) , care au îndeplinit criteriile DSM- IV de depresie majoră . Eficacitatea XERISTAR în
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
vasculare ( VCAM- 1 ) și ligandează osteopontinul , și un domeniu de conexiune alternativ al fibronectinei , segmentul de legare - 1 ( SL- 1 ) . Natalizumab blochează interacțiunea α4β7 integrinei cu molecula 1 de adeziune exprimată pe celulele de adresină de la nivelul mucoasei ( MadCAM- 1 ) . Inhibarea acestor interacțiuni moleculare previne migrarea transendotelială a leucocitelor mononucleare în țesutul parenchimal inflamat . Un mecanism suplimentar de acțiune al natalizumab poate fi cel de a suprima reacțiile inflamatoare în curs din țesuturile afectate prin inhibarea interacțiunii dintre leucocitele pe care
Ro_1101 () [Corola-website/Science/291860_a_293189]
-
de la nivelul mucoasei ( MadCAM- 1 ) . Inhibarea acestor interacțiuni moleculare previne migrarea transendotelială a leucocitelor mononucleare în țesutul parenchimal inflamat . Un mecanism suplimentar de acțiune al natalizumab poate fi cel de a suprima reacțiile inflamatoare în curs din țesuturile afectate prin inhibarea interacțiunii dintre leucocitele pe care se află exprimată subunitatea α4 cu liganzii lor , în matricea extracelulară și pe celulele parenchimale . În SM , se crede că leziunile apar atunci când limfocitele T activate traversează bariera hematoencefalică ( BHE ) . În condiții normale , VCAM- 1
Ro_1101 () [Corola-website/Science/291860_a_293189]
-
warfarinei , fenprocumonului și metforminei . Administrarea concomitentă de pioglitazonă și sulfoniluree nu pare să afecteze farmacocinetica sulfonilureei . Studiile efectuate la om nu sugerează nici o inducere a principalului citocrom inductibil P450 , 1A , 2C8/ 9 și 3A4 . Studiile in vitro nu arată nici o inhibare a unui subtip de citocrom P450 . Nu sunt de așteptat interacțiuni cu substanțele metabolizate de către aceste enzime , de exemplu contraceptivele orale , ciclosporina , blocante ale canalelor de calciu și inhibitorii ai HMGCoA reductazei . S- a raportat că administrarea concomitentă de pioglitazonă
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
warfarinei , fenprocumonului și metforminei . Administrarea concomitentă de pioglitazonă și sulfoniluree nu pare să afecteze farmacocinetica sulfonilureei . Studiile efectuate la om nu sugerează nici o inducere a principalului citocrom inductibil P450 , 1A , 2C8/ 9 și 3A4 . Studiile in vitro nu arată nici o inhibare a unui subtip de citocrom P450 . Nu sunt de așteptat interacțiuni cu substanțele metabolizate de către aceste enzime , de exemplu contraceptivele orale , ciclosporina , blocante ale canalelor de calciu și inhibitorii ai HMGCoA reductazei . S- a raportat că administrarea concomitentă de pioglitazonă
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
warfarinei , fenprocumonului și metforminei . Administrarea concomitentă de pioglitazonă și sulfoniluree nu pare să afecteze farmacocinetica sulfonilureei . Studiile efectuate la om nu sugerează nici o inducere a principalului citocrom inductibil P450 , 1A , 2C8/ 9 și 3A4 . Studiile in vitro nu arată nici o inhibare a unui subtip de citocrom P450 . Nu sunt de așteptat interacțiuni cu substanțele metabolizate de către aceste enzime , de exemplu contraceptivele orale , ciclosporina , blocante ale canalelor de calciu și inhibitorii ai HMGCoA reductazei . S- a raportat că administrarea concomitentă de pioglitazonă
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
foliculul pilos și este exprimat într- o varietate de celule tumorale . Panitumumab se leagă de domeniul de legare al liganzilor RFCE și inhibă receptorul de autofosforilare indus de toți liganzii RFCE cunoscuți . Legarea panitumumab de RFCE duce la internalizarea receptorului , inhibarea creșterii celulare , inducerea apoptozei și scăderea producerii de interleukină 8 și factor de creștere endotelial vascular . Gena KRAS ( Kirsten rat sarcoma 2 viral oncogene homolog ) codifică o proteină care se leagă GTP , de mici dimeniuni , implicată în transducția semnalului . O
Ro_1117 () [Corola-website/Science/291876_a_293205]
-
contraindicate ( vezi pct . 4. 3 ) Substraturi ale CYP3A4 cu indice terapeutic mic Telzir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care conțin substanțe active cu indice terapeutic mic , care reprezintă substraturi ale citocromului P450 3A4 ( CYP3A4 ) . Administrarea concomitentă poate duce la inhibarea competitivă a metabolizării acestor substanțe active , crescându- le astfel concentrația plasmatică și ducând la reacții adverse grave și/ sau care pun viața în pericol cum este aritmia cardiacă ( de exemplu amiodaronă , astemizol , bepridil , cisapridă , pimozidă , chinidină , terfenadină ) sau ischemie sau
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
08 μM în celulele cu infecție acută și a fost de 0, 41 μM în cele cu infecție cronică ( 1 μM = 0, 50 μg/ ml ) . Nu a fost stabilită legătura dintre activitatea in vitro a amprenavirului împotriva HIV- 1 și inhibarea replicării HIV- 1 la om . In vitro În timpul experimentelor de treceri seriate in vitro au fost selectate tulpini de HIV- 1 cu sensibilitate scăzută la amprenavir . Reducerea sensibilității virusului la amprenavir a fost asociată cu apariția mutațiilor virale I50V sau
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
epiteliul intestinal , după administrarea orală . Amprenavirul este metabolizat în principal la nivel hepatic , mai puțin de 1 % fiind excretat nemodificat în urină . Principala cale de metabolizare este prin intermediul enzimei 3A4 a citocromului P450 . Metabolizarea amprenavirului este inhibată de ritonavir , prin inhibarea CYP3A4 , ducând la creșterea concentrațiilor plasmatice de amprenavir . În plus , amprenavirul este și un inhibitor al enzimei CYP3A4 , deși într- o 20 mai mică măsură decât ritonavirul . De aceea , medicamentele care sunt inductori , inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
contraindicate ( vezi pct . 4. 3 ) Substraturi ale CYP3A4 cu indice terapeutic mic Telzir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care conțin substanțe active cu indice terapeutic mic , care reprezintă substraturi ale citocromului P450 3A4 ( CYP3A4 ) . Administrarea concomitentă poate duce la inhibarea competitivă a metabolizării acestor substanțe active , crescându- le astfel concentrația plasmatică și ducând la reacții adverse grave și/ sau care pun viața în pericol cum este aritmia cardiacă ( de exemplu amiodaronă , astemizol , bepridil , cisapridă , pimozidă , chinidină , terfenadină ) sau ischemie sau
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
μM 38 în celulele cu infecție acută și a fost de 0, 41 μM în cele cu infecție cronică ( 1 μM = 0, 50 μg/ ml ) . Nu a fost stabilită legătura dintre activitatea in vitro a amprenavirului împotriva HIV- 1 și inhibarea replicării HIV- 1 la om . In vitro În timpul experimentelor de treceri seriate in vitro au fost selectate tulpini de HIV- 1 cu sensibilitate scăzută la amprenavir . Reducerea sensibilității virusului la amprenavir a fost asociată cu apariția mutațiilor virale I50V sau
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
epiteliul intestinal , după administrarea orală . Amprenavirul este metabolizat în principal la nivel hepatic , mai puțin de 1 % fiind excretat nemodificat în urină . Principala cale de metabolizare este prin intermediul enzimei 3A4 a citocromului P450 . Metabolizarea amprenavirului este inhibată de ritonavir , prin inhibarea CYP3A4 , ducând la creșterea concentrațiilor plasmatice de amprenavir . În plus , amprenavirul este și un inhibitor al enzimei CYP3A4 , deși într- o mai mică măsură decât ritonavirul . De aceea , medicamentele care sunt inductori , inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
Mecanism de acțiune Se consideră că azacitidina își exercită efectele antineoplazice prin mecanisme multiple , incluzând citotoxicitatea asupra celulelor hematopoietice anormale la nivelul măduvei osoase și hipometilarea ADN- ului . Efectele citotoxice ale azacitidinei se pot datora unor mecanisme multiple , cum sunt inhibarea sintezei ADN- ului , ARN- ului și proteinelor , încorporarea în ARN și ADN și activarea mecanismelor de distrugere a ADN- ului . Celulele neproliferative sunt relativ insensibile la azacitidină . Încorporarea azacitidinei în ADN determină inactivarea ADN metil- transferazelor , determinând hipometilarea ADN- ului
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]
-
100 µM ( adică , până la aproximativ 30 ori mai mari decât concentrațiile care se pot obține în condiții clinice ) , azacitidina nu are efect inductor asupra izoenzimelor citocromului P450 ( CYP ) 1A2 , 2C19 sau 3A4 sau 3A5 . Într- un studiu care a evaluat inhibarea unei serii de izoenzime P450 ( CYP 1A2 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 și 3A4 ) incubate cu azacitidină 100 µM , valorile CI50 nu au putut fi determinate . În consecință , inhibarea enzimatică de către azacitidină nu este probabilă la concentrații plasmatice care pot fi
Ro_1139 () [Corola-website/Science/291898_a_293227]