2,308 matches
-
competențele în domeniul respectiv la dispoziția elevilor; vom avea, prin urmare, experți în filosofie, în limbi străine, în matematică etc. Ideea s-a dovedit neviabilă, o expunere semnificativă împotriva ei oferind pedagogul german Geissler. Pentru o desfășurare optimă a procesului instructiv-educativ, profesorul trebuie să rezolve câteva probleme: ▪ Transmiterea cunoștințelor de specialitate, sarcină pe care o poate rezolva și expertul. Este adevărat că aceste cunoștințe trebuie "prelucrate", pentru a fi accesibile nivelului de performanță și vârstei elevilor, iar acestă "prelucrare" reclamă competențe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
problema creării motivației nu există, deoarece el pleacă de la premisa că elevii au venit la școală să învețe (cu alte cuvinte, sunt deja motivați pentru aceasta) (Geissler). Crearea și menținerea unei ordini inițiale, pe fondul căreia să se desfășoare procesul instructiv-educativ. În acest sens, Geissler scria: [...] profesorii reprezintă prima instanță socială care înțelege că, fără o ordine preexistentă la elevi, procesul de învățare nu poate începe și nu se poate desfășura. Părinții mai pot masca pentru o vreme lipsa de ordine
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
trebuie să posede nu doar autoritate epistemică, ci și autoritate deontică. Din perspectiva unei analize socio-organizaționale (status/rol), profesorul are autoritate deontică. Este superiorul, cel îndreptățit (prin legi, regulamente etc.) să pună note și să ia decizii cu privire la desfășurarea procesului instructiv-educativ; mai mult, el ia decizii cu privire la viitorul elevului, uneori chiar fără să-l consulte și pe acesta. Este clar că, din alt punct de vedere (competențe într-un domeniu), profesorul posedă autoritate epistemică în raport cu elevul. Marcel Postic nota: S-a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
fiecare elev în parte, dar fără a pierde din vedere centrarea lor pe ceea ce trebuie făcut în clasă. ▪ A implica elevii în mod activ, utilizând astfel disponibilitatea lor naturală de a face ceva. Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv-educativ viu, care să potențeze această disponibilitate naturală a elevilor. ▪ A releva foarte clar că merită să înveți, că fiecare lecție transmite ceva foarte important, chiar decisiv pentru viața elevilor; altfel, aceștia vor încerca să se sustragă. A cultiva încrederea în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în învățământul românesc această problemă nu există, deoarece sălile de clasă sunt dotate în marea lor majoritate cu bănci fixate în podea. Cele trei rânduri de bănci clasice nu permit niciun aranjament și au consecințe constrângătoare (uneori dramatice) asupra procesului instructiv-educativ. În orice caz, aranjamentul trebuie gândit în funcție de tablă (locul unde se "oficiază" arta de a-i introduce pe cei mai puțin știutori în "substanța" științelor) și de posibilitatea profesorului de a avea sub control întreaga sală de clasă și de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
lui de contribuție la rezolvarea problemelor, fiecare trebuie să se străduiască să le rezolve cu calm, cu seriozitate, imparțialitate, tenacitate, și de ce nu, cu zâmbetul pe buze și cu deplina convingere că foarte curând se vor înregistra progrese în cadrul procesului instructiv-educativ. Pe lungul drum al formării profesionale, ar fi de dorit să nu ne încovoiem sub orgoliul perfecțiunii, pentru că viața trăită numai pentru o idee, este o viață chinuită, falsă, care arată diferite feluri „de a nu trăi, trăind”. Ar trebui
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
însușirile unei persoane, dar și în raport de situațiile deosebite în care se găsește acea persoană. Reglarea comportamentului și acțiunile la care participă individul, cuprind în sfera lor de activitate, cadrele didactice, elevii, dar și familiile acestora. În centrul activității instructiv-educative se află însă, elevul. Enumerând capacitățile lui de asimilare a cunoștințelor, de formare de priceperi și deprinderi, de însușirea unui comportament adecvat, vom găsi cu siguranță și condițiile pe care va trebui să le îndeplinească un cadru didactic pentru a
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
cu multă răbdare talentul fiecăruia, pentru a-l șlefui, pentru a-l orienta pe copil, spre ceea ce el realizează mai bine și cu pasiune, în vederea unei viitoare și eficiente orientări profesionale. Copilul trebuie să fie supremul nostru reper în activitatea instructiv-educativă. Coeficientul său de integrare ține de un complex de factori: echilibrul emoțional, emotivitatea, timiditatea, frica, puterea autosugestiei, jena, nervozitatea, impulsurile de moment, optimismul, afectivitatea, sentimentele, tulburările de gândire și de comportament, motivația socială. Toți acești factori de integrare stabilesc, fără
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
fie un model pentru elevi. În același timp, învățătorului îi revine importantă misiune de a urmări îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze, în așa fel încât ceea ce dorește elevul să exprime să fie într-o formă clară, corectă. Procesul instructiv-educativ modern presupune introducerea tehnicilor, metodelor și procedeelor noi, dezvoltarea capacităților intelectuale creatoare la elevi. De aceea este necesară schimbarea poziției cadrului didactic față de copil pentru a face din acestă un colaborator. un participant activ la progresul de însușire a cunoștințelor
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
de a ordona și organiza conținutul informațional în unități mai mici pentru a fi asimilate de către elevi, de a folosi o tehnologie și strategie corespunzătoare în vederea desfășurării optime a activității de învățare, toate vizând, în cele din urmă, realizarea obiectivelor instructiv-educative. Că unitate de instruire sau "microsistem", lecția condensează, într-un tot unitar, elementele și variabilele predării și învățării, conținutul informațional, obiective operaționale, strategii și mijloace didactice, particularitățile psihice ale elevilor, organizarea psihosociala a colectivului, personalitatea profesorului, toate fiind subordonate logicii
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
schimbării se impun cu necesitate par a fi astăzi: stabilirea obiectivelor organizaționale, cultura și climatul organizațional, comunicarea, dezvoltarea resurselor. Considerate de regulă aspecte neimportante, aceste dimensiuni organizaționale sunt, de cele mai multe ori, responsabile, alături de alți factori, de buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, de calitatea acestuia și, în definitiv, de nivelul de dezvoltare reală a organizației școlare, în ansamblu. Dorim astfel să atragem atenția asupra faptului că reușita procesului de schimbare în educație nu este dependentă doar de numărul cadrelor didactice, ci și
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
derulate în Anglia, Franța, Statele Unite, Australia, Belgia, Japonia etc., țări care, susțin unii specialiști, au parcurs reforme cu nivele diferite de profunzime, inclusiv în planul conținuturilor), resurse logistice, de influență și putere etc. În ceea ce privește strategiile, acestea pot viza, fie procesul instructiv-educativ (e vorba în această situație de o reechilibrare a strategiilor didactice conform cerințelor moderne ale educației), fie strategiile de management al schimbării generale, cum ar fi: parteneriatele interinstituționale sau proiectele. Rezultatul procesului de schimbare educațională se concretizează în competențe prospective
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a strategiilor organizațional-manageriale, element ce vine în sprijinul teoriei noastre, anterior analizate. Suntem de părere că aceste abordări își găsesc corespondența în planul educațional al școlii, întrucât la acest nivel noile tehnologii ale informației au produs o redimensionare a actului instructiv-educativ, în sensul orientării acestuia spre interdisciplinaritate, spre calitate și performanță. De asemenea, școala s-a aflat după 1989 în poziția de organizație ce-și reevaluează misiunea, prin reanalizarea idealului educațional și orientarea spre valorile modernității. Acestea au atras după sine
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
posedă competențe reale în proiectarea schimbărilor educaționale. De asemenea, acest proces implică și compararea noilor direcții cu experiența anterioară, ceea ce ar permite delimitarea acelui complex cauzal ce a determinat anterior ineficiența activităților. Proiectarea schimbărilor derivă din raportarea la caracteristicile procesului instructiv-educativ, la obiectivele, cultura și climatul organizației școlare, la calitatea resurselor acesteia. În acest sens, considerăm că se impune stabilirea unor condiții esențiale ce trebuie îndeplinite în acțiunea de proiectare a schimbării în educație: * să pornească de la delimitarea clară a nivelurilor
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
primul rând, consideră autorul, se impune delimitarea clară a celor două planuri ale organizației școlare: * Planul administrativ-managerial, mult mai orientat către dimensiunea birocratică a organizațiilor, datorită reglementărilor stricte a statutelor și rolurilor, precum și a normelor; * Planul pedagogic, care vizează activitățile instructiv-educative mult mai puțin expuse birocrației. Dacă ne referim la primul palier, se impune trecerea în revistă a aspectelor birocratice care, din păcate, se mențin și astăzi. Este vorba despre: 1. Abundența documentelor scrise care sufocă organizația școlară., dar care sunt
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
școlii, deoarece în relația școală inspectorate sau minister, separația funcțiilor este evidentă. Acestea din urmă pot exercita presiuni asupra școlii, obligând-o astfel să adopte comportamente birocratice. Când se referă la aspectele care nu corespund birocrației, autorul vizează planul activităților instructiv-educative, plecând de la considerentul că "activitatea de predare-învățare nu poate fi reglementată birocratic decât prin exces". Este planul în care cadrul didactic poate da dovada supremă a creativității sale. Cu toate acestea, există un aspect care, în absența unor măsuri corective
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
consideră că sunt supradimensionate valoric, cele două dimensiuni ale organizației școlare comportă, în realitate, o importanță deosebită, școlile occidentale alocând eforturi considerabile pentru optimizarea lor. Nu sunt puține situațiile în care, disfuncțiile apărute la acest nivel afectează profund calitatea procesului instructiv-educativ, efectele reflectându-se în calitatea și rezultatele elevilor. Vorbim, așadar, de cel puțin două dimensiuni ale dezvoltării organizației școlare: dimensiunea teleologico-structurală și dimensiunea interacțională, psihosocială. Neglijarea uneia sau alteia dintre cele două direcții conduce, inevitabil, la adoptarea de către cadrele didactice
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și climat organizațional; * calitatea resursei umane și gradul de motivare a acesteia; * calitatea resurselor materiale; * posibilitatea școlii de a-și susține financiar schimbarea; * tipul și eficiența managerială; * capacitatea școlii de a dezvolta și realiza proiecte de dezvoltare instituțională; * calitatea procesului instructiv-educativ etc., precum și b) mediul extern al școlii: * oportunitățile/amenințările existente la nivelul comunității locale; * modul în care se stabilesc interacțiunile școală-comunitate etc. Analiza diagnostică implică, de fapt, promovarea unor strategii manageriale, adaptate specificului și nevoilor fiecărei organizații școlare în parte
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Implementarea schimbării; * Monitorizarea procesului de schimbare; * Evaluarea schimbării și, eventual, promovarea unor măsuri corective. Concluzia care se degajă este următoarea: la nivelul școlii, procesul de schimbare are un caracter multideterminat (de necesitățile interne ale școlii, care pot viza palierul administrativ, instructiv-educativ, managerial etc., sau de cerințele mediului social), multidimensional (schimbarea având puternice influențe psihologice, educaționale, sociale, strategice etc.), multinivelar (vizează atât palierul individual, cât și pe cel organizațional). Deși planificarea riguroasă a schimbării nu oferă garanția succesului absolut, în viziunea noastră
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
clarifice, iar echilibrul să fie redobândit. Deși are și aspecte neplăcute, la nivelul școlii românești ea se impune cu necesitate și este preferabilă cantonării în rutina practicilor perimate. La nivelul școlii schimbarea trebuie să aibă ca efect, pe lângă optimizarea procesului instructiv-educativ, creșterea capacității de a inova pentru viitor, solicitând în acest sens activarea caracterului prospectiv al educației. Dificultățile care pot apare vizează faptul că efectele schimbărilor se observă după un timp mai îndelungat. Ele nu se adoptă pentru obținerea unor rezultate
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
acest punct de vedere devine oportună delimitarea principalelor strategii de promovare a schimbării la nivelul organizației școlare. Ne vom referi nu la dimensiunea pedagogică a acestora, ci la dimensiunea instituțională a strategiilor schimbării. Altfel spus, nu ne propunem analiza strategiilor instructiv-educative moderne, nu ca o atitudine de sfidare a importanței acestora, ci pentru că ele au făcut deja obiectul analizelor detaliate ale pedagogilor. Deși subiectul nu va fi, probabil, niciodată epuizat, în ceea ce ne privește ne propunem să analizăm câteva dintre posibilele
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ce desemnează capacitatea generală a școlilor de a se schimba ca urmare a proceselor de învățare organizațională. Prin acest proces școala își poate asuma schimbarea concepției privind idealul educațional, misiunea și obiectivele sale și, implicit, schimbarea activității manageriale, a activității instructiv-educative, în sensul eficientizării acestora. Această orientare nu scapă din vedere dimensiunea individuală, a resurselor umane (cadre didactice și elevi), care trebuie formate în vederea obținerii unor rezultate pozitive; * Organizațiile care promovează și produc învățare, numite "organizații educaționale". Această orientare are ca
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a resurselor umane (cadre didactice și elevi), care trebuie formate în vederea obținerii unor rezultate pozitive; * Organizațiile care promovează și produc învățare, numite "organizații educaționale". Această orientare are ca principal reper activitatea de bază a școlii, învățarea individuală, mai exact activitatea instructiv-educativă. Se accentuează rolul de resursă a școlii pentru educarea, instruirea și dezvoltarea tinerilor. În ceea ce ne privește putem afirma că școala întrunește ambele sensuri. Ea învață și produce învățare, cele două planuri condiționându-se reciproc. Astfel, schimbările promovate în urma dezvoltării
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
instruirea și dezvoltarea tinerilor. În ceea ce ne privește putem afirma că școala întrunește ambele sensuri. Ea învață și produce învățare, cele două planuri condiționându-se reciproc. Astfel, schimbările promovate în urma dezvoltării de ansamblu a școlii se reflectă în calitatea procesului instructiv-educativ, în aceeași măsură în care calitatea instruirii tinerilor și/sau a cadrelor didactice poate asigura progresul școlii. Abordarea celor două dimensiuni în manieră autonomă ar atrage după sine riscuri majore, cu implicații în ambele sensuri. Putem promova schimbarea doar la
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
tinerilor și/sau a cadrelor didactice poate asigura progresul școlii. Abordarea celor două dimensiuni în manieră autonomă ar atrage după sine riscuri majore, cu implicații în ambele sensuri. Putem promova schimbarea doar la nivel organizațional, dar nereflectarea acesteia la nivelul instructiv-educativ anulează, practic, toate eforturile depuse. Din nefericire, asemenea disfuncții mai există, acestea reprezentând unul dintre neajunsurile schimbărilor educaționale. De asemenea, promovarea învățării în plan individual se poate realiza fără o schimbare a școlii la nivel organizațional, dar implicațiile au același
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]