2,119 matches
-
în conștiința existenței sale planul lumii sensibile externe ("cerul înstelat deasupra mea") și pe cel interior al moralității ("legea morală în mine"); f) ca locuitor al naturii, omul este ființă sensibilă ("persoană"); ca locuitor al universului scopurilor, el este ființă inteligibilă ("personalitate"); această dublă așezare a sa nu-i distruge unitatea existențială; g) unitatea de existență a omului apare, într-o primă ipostază a sa, prin formula "eu sunt"; aceasta dă seama, înainte de toate, de ceva exterior "subiectului" care o conștientizează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a acesteia.) Însă pentru personalismul energetic, echilibrul omului este realizat în personalitatea energetică, iar nu în perspectiva nemuririi sufletului și a accederii la Binele Suveran, așa cum se întâmplă la Kant. Pentru filosoful german, omul este, totodată, ființă sensibilă și ființă inteligibilă, locuitor al lumii fenomenelor, dar și purtător al legii morale. Pentru filosoful român, personalitatea energetică consacră un echilibru între ceea ce este natural și ceea ce este cultural în om. Ea reprezintă modelul de realizat al acestuia și criteriul pentru împlinirea sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lor ultim, omul; și, în consecință, reconstruiesc umanul neîncorporând o altă idee kantiană, cu totul semnificativă și ea pentru construcția unor "antropologii" mai aproape de "adevărul" omului, de ceea ce el este, anume ideea privind statutul său ca ființă sensibilă și totodată inteligibilă; de aceea, cred, ele (naturalismele și absolutismele contemporane) dizolvă existența umană fie în sensibil, fie în inteligibil; de fapt, fie constrâng umanul la o identitate cu natura, fie la una cu Absolutul (înțeles ca spirit pur). Pentru a nu se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naturale, fie ca supusul vreunei voințe mai presus de fire. Acest pas către re-cunoașterea de sine este reprezentat de determinarea omului ca ființă morală, prin urmare, imperfectă (statutul de ființă morală fiind semnul imperfecțiunii existențiale, al unei ființe sensibile și inteligibile totodată), dar supusă legii per-fecțiunii morale. Conceptul kantian care funcționează ca un dat, ca un element precomprehensibil față de actul recunoașterii de sine a omului, prezent în unele reconstrucții filosofice contemporane, este cel al imperativului categoric. Umanitatea este universalul la care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ținând seama de aceasta, putem înțelege izolarea relativă, într-un anumit context kantian, a per-soanei de personalitate (adică accentuarea ființei sensibile a omului), sau, în alt context, postularea libertății, sufletului nemuritor și a existenței lui Dumnezeu (altfel spus, accentuarea ființei inteligibile a omului). În ambele situații, universalul uman se află într-o condiție precară, fiindcă el nu mai dă seama, în mod absolut, de unitatea ființei umane, sensibilă și inteligibilă totodată. Totuși, nu aceasta este regula în filosofia kantiană; în limitele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletului nemuritor și a existenței lui Dumnezeu (altfel spus, accentuarea ființei inteligibile a omului). În ambele situații, universalul uman se află într-o condiție precară, fiindcă el nu mai dă seama, în mod absolut, de unitatea ființei umane, sensibilă și inteligibilă totodată. Totuși, nu aceasta este regula în filosofia kantiană; în limitele sale are valabilitate un tip de explicație a omului subsumat modelului "noii antropologii", care, pe de o parte, face posibilă re-cunoașterea de sine și care, pe de altă parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoană" sensul de ființă umană în genere, iar pentru "personalitate" sensul determinării universale a omului ca umanitate. Am concentrat însă în primul termen semnificația omului ca ființă sensibilă, iar în cel de-al doilea, pe aceea a omului ca ființă inteligibilă. Cu aceste înțelesuri vor fi folosiți termenii în lucrarea de față. 64 Idem, Critica rațiunii practice, p. 176. 65 Ion Petrovici, Douăsprezece prelegeri universitare despre Kant, Iași, Editura Agora, 1994, p. 183. 66 Kant, Anthropologie, p. 9. 67 Idem, Critica
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
revelația de acum câțiva ani, acum confirmată strălucit, Contrafort. Dar, așa cum am spus de câteva ori, direcțiile și orientările multor periodice culturale sunt încă prea confuze și abrupt schimbătoare pentru a se structura cu adevărat într-o piață funcțională și inteligibilă a ideilor. Rezultatul cel mai evident al acestor ezitări, confuzii și schimbări de macaz este lipsa unui curent de idei care să se fi lansat și impus în România postcomunistă. Ca și înainte de 1989, spiritul public românesc e dominat de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din istoria Europei. Deși Războiul Rece s-a terminat, necesitățile construcției europene reclamă de urgență un „trecut utilizabil” cu atât mai mult cu cât „moștenirea culturală” e tratată ipocrit, politic corect. Or, memoria trebuie să devină istorie pentru a deveni inteligibilă pentru generațiile care nu au cunoscut direct experiențele trecute. La scara continentului, o amnistie fără iertare - din moment ce dimensiunea creștină nu este o componentă acceptată a sferei publice - și o reconciliere fără justiție retrospectivă - cel puțin prin memorializare, prin integrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și complementare, i se potrivesc. 2. Pe scurt, despre substanța cărțiitc "2. Pe scurt, despre substanța cărții" Am încercat până acum să-l pregătesc întru câtva pe cititorul român pentru întâlnirea cu Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică. Asemenea lucrări, perfect inteligibile în forma dată de autor, sunt totuși prea dificile pentru a fi lansate pe piața noastră intelectuală fără un cuvânt de însoțire, în care centrul de greutate trebuie să fie contextul - altfel spus, o lectură bazată pe metoda „texte în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ivan al lui Tarkovski. Ca și cum metafora vizuală cabalină n- ar fi fost de ajuns, o voce din off declamă melancolic : „Les chevaux, comme une fête perdue au fond de la mémoire...”. Secvența aceasta, de la începutul filmului Meandre, e cam cea mai inteligibilă și interpretabilă de către un cenzor al anilor ’60 : băiatului Gelu îi pute pe aici, prin România Socialistă, s- a săturat, vrea aer proaspăt, vrea să plece, și vedem un cal care sare peste obstacole, adică să treacă granița, spre Vest
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un șurub și o piuliță, nu arată nici o clipă ca foști iubiți, ci, poate, ca foști colegi de cenaclu politico- literar. De altfel, dacă se difuza doar coloana sonoră a filmului nu era nici o pierdere, se obținea un teatru radiofonic inteligibil și mult mai ieftin. Finalmente, înțelegem și cine e personajul pur, eroul pozitiv : inginerul Cozma, care și- a depus la magazie dragostea pentru Irina, a luat o fată sănătoasă, din popor, are trei copii cu ea și muncește fericit în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
masă sonoră; ar fi alta, la fel de indivizibila 48. Este un mod specific de a vedea și interpreta lucrurile ce transcende orice formă de conștiință umană și nu poate fi exprimat în limbajul obișnuit. Viziunea este, ea însăși, o realitate vie, inteligibila, deosebită de orice alte forme materiale, ori spirituale, cunoscute omului. Este, în același timp, o dimensiune constitutivă a propriei lui ființei și face că aceasta să vibreze odată cu toate celelalte lucruri, care, rămânând aceleași, sunt percepute, acum, cu o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al Poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: înțelegerea pură, onoarea geometrilor [s.n.]41. Poezia, așa cum o înțelege Ion Barbu, trebuie să își asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun unui "efect" unitar, întregului, prin relații firești - o orchestrație extrem de atentă în care fiecare element, detaliu contează, în care totul se leaga: Stanțele devin o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt"43. Remarcă, de asemenea, o anumita idealitate a temelor, recuperate, parcă, printr-un proces de anamneza platonica ("această lume de reminiscențe"). Din acest motiv, "la Moréas (Moréas tot cel din Stanțe) nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a posiblităților umane de a o cunoaște. Ochiul ocupă un loc special printre organele de simt deoarece, pentru a acționa, are nevoie de un mediu, lumina. Sursă luminii este soarele: doar cu ajutorul ei, putem desluși obiectele. Tot astfel, în ceea ce privește obiectele inteligibile, Forma Binelui este necesară pentru a înțelege lucrurile individuale. Dacă încercăm să înțelegem de ce lucrurile sunt așa cum sunt și ce categorii generale pot fi utilizate pentru a sesiza variatatea lucrurilor din jurul nostru, fără referință la vreo Formă (universalii), am eșua
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asigurându-l în subtext că rupturile nu sunt atât de grave pe cât par, că traumele sunt trecătoare, și că noul de care se tem atât de tare e doar o aparență. Utilizarea acestui stil formular tipic pentru ședințe, care pare inteligibil și simplu, dar e foarte adesea vid, înșiruind o sumă de poncife fără miez, reunite nu prin logică, ci prin alunecări retorice, construiește constant un discurs vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
socio-politic românesc, cel care determină nu numai condițiile structurale de posibilitate existențială a câmpului literar, cât și, la nivelul posibilităților de expresie, stabilește limitele "universului de discurs" disponibil tratării literare. Geneza culturală și dinamica evolutivă a literaturii didactice devine astfel inteligibilă doar dacă este plasată în contextul istoric al emergenței și structurării câmpului literar românesc, el însuși făcut posibil de anumite circumstanțe socio-istorice particulare create de evoluția societății românești. Rezultă astfel că inteligibilitatea fenomenelor socio-istorice reclamă, cu imperiozitate, analiza lor sistemic-relațională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se încadrează, neîndoielnic, în grupul statelor constructoare retoric a educației. Luând aminte de discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos"); iar în filosofia herderiană, sufletul popoarelor este exprimat plenar în limba poporului respectiv, care este marca distinctivă și garantul său identitar. Istoria românilor și Geografia României asigură cronotopia (fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o în relație cu sensibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să dea o expresie timpului trecător, să dea un chip mersului vremii".35 Pentru a dezvălui legătura organică dintre om și cosmos, calendarul a restabilit echilibrul dintre timp și spiritul vremii, fiind "simbolul morții și al renașterii, precum și al ordinii inteligibile care guvernează scurgerea timpului; el este măsura mișcării."36 În istorie au existat trei tipuri de calendare lunar, solar, lunar-solar; în calendarele lunare, fiecare lună începe cu "Luna nouă", după ce Luna plină a descrescut până la dispariție; în calendarele lunar-solare, se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1982, pp. 294-295. M. Bahtin consideră noțiunea de cronotop (ad litteram, timp-spațiu) ca fiind "conexiunea esențială a relațiilor temporale și spațiale, valorificate artistic în literatură".(p. 294); În cronotopul literar-artistic are loc contopirea indiciilor spațiale și temporale într-un ansamblu inteligibil și concret. Timpul, aici, se condensează, se comprimă, devine vizibil din punct de vedere artistic; spațiul însă se intensifică, pătrunde în mișcarea timpului, a subiectului, a istoriei. Indicele timpului se relevă în spațiu, iar spațiul este înțeles și măsurat prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
expresiile limbajului denumesc și descriu lucruri la care accesul este public, ele pot fi învățate și folosite în același fel, urmând aceleași reguli. Afirmația că eu pot ști și comunica ceva altora despre experiențe care sunt strict private nu este inteligibilă. Putem ști ceva și putem comunica ceva numai despre lucruri care sunt accesibile în egală măsură tuturor, cel puțin în principiu. Dacă nu există criterii și reguli pe baza cărora vorbitorii să poată decide dacă o anumită expresie a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la aparențele sensibile la esențele inteligibile. Din punctul de vedere al lui Wittgenstein, singura îndreptățire, unica rațiune de a exista a activității filozofice este, dimpotrivă, aceea de a ne ajuta „să vedem mai bine“ lucruri care sunt accesibile tuturor oamenilor, adică să înțelegem cum funcționează ceva
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]