3,659 matches
-
tot mai frecventă - nu doar În presa arabă, ci și În anumite sectoare nu tocmai marginale, Însă demente - cu Germania nazistă, punerea pe același plan a acțiunilor teroriste homicide, punitive ale Armatei Israeliene, urmate uneori și de pierderea unor vieți inocente (parte profund regretabilă a războiului care se poartă), cu acțiunile militare care au ca scop distrugerea unor obiective militare și cu cele ale unor militanți ai terorismului internațional, care atacă deliberat civili și viața normală a unei țări. În momentul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mai ales volumul Cele două Românii (2000) - sunt totuși departe de a oferi adevărata anvergură și ponderea acestei activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
sprijinindu-te cu mâna de spătarul unui scaun. Erai sumar îmbrăcată, atât de sufocantă era căldura golfului la reflux. Îți vedeam trupul și amestecul de fragilitate și forță, pe care mișcările tale îl scoteau la iveală. Jocul acela carnal și inocent al nudității care nu știe că e contemplată. Un bust cu contururi musculoase, desenul ferm al unei gambe și, deodată, parcă trădată, clavicula aceea fină, aproape dureroasă în liniile ei copilăroase... Ceva s-a răzvrătit în mine. Munca asta de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Femeia, cu capul plecat spre lampă, citește cu voce tare. Adolescentul o privește fix, dar n-o ascultă. Are privirea celui care cunoaște un adevăr dur și urât, privirea care înțelege că celălalt e pe cale să camufleze acest adevăr sub inocenta rutină a unei ocupații obișnuite. Ochii i se opresc pe degetele femeii care dă pagina și nu-și poate reține o strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
foame de lup», el pune problema transgresării lucrurilor interzise. Din acest motiv, este expresia dorinței, a tentației și a ademenirii periculoase din basmul Scufița Roșie. Astfel, deși fetița este sfătuită să nu se abată din drum, ea cedează dorințelor sale inocente: să culeagă flori, să alerge după fluturi, dar care în realitate sunt o încălcare a sfaturilor primite. Pentru că nu reușește să-și învingă dorințele, fetițe sfârșește prin a cădea în capcana întinsă de lup. În vise, ca și în basme
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate conferi legitimitate sau, dimpotrivă, poate fi privit ca inutil și blocându-i evoluția. Unele acte, deși inocente, antrenează vinovăția, o stare neplăcută, o jenă nemăsurată. Aceasta pentru că încalcă principiile morale, adesea introiectate în mod inconștient în copilăria subiectului. El trebuie să se elibereze pentru a putea progresa și a-și asuma total deciziile și acțiunile. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
tineri”, va titra un ziar pro-guvernamental. „Doar 50 000 de apartamente pentru tineri”, va scrie un ziar antiguvernamental. Jean Ricardou (1980) merge mai departe, răpindu-i jurnalismului și ultima iluzie de obiectivitate: „Nu există limbaj neutru. Nu există un paradis inocent al scriiturii”. Sociologic vorbind, orice comunicare prezintă un dublu aspect: reprezentațional (exprimă personalitatea, stările sufletești, cultura și ideologia autorului) și instrumental (mijloc de influențare a receptorului). Prin urmare, discursul mediatic poate fi abordat din două perspective distincte: 1. Din exterior
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
informația de bază. Parafrazând un proverb cunoscut („Spune-mi cum începi ca să spun ce fel de ziarist ești”), în spatele unui atac plin de prețiozități și neclarități metaforice, putem deduce cu ușurință pe ziaristul amator și nesigur pe uneltele sale: Beneficiari inocenți ai acestei profeții oarbe - va veni ziua de mâine -, găsim mereu o mângâiere pentru bucuria neîncheiată azi, aflăm mereu o liniște în care ne îmbrăcăm preț de un somn dorința nefinalizată, dăm mereu de un prag omenos pe care să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
devenea rapid o victimă, toți colegii lui de birou încercând să-l compromită, să-i creeze greutăți din cele mai diverse, drept pentru care, nu peste mult timp, șeful își încheia jocul apoteotic într-o ședință menită să „demaște” pe inocentul ziarist: „Mi-am pus mari speranțe în acest tânăr. L-am lăudat de față cu voi și l-am încurajat ca pe nimeni altul, dar el și-a luat-o în cap, s-a lăsat pe tânjală, m-a făcut
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
minimale! Mediile informaționale pot deforma realitatea, prezentând-o altfel decât așa cum este. Decupajele asupra realității recuperează doar anumite „fețe” ale acesteia, în raport cu calitățile mediului sau cu intențiile aflate la nivelul sursei de informare. Mediul însuși de transmisie nu este neutru, inocent. El „colorează” și „comentează” într-un anumit fel ceea ce arată. Se naște astfel o realitate nouă, fictivă, insul devenind captivul acesteia, uitând sau negând ceea ce este cu adevărat. Ficționalitatea mediatică (etalată la nivelul producțiilor filmice, prin staruri și „modele” de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
nu În ultima, cum se Întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea Învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un nume, faptul că la câteva versete apare o „demonizată” numită Maria Magdalena poate sugera, dacă nu chiar impune, o relație, chiar identitatea Între cele două personaje. Dar lucrurile nu sunt enunțate răspicat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în manuscris. Cu ecouri ale unui eminescianism diluat, B.-C. compune într-o gamă minoră, cântând - în „doine”, în câte un sonet - bucuria dragostei, mai rar amarul ei, înseninându-se în gestul cucernic al închinăciunii. Alternând lacrima promptă cu zâmbetul inocent, mai și căzând pe gânduri, în cogitații de album, stihuitoarea se simte fericită în cadrul rustic, în vreme ce față de orașul păcătos ea face alergii sămănătoriste. O notă de asprime se percepe în lirica de inspirație socială, unde frazarea amintește de O. Goga
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-un poem cu adieri de franciscanism. Cu „un accent frumos” (G. Călinescu), tradiționalismul lui B. denotă și o fericită petrecere pe la școala modernă. SCRIERI: Darul voievozilor, Craiova
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
terorizează indivizii în numele fericirii. Nu trăiește decât ca să îndrepte lucrurile, se sacrifică pentru alții până îi distruge. Notațiile prozatorului sunt fine și, în genere, povestirea este admirabil construită. Personajul generic al acestei proze ingenioase este o speță de Mitică generos, inocent, încolțit de rude, prieteni, colegi, pus să intervină pe lângă forurile administrative în chestiuni delicate, un individ, în fine, de care abuzează toți și, din această pricină, este mereu pe drumuri și, firește, mereu intră în încurcături tragicomice. Dramaturgia lui B.
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
sărăcia), aducând poezia la tensiunea unei surde lupte de gherilă: „În intimitatea odăii, cu televizor / așa, pe neașteptate, intră șacalii. / Vin, se-așază roată / pe fundul lor slab, jigărit, / și ne latră / în intimitatea cu televizor, a odăii.” Cu Noiembrie inocentul (1981) poezia se instalează parcă în zona dintre gravitație și lipsa de gravitație. Chipul din oglindă este perceput adesea ca oferindu-se deja dincolo („Numele meu s-a dezlipit de mine / a trecut vadul, e dincolo / prin vântul toamnei, / prin
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
după tine / când pipăi pereții / și-ncerc să mă agăț / de lipicioasa mâzgă verzuie / hrube la succesive niveluri / ca-ntr-o baie comună de aburi / din ce în ce mai fierbinți / insuportabili / pe treptele ultime”. Elegiac, fără relaxări inutile, tensionat, dar fără crispare, Noiembrie inocentul înscria, fără îndoială, o „ajungere” în lirica autoarei. Portret în oglindă, ultimele ei cărți de poezie cresc în adevărul acestor frumoase versuri dintr-o Elegie (din volumul Portretul din Fayum): „afară e înlăuntru / și lăuntrul i-afară / și până-nserează mai
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
arenă, București, 1967; Portretul din Fayum, cu ilustrații de Tudor Banuș, București, 1970; Scrieri, I-III, București, 1971-1978; Noru’ visătoru’ și amicii săi, București, 1971; Oricine și ceva, București, 1972; Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, București, 1978; Himera, București, 1980; Noiembrie inocentul, București, 1981; Orologiu cu figuri, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, București, 1984; Carusel, pref. Nicolae Manolescu, București, 1989; Fiesta, București, 1990; Demon între paranteze-Demon in Brackets, ed. bilingvă, tr. Dan Duțescu, pref. Nicolae Manolescu, București- Londra-Boston, 1994. Traduceri: R. M. Rilke
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele încep cu aceeași literă), iar misticismul în ironie lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile din perioada 21 iunie - 14 septembrie 1965, majoritatea dedicate sărbătorilor religioase (Noaptea de Sânziene, Sf. Ilie, Adormirea Maicii Domnului, Ziua Crucii), prilej pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.” Adept al unei viziuni animiste asupra lumii, A. organizează evenimentele zilnice într-o istorie sacră, ale cărei începuturi fabuloase sunt marcate de miracolul nașterii unui mânz pe câmp, sub ochii inocenți ai copilului: „Se ridicase mânzul - întâi pe un genunchi, / Apoi pe celălalt, pe o copită. / Și dintr-o dată lumea din haos se-nchega / Și-și părăsea pământul întâia lui clipită.” Poetul transformă mirarea existențială a adolescentului într-un prilej de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Încă Îi era străin proprietarei lui. Noaptea, În dormitor, Își văzuse fratele Împingându-se În somn În salteaua de paie de parcă s-ar fi certat cu ea. Când era mică, dăduse odată peste el În crescătoria de viermi: se freca inocent de un stâlp de lemn. Dar nimic din toate acestea nu o impresionase. ― Ce faci? Îl Întrebase pe Lefty, care avea pe atunci opt sau nouă ani și, Îmbrățișând stâlpul, Își mișca genunchii În sus și-n jos. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În regulă, dar formele mele unghiulare erau. Aveam Înfățișarea aceea de saluki. În plus, dintr-un motiv sau altul - temperamentul meu visător sau caracterul pedant -, mă potriveam de minune În peisaj. Totuși nu era ieșit din comun ca anumite fete inocente, ușor de stârnit, să răspundă la prezența mea În moduri de care nu erau conștiente. Mă gândesc la Lily Parker, căreia Îi plăcea să se Întindă pe canapelele din hol și să-și pună capul la mine În poală, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse cu jumătate de gură să se reducă semnificativ. Erau cu toții așezați. Unii lipseau. Alexandru stătea în prima bancă din partea dreaptă. M-am uitat la el ridicând din sprâncene, întrebându-l prin semne unde erau ceilalți. Ridicase din umeri și inocent din sprâncene. Nu e vina mea. Nu mă învinui. Nu sunt nicăieri." Nu conta prea mult. Lipseau doar vreo cinci. Nu era mare lucru. Mi-am îndreptat privirea spre sală, trecându-i pe toți în revistă, reținând foarte rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel care a devenit acum Ministru. Mulțimea a asaltat Palatul în care domnea pacea, sub îndemnul vorbelor meșteșugite ale Ministrului, și a mânjit cu sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în Sălile Poleite, bănuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la piept și scrutau împrejurimile! Mai era cineva acolo! După prima împușcătură, urmă a doua, mai puternică. Aceasta își avea originea în altă parte. Drept răspuns, izbucniră salve din apropiere și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]