3,327 matches
-
de aceea pozițiile diverșilor istorici occidentali care arată moderația practică a stăpânirii musulmane, deși tot ei subliniază rolul cheie de puternic instrument de presiune socială al jiziei întru islamizarea, în timp, a masei mari a populației acestor țări subjugate de islam. În acest sens, turcologul nostru de renume mondial Mihai Maxim, spunea: "Cât privește atitudinea față de supușii contribuabili, aceasta era dictată în primul rînd de interese economice și nu religioase, la fel ca odinioară în statul sasanid ori selgiuchid. Găsim scris
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David, sau David HaMelekh, este regele Israelului și al poporului evreu. Tradiția biblică susține că un al lui David va fi Mesia, iar tradiția creștină consideră că acest Mesia este Iisus. În islam este considerat a fi profet și regele unei națiuni. Este descris ca un rege drept și înțelept, nu lipsit de mari păcate, ca un războinic, muzician și poet apreciat, fiind considerat autorul mai multor psalmi din cartea Psalmilor. Este venerat
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
adoră un idol creat de el însuși. În timp ce Iahve își arată superioritatea asupra altor zei în Proto-Isaia, în Deutero-Isaia el devine singurul Zeu din lume. Acest model de monoteism a devenit ulterior definitoriu pentru iudaismul post-exilic, devenind baza creștinismului și islamului.
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
ceremonii comparabile care celebrează nașterea unei fete. În Israel mulți evrei laici preferă medici chirurgi în loc de mohel și acești medici fac circumcizia cu ritual sau fără. Circumcizia practicată în tradiția evreiască comportă anumite particularități care o separă de aceea din islam sau anumite tradiții africane, fapt care o face subiect de dezbatere între iudaismul progresiv și cel tradițional. Nivelul de durere provocat de circumcizia făcută în perioada neonatală, așa cum se întâmplă în tradiția evreiască, este sever: nivelul de cortizol (principalul hormon
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
mai probabil în perioada de trecere dintre copilărie și maturitate și uneori nici măcar atunci, așa cum demonstreaază faptul că Moise n-a fost niciodată circumcis. În contrast cu situația din iudaism (unde procedura este ordonată explicit în textul sacru (Biblia evreiască, Vechiul Testament), în islam ea este doar o recomandare a tradiției, nefiind explicit menționată în Coran. Ceremonia asociată procedurii se numește kithan și funcție de tradițiile comunității circumcizia se face la vârste între 4 și 7 ani, însă și mai târziu sau mai devreme în
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
Egipt (liberalii militând pentru a aplicare suplă și facultativă, rigoriștii pentru o aplicare strictă și obligatorie a precizărilor inspirate din Șaria), fie între suniți și șiiți cum este cazul în Irak sau în Pakistan. Există felurite școli și mișcări în cadrul Islamului care permit diferite grade de flexibilitate a Șariei (adică de liberă interpretare a fiecărui credincios), unele mai suple, altele mai riguroase, dar niciuna nu permite ateismul nici apostazia, pedepsite de către Șaria cu moartea. Din acest motiv, unii reformatori cum a
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
crede sau de a nu crede într-o divinitate, egalitatea între toți credincioșii de orice religie, precum și între credincioși și necredincioși, egalitatea între bărbați și femei, ș.a. Această incompatibilitate aste fățiș exprimată în "Declarația de la Cairo" care afirmă lămurit că "islamul este unica religie adevărată" și că "în principiu nimeni nu are dreptul să suspende sau să-i ignore poruncile, întrucât ele sunt porunci dumnezeiești obligatorii, conținute în cărțile dezvăluite de către Dumnezeu și trimise nouă prin ultimul său profet Muhammad". Pe
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
că a influențat toate religiile mari din India care existau la începutul perioadei medievală(500-1200 en): astfel toate denominațiunile hinduse, , si , precum și budhismul și jainimsul, toate au dezvoltat corpusuri foarte mari, bine documentate, de practici și doctrine asemănătoare. Chiar și islamul în India a fost influențat de Tantra. Ideile și practicile tantrice s-au răspândit mult în afara Indiei, în Tibet, Nepal, China, Japonia, Cambogia, Vietnam și Indonezia. Astăzi putem să regăsim cea mai puternică influență tantrica în budhismul tibetan și în
Tantra () [Corola-website/Science/308252_a_309581]
-
a Skylark") și "Mascarada anarhiei" ("The Masque of Anarchy"), care sunt printre cele mai populare și cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea, lucrările sale majore sunt poemele vizionare "Prometeu descătușat" ("Prometheus Unbound"), "Alastor", "Adonis" ("Adonais"), "Revolta islamului" ("The revolt of Islam"), precum și piesa neterminată "Triumful vieții" ("The Triumph of Life"). "Familia Cenci" ("The Cenci") și "Prometeu descătușat" sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea, a scris romanele în stil gotic "Zastrozzi" și " St
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
anarhiei" ("The Masque of Anarchy"), care sunt printre cele mai populare și cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea, lucrările sale majore sunt poemele vizionare "Prometeu descătușat" ("Prometheus Unbound"), "Alastor", "Adonis" ("Adonais"), "Revolta islamului" ("The revolt of Islam"), precum și piesa neterminată "Triumful vieții" ("The Triumph of Life"). "Familia Cenci" ("The Cenci") și "Prometeu descătușat" sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea, a scris romanele în stil gotic "Zastrozzi" și " St. Irvyne sau Cavalerul de
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
Claire și fetița acesteia, Allegra, fiica nelegitimă a lordului Byron. La Marlow, Shelley desfășoară o intensă activitate literară, politică și socială. El scrie un amplu poem, pe care îl va intitula la început "Laon și Cythna", iar mai apoi "Revolta Islamului". Poemul, o sinteză lirică a convingerilor și experienței lui revoluționare, va apărea în 1818. Sub pseudonimul "Pustnicul din Marlow", Shelley publică în martie "Un proiect de reformă electorală" ("A Proposal for Putting Reform to the Vote"), iar în noiembrie " Un
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
trimită în Anglia pentru o eventuală punere în scenă. În Anglia, însă, campania împotriva poetului continua, chiar în absența lui. Revista ultraconservatoare "The Quarterly Review" publicase, de pildă, în aprilie 1819 un articol injurios, care-l califica pe autorul "Revoltei Islamului" drept un "destrăbălat lipsit de rușine" ... Aflând despre "masacrul de la Peterloo", Shelley își va exprima revolta într-un poem satiric intitulat "Mascarada anarhiei". Dar nici "Mascarada anarhiei" (trimisă lui Leigh Hunt cu rugămintea de a o publica în "The Examiner
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
al ideologiilor" este o carte excepțională scrisă de Sandu Frunză, unul dintre cei mai buni specialiști români în știință comparată a religiilor. În acest volum sunt exemplar analizate mișcările fundamentaliste din cele trei mari religii ale lumii (Iudaism, Creștinism și Islam), cu exemple de ultimă oră. Scriitura cărții este clară, elegantă și obiectivă. Mitologiile lumii actuale sunt ingenios revalorizate, iar imaginarul religios este interpretat subtil și foarte nuanțat. Cartea tratează ideologiile că religii secularizate, dar și religiile metamorfozate în stranii ideologii
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
Expresia se referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanță religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice: mai ales pentru iudaism și creștinism, iar într-o măsură ceva mai mică și pentru islam. Puteri islamice - de etnie arabă și apoi turcă - au cucerit regiunea pentru aproape o mie și trei sute de ani, cu o întrerupere în timpul cruciadelor. Cruciadele au fost inițiate în evul mediu de către conducătorii spirituali și politici catolici din Europa sub
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
are o mare importanță și pentru creștinism, în principal deoarece aici este locul nașterii, crucificării și reînvierii lui Isus Cristos, Mântuitorul sau Mesia al creștinismului. Orașele sfinte ale creștinilor sunt: Este de notat că, deși araba este limba sacră a Islamului , numele în arabă de "Țara Sfântă" - Al Ard al Muqaddasa -pentru Palestina istorică , ca țară a Bibliei și a lui Iisus , este folosit în primul rând de către creștinii arabi și arabofoni, pentru care araba este limba vernaculară. Având credințe religioase
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
în sensul de sanctuar. "Pământul Sfânt" este un termen folosit uneori de musulmani (deși nu este menționat ca atare în Coran) pentru a denumi regiunea în care se găsesc orașele sfinte Mecca și Medina din Arabia, care au întâietate în islam ca locuri sacre de pelerinaj.
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
Evului Mediu prin afirmarea unor secte creștine dualiste de influență maniheistă cum ar fi paulicianismul și bogomilismul. De asemenea, maniheismul s-a răspândit și în Orientul Extrem, după dispariția sa din Persia cauzată de persecuțiile califilor abbasizi și a răspândirii islamului. Aici, maniheismul a avut un mare succes mai ales după ce a fost declarat religie de stat a Hanatului Uigur (744-840). Dat fiind că preoții manihei erau totodată reprezentanți diplomatici ai uigurilor, autoritățile chineze au permis acestora construcția de temple în
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. Primii care au sosit pe insulă au fost negustorii arabi prin secolul VIII, ei denumind coasta insulei "bar des zandj " (coasta omului negru), prin arabi extinzându-se și religia islamului pe insulă. Datorită necesității de comunicare a negustorilor arabi și locuitorii insulei ia naștere o limbă nouă suaheli (sâhil = arab: coastă), care este un amestec dintre limba arabă și o limbă africană, la care se adaugă ulterior fragmente din limba
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl consideră pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris pe pergament, al cărui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care privește reglarea unei datorii, încheiată
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
casei (bayt) de piatră, și care în contrast cu divinitățile feminine ce procurau abundență, era creator. De aici explicația insistenței Coranului în respingerea "asociaționismului", adică recunoașterea în continuare a divinităților feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. În această optică, islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local, la monoteism pur, sub influența religiilor mai vechi, anume iudaismul și creștinismul. Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Allah deoarece o astfel de imagine artistică ar duce, în optica
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
episcop . Doi din episcopii care au funcționat la Yaffa , Fidus (431 i.e.n.) și Elias (536 î.e.n.) au participat la conciliile bisericii. Arabii conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină Palaestina Prima și face de acum parte din provincia Siria(Sham) cu centrul la Damasc. Ramla, situată mai spre centru, se
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
suferit o gravă înfrângere. Șahul Kavadh al II-lea a făcut pace, restituind toate teritoriile cucerite în război Imperiul Bizantin. Curând (651) Persia va fi cucerită de Califatul Arab. Mahomed tocmai unificase triburile nomade din Arabia, creind o nouă religie, Islamul. După anul 630, arabii, care deveniseră o forță formidabilă, au atacat Siria și Palestina, în 634. Heraclius depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perșilor și nu a putut conduce
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au răspândit pe teritoriul Egiptului Antic până la apariția creștinismului și a islamului. Răspândiți de-a lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea Mediterană, egiptenii antici nu au avut timp de mulți ani o identitate națională, fiecare așezare având proprii zei și propriile practici religioase. Marile orașe Heliopolis, Theba, Memphis și
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]
-
de ridicat încât preoții lui erau mai bogați și mai puternici chiar decât înșiși faraonii. După căderea dinastiei de la Amarna, panteonul egiptean original a supraviețuit mai mult sau mai puțin ca o religie dominantă, până la răspândirea creștinismului coptic și a islamului. Mitologia egipteană a depus surprinzător de puțină rezistență în fața creștinismului, în secolul al IV-lea aflându-se deja în plin declin. Multe temple au rezistat până astăzi. Altele sunt doar niște ruine sau au fost distruse complet. Faraonul Ramses al
Mitologia Egiptului Antic () [Corola-website/Science/306907_a_308236]