9,120 matches
-
aceasta are pete de sânge pe kimono: Deși vreau să fac dragoste cu tine, pe veșmintele tale a răsărit luna". Prințesa preia perifraza ca și cum aceasta ar fi fost cea mai naturală sugestie cu putință și adaugă o notă subtilă de ironie: "Nici nu e de mirare că, de când te aștept în van, luna a răsărit pe veșmintele mele". După cum observăm, limbajul aluziv nu face nici un fel de concesii licențiozității cu care noi, europenii, am fi obișnuiți să ne confruntăm în asemenea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără îndoială, separarea ideii de feminitate de existența datelor corporale: femeia este doar un dat biologic, arhetipul feminității este un construct cultural forjat și mânuit de bărbat, pentru că, după cum bine se știe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de aceea s-a temut. Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea craiului: -Dumneata, ce zici? -Ar însemna să dezonorez o crăiasă, fapt ce craii nu admit. -Trebuia să știu asta, craiul merge la braț cu îngâmfarea, a zis în ironie crăiasa. -Spune cum vrei crăiasă, dar ai uitat că ochiul femeii alege, iar cel al bărbatului culege, a răspuns cu ironie la rându-i craiul. -Bine, atunci o voi încăleca pe ea, arătând spre iapă și se îndreptă către aceasta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
crăiasă, fapt ce craii nu admit. -Trebuia să știu asta, craiul merge la braț cu îngâmfarea, a zis în ironie crăiasa. -Spune cum vrei crăiasă, dar ai uitat că ochiul femeii alege, iar cel al bărbatului culege, a răspuns cu ironie la rându-i craiul. -Bine, atunci o voi încăleca pe ea, arătând spre iapă și se îndreptă către aceasta. Când a ajuns în fața iepei i-a cuprins capul în brațe, cu o mână a prins dârlogii, a mângâiat greabănul, apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
profund existenței în epoca crizei prezentă la nivel mondial este un act de mare curaj!... Am încercat acest lucru deseori personal, din păcate. La diverse întruniri în ziare sau reviste, în locul unor răspunsuri la aceste întrebări se preferă gluma, sau ironia... Dar, am observat și faptul că, dacă cineva este într-o situație limită, răspunsurile sunt dictate de emoții: ce sens are totul? Din ce cauză se întâmplă? Nu știu... Evident sunt și indivizi cinici, astăzi chiar și printre tineri, care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și despre istoria scandalurilor religiei, ar trebui să își asume efortul de a se informa la fel cum am făcut noi privitor la chestiunile științifice. Nu poate să ignore literatura de bază filozofico-teologică din acest mediu, înlocuind argumentele serioase cu ironia ieftină; Dawkins își dovedește propriile limite când vorbește despre tipicul gust nebulos al teologiei ca de o disciplină care diferit de cum s-a întâmplat cu științele naturale sau în majoritatea altor domenii ale cunoașterii nu a înregistrat nici o schimbare de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în jurul anului 1916 ca fiind directorul Gazetei Țăranilor 31, ziar unde publicase de altfel câteva articole. Activitatea lui Șerboianu înainte de izbucnirea Primului Război Mondial a intrat și în atenția lui Tudor Arghezi. Acesta publica în 191132, în binecunoscutul său stil plin de ironie, un articol critic la adresa unor apucături din rândurile preoțimii ortodoxe, legate atât de obiceiurile unor înalți prelați, cât și a unora de rang inferior. Se pomenea și de cazul unui student teolog la București, care ar fi luat parte la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă alt element îi părea de neînțeles lui Arghezi, și anume îndepărtarea Mitropoliei de mediul pe care îl reprezenta, situația care îi prilejuia un șir de ironii amare: "Mitropolia a părăsit cu desăvârșire drumul care duce la suflet și în nestare de a se înțelege, nu cu publicul, cu totul înstrăinat de biserică, dar cu proprii preoți, recurge ca orice firmă comercială la Parchet și la Poliție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în bucăți și zvârliți-l la câini" etc. E de observat că majoritatea muritorilor acordă iertate tuturor celor care le-au făcut rău și la rândul lor acordă iertate de la aceștia.. Sunt însă și oameni hazlii, pe care gluma ori ironia îi însoțesc până la sfârșitul vieții. Așa bunăoară este celebră dorința ultimă a unui oarecare muritor, care a ținut morțiș să i se scrie pe lespedea funerară următoarele cuvinte: "Aici zac eu și citești tu! Ce bine-ar fi să citesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îi sunt cu-adevărat străine, dacă ele nu sunt în mod tainic ale sale? Cel care concepe etica drept o disciplină normativă și, astfel, drept o cunoaștere prealabilă acțiunii și dictându-i acesteia legile sale se va lovi întotdeauna de ironia lui Schopenhauer: "O etică care ar avea pretenția să modeleze și să corijeze voința [= viața]este imposibilă. Doctrinele, într-adevăr, nu acționează decât asupra cunoașterii, dar aceasta nu determină niciodată voința însăși, caracterul fundamental al lui a vrea". În realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își curăța clientul de ultimul maravedí. Licențiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu Înțelese bine sensul cuvintelor; dar după un moment surâse și el. Un zâmbet ușor, politicos. Puțin disprețuitor. — Sunt multe În joc, preciză el. Cu asta Alatriste era Întru totul de acord. — Capul meu, murmură. De pildă. Dacă englezul captase ironia, nu păru să-i dea atenție. Cugetă din nou. — Prietenul meu are nevoie de puțină odihnă. Iar individul care l-a rănit s-ar putea să ne aștepte ceva mai Încolo... Iarăși Încercă să-l studieze mai bine pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu așa ceva. Cel cu masca pe față făcu un gest de neplăcere, Înlăturând parcă cu scârbă ceea ce Diego Alatriste nu voise să ia asupra sa. — Ne plictisești cu conștiința dumitale deplasată, căpitane. Pentru Întâia oară Îi spunea așa. Și era ironie În acest nou mod de a i se adresa, fapt care Îl făcu pe Alatriste să se Încrunte. Nu-i plăcea Întorsătura luată de discuție. — Mi-e indiferent dacă vă plictisește sau nu, replică el. Mie nu-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe alții i-ar putea costa capul. Zicând acestea, Îi adresă lui Alquézar o privire semnificativă și teribilă. — Înălțimea Voastră știe, bâigui secretarul regelui, schimbându-se iar la față, că Îi sunt cu desăvârșire credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că-l imită. în acest loc, a spus el, făcând niște gesturi care prevesteau un miracol, trebuie să învățăm să privim cu o anume ironie tot ceea ce e sfânt în existență. Noi știm că majoritatea lucrurilor pot fi arse. Asta nu trebuie să ne împiedice să ne dăm seama că o ardere trebuie deosebită de alta, o distrugere de altă distrugere. Să arzi cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgența cu care se cuvine să fie privit un puștan cu idei năstrușnice: Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, ești ghid, admise și se pregăti să îl urmeze prin toate camerele, aranjate cu gust de fosta lui soție, Irina. Se opriră prin fiecare cotlon din casă, care merita să fie arătat unei vizitatoare și zăboviră, la sfârșit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
similară celei nucleare. Care reacție sparge, arde energia stagnantă de pe meridianul energetic, deblocându-l. Și de ce este mai bun chinezul, întrebase el. Doar avem și noi medici care fac acupunctură. A mâncat mai mult orez?! Armanca păru că nu observă ironia lui. Pentru că a făcut Facultatea de Medicină Tradițională Chineză, pentru că a învățat în amănunt unde sunt plasați centrii care trebuiesc înțepați, pentru că doctor Dehua folosește o tehnică specială, mai puternică decât cea obișnuită și ace de unică întrebuințare. Pentru că este
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
poți ști cât de aglomerate sunt șoselele, unde mai prinzi și blocaje, din cauza reparațiilor. Am ales special o zi din mijlocul săptămânii, dar tot putem avea surprize. Și nu lua cu tine orez adăugă ea, arătând că n-a uitat ironia lui, îl primești acolo, este inclus în prețul consultației. Bart acceptase și nu era nici acuma convins că n-o făcuse doar pentru a petrece ziua cu Arm. În fine, drumul nu fusese aglomerat, pentru că o luaseră pe Valea Teleajenului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
umorul ei. Căci Liviu avea un simț al umorului foarte dezvoltat, iar Arm reușea să-i dea replici la toate glumele lui. Acest lucru îl impresiona și acum la Arm, rămăsese singura persoană care avea întotdeauna replică la glumele, la ironiile lui, iar când ironia era prea caustică reușea să-i răspundă usturător și la obiect. Liviu îi făcuse o curte ca la carte și după un an era căsătorit cu ea. Descoperise că era un om norocos, soția lui era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
avea un simț al umorului foarte dezvoltat, iar Arm reușea să-i dea replici la toate glumele lui. Acest lucru îl impresiona și acum la Arm, rămăsese singura persoană care avea întotdeauna replică la glumele, la ironiile lui, iar când ironia era prea caustică reușea să-i răspundă usturător și la obiect. Liviu îi făcuse o curte ca la carte și după un an era căsătorit cu ea. Descoperise că era un om norocos, soția lui era o femeie caldă, sinceră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
femeie caldă, sinceră și..., Doamne, atât de frumoasă! Nu putea înțelege cum Arm, care pe podium era o fată înaltă și suplă, dezbrăcată era numai rotunjimi. Am oasele foarte mici, matematicianule, nu ai luat asta în calcul, îi explicase cu ironie ea. Arm se dovedise o perpetuă enigmă pentru el, nu era prea convins că o înțelesese în totalitate vreodată. Purta o brățară subțire la glezna dreaptă și oricâte bijuterii îi oferise după căsătorie, prefera o brățară la gleznă în locul oricăror
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Beatrice erau sexul, într-un limbaj tot mai vulgar, iar el nu era adeptul vulgarităților de nici un fel, banii, adică necesitățile ei financiare, și programarea, dar spre surprinderea lui, nici aici Beatrice nu strălucea. Departe de așteptări, și ca o ironie a sorții, fiecare întâlnire cu Beatrice îl convingea tot mai mult cât farmec are Arm, câtă feminitate are Arm. Realizase dureros că el cu Arm făcuse dragoste, nu sex..., dar totuși ceva inexplicabil continua să îl țină legat de tânăra
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și revistele epocii. Au fost cei mai eficienți critici de direcție, indicațiile lor fiind urmate cu sfințenie". S-au bucurat și de o "elită" a recepției: "Singurii lor cititori au fost pînă nu demult doar înalții funcționari din nomenclatura comunistă". Ironia funcționează precum un instrument ideal al acestei analize protocolare fără exces, cu toți nasturii încheiați ai veșmîntului său de lucru. În deceniul final al "epocii de aur", profita de o mare popularitate un șlagăr interpretat de Corina Chiriac, Ne cunoaștem
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]