8,637 matches
-
decât raportul constatator al autorităților administrative locale întocmit de privighetorul ocolului Muntele în legătură cu cauzele împrăștierii lucrătorilor "salahori" de la Negrișoara, este documentul emis de o altă comisie de anchetă, numită de Departamentul din Lăuntru, la cererea logofătului, în cuprinsul căruia erau inserate și informații privitoare la mâna de lucru, instalațiile tehnice, materia primă, estimarea eficienței și a cheltuielilor de producție. Între altele, acel raport menționa că, pe lângă "salahori", Conachi angajase și specialiști în materie (recomandați, probabil, de Mihalic), acei "nemți fabricanți", din
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
reclamă să trezească amintirea mărcii de bere. Fenomenul pare să aibă totuși o excepție: cazul reclamelor cu conotație sexuală. Adrian Fornham a arătat că telespectatorii rețin mai greu conținutul unor astfel de reclame (de exemplu, pentru desuuri provocatoare...) când sunt inserate într-un program televizat care conțin scene de sex, după cum a arătat un alt experiment. Voluntari cu vârste cuprinse între 18 și 31 de ani au vizionat programe televizuale (serialele folosite erau „Sex and the City” și „Malcom” - aventurile comice
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de duș, în care apăreau poziții lascive) sau fără conotație sexuală (reclamele pentru alimente). La încheierea vizionării psihologii au cerut participanților să-și amintească detalii ale reclamelor. Rezultatele au arătat că în general își aminteau mai greu reclama care era inserată în programul „Sex and the City” decât în programul „Malcolm”. Un element important e că nu s-a constatat nici un efect de congruență program publicitate. După părerea autorilor acestui studiu, sexul poate fi nefast pentru memorarea reclamelor pentru că mobilizează resurse
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
suplimentare au arătat că copii cei mai mici (între 8 și 11 ani) transferau asupra mașinuței carisma inerentă pilotului. Acești copii au încredere mai mare în celebrități decât colegii lor, cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Psihologii au inserat apoi în reclamă imagini cu niște curse reale de mașini și au constatat că copiii percepeau produsul ca fiind mai puternic și mai rapid decât înainte. Ei aveau tendința de a focaliza asupra produsului toate impresiile provocate de imaginile cursei
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Un detaliu interesant este că nu numai femeile sunt victimele acestui fenomen. Un alt experiment a arătat că există un efect similar și asupra bărbaților. Psihologul Tantleff-Dunn a arătat unui număr de 158 de bărbați un serial în mijlocul căruia era inserat un calup publicitar. Într-un caz, reclamele arătau bărbați în vârstă de vreo 30 de ani îmbrăcați în costum, care foloseau telefoanele mobile sau mașini într-un decor familial sau profesional. În alt caz, ele arătau niște bărbați musculoși, care
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
simpatie pentru produs. Autorii au arătata că gândurile autobiografice reduce apropierea „sistematică” de produs, adică voluntarii aveau mai puțin tendința să examineze rațional produsul, fiind copleșiți de climatul afectiv. Pentru o firmă care își face publicitate este bine să-și insereze produsul în scene de viață cotidiană care ne trimit către copilărie, adolescență, sau oricare etapă importantă din viața noastră. Asta fac diverse reclame pentru bănci sau firme de asigurări (este trasat parcursul unei vieți, de la naștere până la căsătorie), pentru automobile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și a jocurilor 1, iar în practica textuală, au o facilitate în a multiplica și întrepătrunde mai multe genuri de discurs și mai multe instanțe enunțiative. Marius Daniel Popescu mi-a povestit că, în Elveția, a fost deseori întrebat de ce inserează poeme sau jocuri sonore în romanele sale. Jurnaliștii strîmbau chiar din nas inițial, ca și cum ar fi fost vorba de o lipsă de gust sau de o stîngăcie datorată familiarității sale imperfecte cu obiceiurile spațiului literar francofon. Dar autorul le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
hrănită de metodologia transdisciplinară și de o pluralitate de discipline ce merg de la studiul Torei la literatura rusă și fizica cuantică. Trupul, ca și limbajul, devin un spațiu de frontieră între imanent și transcendent, un ne-loc în care se inserează discursul celuilalt. De fapt, cu ajutorul conceptelor și metodologiei transdisci plinare, Raluca Bădoi ne dezvăluie, în toată splendoarea ei complicată, țesătura integratoare a aspirației către totalitate. Pășind mai întîi pe urmele lui Husserl și Heidegger, autoarea ne demonstrează că Lévinas nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă în această clisă, se așează și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii răsună și trosnesc așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale limbajului și practicii discursive postmoderne. Pericolele instituirii unor strategii discursive de radicalitatea celor postmoderne nu vor fi trecute cu vederea; astfel, de pildă, o supoziție de bază va fi aceea că, în ciuda respingerii metanarațiunilor, în discursul postmodern se pot insera concepte cu rol totalizator și legitimant, astfel încât demersul va căuta să le identifice și să le explice. De ce a fost ales Jean Baudrillard drept exemplu pentru discursul de factură postmodernă? Pentru că, în general, a fost considerat un "simptom" al lumii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mult mai fixe decât aceasta din urmă. Toate aceste contradicții, cărora li se adaugă nepotrivirea dintre teza arbitrarietății semnului și excluderea scrierii, îl determină pe J. Derrida să creadă că Saussure a avut o intuiție profundă ce ar putea fi inserată în gramatologie: "ceea ce Saussure vedea fără să vadă, știa fără să poată țină cont de ce știa urmând astfel întrega tradiție a metafizicii, este faptul că un anume model de scriere s-a impus în mod necesar, dar provizoriu ca instrument
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structuralist, precum și împotriva celor care pretindeau a oferi explicații universal valabile și totalizatoare ale diverselor fenomene 71. De asemenea, pentru o mai bună înțelegere a raportării la cele două concepte și la relația dintre ele, în chiar introducerea editorilor este inserat un mic subcapitol intitulat "Postmodernism și poststructuralism", în care, chiar dacă postmodernismul este considerat că se ocupă de o serie de dezbateri și teme din cadrul poststructuralismului, poststructuralismul "poate fi privit ca o parte a unei reacții mult mai generale la ideologiile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la sfârșitul articolului său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context". Interesul pentru postmodernism a rămas cel puțin constant din două motive importante: primul privește mutația postmodernismului către/în postmodernitate trăsăturile sale se regăsesc în contextul vieții cotidiene, sunt inserate în condiția globală în care trăim. Al doilea motiv se referă la transformarea postmodernismului într-o categorie interpretativă, într-un instrument hermeneutic. Aceste caracteristici mă interesează în mod particular, deoarece aceasta este și perspectiva pe care o abordez în general
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea se referă la "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale"268. Modalitatea prin care textele fac referire unele la altele, se întrepătrund prin folosirea citatelor, a aluziilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altă scriere nu este decât parte a unui întreg în desfășurare. Nu există semn fără context, intertextualitatea nefiind decât o consecință a relației scriitură/context și a existenței unei tradiții scrise pe care orice nouă scriere o presupune și o inserează tacit sau explicit. Conceptul de intertextualitate ar ține deci de o serie cronologică a utilizării diferitelor contexte anterioare 269 intertextul înseamnă în primul rând că "un text se scrie cu texte și nu numai cu fraze sau cuvinte"270 (s. a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întreaga publicistică ce a urmat apariției lucrării Impostures intellectuelles 334. Cu toate acestea, validitatea argumentelor sau calitatea raționamentelor nu pare a fi singurul criteriu după care este interpretată opera unui gânditor. Radicalitatea tezelor sale, sugestiile de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și se inserează în ea", sunt doar câteva exemple ale unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean Baudrillard. Mișcarea tel-quel-istă, prin asumarea psihanalizei, marxismului și a experiențelor-limită (ca de exemplu cele de text și de subiect), a dezvoltat principalele noțiuni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o ordine ceva mai distantă și mai abstractă. În aceeași măsură, se observă cum componenta culturală a cotidianului este investită de către Baudrillard cu semnificație maximală; în această direcție, se poate întrevedea deja cum ceea ce va numi ulterior "valoarea-semn" se inserează în analizele sale încă din debut. La nivelul ambianței, se poate chiar vorbi, susține filosoful francez, de o "culturalitate sistematică", ce pare a fi valabilă pentru toate obiectele, ce devin nu doar funcționale, ci și "rafinate", adevărați indici ai statusului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
principiul răului, alteritatea radicală și iluzia radicală; pe de altă parte succesiunile simulării au fost de asemenea extinse"407. Noțiuni precum risipa, cheltuirea, darul, excesul nu reprezintă doar teme recurente ale analizelor baudrillardiene, ci, mai mult decât atât, ele se inserează în modul de a scrie, în stilul și retorica sa, devenind și caracteristici ale scriiturii sale. Prin urmare, atât la nivelul conținutului, cât și al formei se regăsesc aceste provocări radicale ale depășirii economiei discursive, care se bazează pe un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de simulacru și cel de-al doilea este reliefată de către autor prin comparația dintre sistemul automat (l'automate) și robot (le robot) dacă primul i se pare că rămâne analogul omului și încă un interlocutor al acestuia, al doilea se inserează într-o relație de echivalență cu omul, ca un dublu de-al său. În această comparație rezidă distincțiile nete dintre un simulacru care mai face trimitere la un original, și unul care, progresiv, tinde să oblitereze complet referința externă. Această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator, agent de publicitate etc. Tocmai de aceea ea este o strategie fatală, mai ales datorită faptului că intervine la toate nivelurile: interuman, social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar prima prezintă în mod onest lucrurile, în timp ce a doua ar furniza un discurs gata format, estompând diferențele și impunând o singură opțiune, neproblematologică, Meyer va renunța la această opoziție deoarece practica a demonstrat de nenumărate ori cum retorica se inserează și este utilizată atunci când se argumentează asupra unei probleme date. Alăturarea, în interiorul retoricii, a raționalității de afectivitate a condus la "fragilizarea" acestui domeniu și la scăderea încrederii în posibilitățile sale de a accede la adevăr. De aici se observă o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea încrederii în metanarațiuni, idee dezvoltată de J.-F. Lyotard, deoarece strategia seducției se inserează discursului de așa manieră încât acesta nu mai poate fi considerat definitiv sau stabil, ci este mereu interogat, coerența sau sensul său devenind contextuale și parțiale. Pentru Baudrillard, a seduce înseamnă a fragiliza, prin urmare scriitura care conține seducția nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Rorty, prin urmare, păstrarea convențiilor și a termenilor pe care îi contestă, reprezintă o trăsătură a discursului postmodern pe care o regăsim și la cei doi autori prezentați. În concepția lui Baudrillard, dacă seducția este destinul, dacă ea se poate insera în aproape orice fel de discurs (chiar și în cel de tip logico-argumentativ, dacă se reușește crearea unei ordini extrem de convenționale), atunci s-ar putea conchide că ea este asemenea unei metanarațiuni care se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea unei alte perspective asupra limbajului). În plus, Jacques Derrida transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră seducția o grilă generală de interpretare, ci o inserează în scrierile sale alături de alte operații discursive. De asemenea, dacă Derrida decriptează mecanismul deconstrucției, dezvoltând componentele sale, Baudrillard nu descrie vreun mecanism unic al seducției, ci mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]