4,420 matches
-
M-am întîmplat de două-trei ori acolo, în timpul când prepara pe Lenora pentru sosirea fetei. Interesant de tot! " Și cum obicinuiai, doamnă, să te piepteni pe când era acasă domnișoara Coca-Aimee? La fel ca acum? Deoarece fetița a manifestat cu atâta insistență dorința să te vadă, probabil că, alături de dragostea ei, păstrează în minte o icoană fidelă a celei mai delicioase dintre mame! In locul dumitale aș relua coafura de atunci. Meseria de idol cere sacrificiu!" Ce zici? Mai puțin banal decât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
copiilor? - se întreba Ancuța. Secretul Pentru Horia, studentul întârziat, zilele călduroase ale începutului de vară sunt încărcate de emoțiile ultimului examen din anul terminal, dar și de lehamite și de transpirație. Concediul pentru studii l-a obținut greu, după multe insistențe și îndelungi rugăminți. Nu pentru că unitatea la care lucrează și-ar fi dereglat activitatea din cauza absenței lui, ci pentru că existau și niscaiva invidii că, iată, peste câteva luni va obține diploma de inginer și, cine știe, se cocoață la șefia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
căminelor din campus, toate la un loc fiind pentru Horia piedici în învățare. În fiecare zi, pe sub geamul camerei în care locuiește, se perindă grupuri de țigănci cu copii în brațe care practică cerșetoria și oferta de ghicit, cu mare insistență. Studenții le oferă pâine, alte alimente, haine pe care nu le mai folosesc sau chiar sume mici de bani. Într-o zi, căutând în frigider mâncarea pregătită pentru fetiță, Horia a descoperit o bucată de slănină care de mai multă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
stabilit astfel un ritm întrerupt doar de război. La fiecare câțiva ani, profesorul își petrecea vacanța în Ținutul Fotse, unde observa obiceiurile acestor oameni, încercând să nu bea apa nefiartă pe care ei obișnuiau să i-o tot ofere cu insistență, deși le explicase că nu se simțea bine dac-o bea. La cea de a patra vizită, a avut o revelație, care i-a adus și reputația unuia dintre cei mai mari africaniști ai generației sale. Era legată de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pagini, care va apărea în câteva zile la Editura Cartea Românească și pe care și l-a intitulat Dihorul. Numele acestui nou scriitor este Alexandru Papilian, nepot al lui Victor Papilian. Totuși numele e un pseudonim ales de el la insistențele noastre. Într-adevăr, prea mulți tineri scriitori debutanți cred că pot răzbi cu nume ca Niculae Vasile, Ion Ilie, Gheorghe Petre, Dumitru Niculae, Stan Dumitru etc. Nu am vocația de a descoperi talente. Viitorul scriitor, îmi spun, s-ar putea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
toamnă era adânc și cu anii a devenit foarte stabil și m-a eliberat pentru multă vreme de presiunea timpului tragic... Răsturnări nefirești... puteau avea o durată... nu puteau avea viitor... ― Te duci la București, reluă tata... Și cu o insistență cu care vocea sa groasă se ferea să ma sperie, dar nu șovăia să mă facă totuși să înțeleg că mcepînd din clipele acelea mă aflam pe un drum pe care urma să merg singur, începu să-mi spună că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe lista cu necesarul de material didactic pe care avea de gând s-o Întocmească și s-o trimită la Inspectorat, ai cărui funcționari fugeau ca de dracul când Îl vedeau, deși știau că până la urmă nu puteau scăpa de insistențele lui și de dârzenia cu care ținea să le aducă elevilor din sat lucruri cu care nu se mai Întâlneau nicăieri În altă parte. În puținul timp cât fusese și director al Căminului cultural, Jivinoiu, pe lângă construirea meselor de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a încă unui consătean. Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu o mutră de nevinovat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mergeam la București, era bucuros să mă aibă musafir de suflet. În ultimul rând, aflasem că e serios bolnav, dau un telefon și o rog pe doamna să-mi îngăduie o vizită scurtă, și când am ajuns la profesor, la insistența lui de a mai rămâne când voiam să scurtez vizita, ne-am antrenat în ample aduceri aminte din vremea de aur a existenței noastre - eu, adolescentul și tânărul care-și făcea un loc sub soare, și profesorul în deplinătatea desfășurării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cântând în plină natură, simțeam că nici o școală nu ne întrecea din cântec, fiindcă aveam dirijor pe acest împătimit al manifestărilor culturale din acea vreme. Aceasta este doar o parte din personalitatea învățătorului Ștefan D. Baștă. Din îndemnul și la insistența lui profesională, tata m-a dat la Școala Normală din Bârlad și i-am urmat în profesie chiar și la Priponești un timp. După ani și după anumite frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acestora, reușind să ne prezinte o frescă a vieții umane, care tâlcuiește aspirațiile profunde și permanente ale sufletului omenesc. Cetățuia a avut spre sfârșitul secolului al XVII-lea rolul misionar de a apăra credința creștin-ortodoxă prin difuzarea cărților teologice. La insistența patriarhului Dosithei al Ierusalimului s-au tipărit cărți pentru comunitățile grecești din tot Imperiul Otoman. În ciuda faptului că mănăstirea a fost sub administrație grecească, conducerea tipografiei a fost încredințată unui călugăr român, ieromonahul Mitrofan pentru că știa să lucreze la tiparniță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Nicolae Iorga, op. cit., p. 458 footnote> nu înțelegea limba română și se vedea nevoit să administreze țara prin intermediul tălmaciului, motiv de confuzii și neînțelegeri. Cronicile păstrează despre el imaginea unui om darnic, înțelegător și drept. ,,Cu toate acestea, probabil la insistențele lui Duca, a fost mazilit și chemat la Țaringrad, unde a murit în scurt timp. Decesul acesta neașteptat arucă o bănuială asupra lui Duca Vodă”<footnote Nicolae Costin, Letopisețul Țerii Moldovei de la Ștefan sin Vasilie Vodă, București, 1887, p. 6
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Josephine a continuat s-o interogheze, iar Chaquie a recunoscut că adăuga la sticla de Baccardi coniac și Valium. Apoi Josephine a pornit-o în căutarea motivelor. S-a axat pe două puncte - obsesia lui Chaquie cu privire la aspectul exterior și insistența cu care pretindea că era o persoană bună și respectabilă, un cetățean al păturii de sus din clasa de mijloc a societății. Și, ca de obicei, instinctul lui Josephine s-a dovedit infailibil. Totul a ieșit la lumină. Originile umile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față de mine, atunci și-o ascunsese complet. Fusese toată numai zâmbete, ne invitase la ceai, ba chiar mă felicitase pentru că-i „ținusem piept femeii ăleia hidoase, Vivian Grant“. Se părea că, de la deraiajul cu nunta, se ținuse foarte ocupată. La insistențele mamei, Lucille fusese de acord să facă echipă cu Mandy și să dea consultații matrimoniale - nu era decât un job part-time, dar o ținea ocupată. Imediat după ce ne-am așezat, Lucille ne-a arătat, plină de mândrie, planurile pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era un exemplu interesant de steatopigie latentă, Cristopher încercase să o sărute pe sâni, iar bărbatul cu prosopul în jurul șoldurilor îi făcuse cea mai surprinzătoare sugestie. Și, trecând prin toate, Eva își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-și facă cruce, în numele celui mai iubit părinte și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit, totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi, cerându-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jur. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul va zâmbi, sleit. Ar scoate o batistă din buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii. — Nu știu ce vrei, Tolea, eu plec, am plecat acasă. Am plecat... Ești într-o zi proastă, Tolea. Ăsta e defectul tău, mereu ai zile proaste. Insistență, insistență, defectul tău, crede-mă, zilele tale proaste. — Bibicu’! În stare să abordeze orice subiect? Auzi, Bibicu’ era în stare de orice subiect, închipuie-ți! În seara cu pricina, tata primise scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii. — Nu știu ce vrei, Tolea, eu plec, am plecat acasă. Am plecat... Ești într-o zi proastă, Tolea. Ăsta e defectul tău, mereu ai zile proaste. Insistență, insistență, defectul tău, crede-mă, zilele tale proaste. — Bibicu’! În stare să abordeze orice subiect? Auzi, Bibicu’ era în stare de orice subiect, închipuie-ți! În seara cu pricina, tata primise scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de a participa la rău, dar nu și la lupta contra răului, ce ziceți? M-a acaparat meseria. Suferința concretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unitatea sau localitatea, atunci am plecat singur cu mama la înmormântare, pe tot parcursul slujbei, mama cèutându-l din ochi, sperând sè aparè, îngrijorându-se din cauza veștilor contradictorii și alarmante care circulau, dar el n-a apèrut, Dupè înmormântare, cu toate insistențele bunicii, ne-am urcat amândoi în primul tren și ne-am întors acasè, pe tata l-am gèsit plângând la masa din bucètèrie, cu o sticlè de vodcè alèturi, E singura imagine din copilèria mea peste care as vrea sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mea! Cum să fi stat doar o oră și să mă fi ridicat, când se sărbătorea tocmai venirea mea? Oricum, trebuie să Îți spun că, la o oră rezonabilă, mă ridicam. Îți dai seama, cred, cât trebuia să lupt cu insistențele celorlalți, mai ales ale vărului Victor! Însă, atunci când atingeam punctul critic, deveneam neînduplecat. Urcam În camera mea și, uneori, chiar reușeam să adorm fără să Îmi mai fi luat pastilele. Cu atât mai tare mă indispunea cel care la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le considera printre cele mai inspirate și melodioase împerecheri de sunete. După el, aparțineau unui limbaj al cerurilor și ajunseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray! Oh, eu... eu... mă ocup de aspectele spirituale ale vieții. Se balansa sprijinindu-se când pe vârfurile ascuțite ale pantofilor, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]