3,057 matches
-
degrabă dacii la școala romantică a istoriografiei românești). La Școala Ardeleană, continuitatea romanilor după retragerea aureliană a legiunilor la sud de Dunăre la 271 e.n. asigură permanența românească pe teritoriul dacic. Prima formulare a tezei continuității civile a romanilor din istoriografia românească apare în umanismul tradiției cronicărești, însă politizată și pusă în slujba luptei de emancipare naționale devine abia la Samuil Micu. Într-o formă aproape inamovibilă, această teză a continuității avea să definească una din structurile cele mai rezistente ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu și intens elaborat ulterior, devenind un nod central în conștiința istorică a ființei naționale românești sub forma temei sacrificiale a apărării creștinătății și a crucii prin sabie împotriva avansului semilunei propulsată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice ale națiunii române, în special a unirii tuturor etnicilor români în aceeași entitate politică. Principalele coordonate tematice pe care s-a așezat memoria colectivă românească în următoarele două secole de existență națională au fost definite aproape în totalitate de istoriografia Școlii Ardelene. Din tabloul ingredientelor esențiale ale românității lipsea însă independența, fapt explicabil în cazul cărturarilor ardeleni prin puternica conștiință a stării de inferioritate al națiunii române în contextul socio-politic și cultural al Imperiului Habsburgic în general și al Transilvaniei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
extra-carpatin, pulsează de un naționalism incipient. Reperabile sunt ideile de unitate națională politică sub aceeași autoritate și principiul naționalității care constituie firele roșii ce străbat de la un capăt la altul narațiunea istorică a principatului Țării Românești. Pentru prima dată în istoriografia românească este fără echivoc identificabil un "naționalism retrospectiv" (Smith, 2002, p. 32) explicit și manifest, constând în proiectarea în trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a tuturor etnicilor români din toate teritoriile populate de aceștia. Această
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecut a ideii și aspirației de unitate națională și politică a tuturor etnicilor români din toate teritoriile populate de aceștia. Această reconfigurare a istoriei românilor în cadrul definit de ideile de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului istoriografic de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acele locuri până spre anul 1359" (Aaron, 1835, p. 29), Aaron punctează antecedentele istorice care nu trebuie repetate. Într-adevăr, unirea principatelor danubiene din 1859 își are propulsia ideologică în laboratorul ideatic ce se va crea în climatul intelectual al istoriografiei pașoptiste. Iar Florian Aaron s-a aflat, din acest punct de vedere, în frontul avangardist al inovației ideologice. Noua întorsătură romantică pe care Aaron o imprimă reflecției istorice este perfect reperabilă în exegeza cvasi-hageografică pe care o face persoanei lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul militar, spiritualitatea creștină și apărarea creștinătății apusene în fața barbarismului oriental otoman etc., teme care vor fi prelucrate intens de istoriografia romantică, sunt deja prezente într-o formă avansată la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia ființei naționale în istorie, iar perioadele de subjugare sunt interpretate ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în anul 105, cu ocazia "descălecării coloniilor romane în Dacia" (Aaron, 1835, p. 1). Continuând pe coordonatele stabilite de cărturarii Școlii Ardelene, de la care se revendica, și adăugând principiul naționalismului alături de aspirația unificării politice a românimii, "Aaron Florian realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și resemnarea cu gândul nobilității originale, Kogălniceanu militează la afirmarea romanității prin acțiune în prezent. Cu discursul inaugurativ rostit de Kogălniceanu în 1843, principiul naționalității române, ideologia naționalistă și revendicarea unionistă devin explicite, acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul pentru starea nefericită a românilor în neunirea acestora: "strămoșii noștri
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorici care au trăit într-o epocă străină de ideologia naționalistă, este taxată de Febvre ca fiind unul dintre "păcatele cardinale" ale interpretării istorice. "Naționalismul retrospectiv", inaugurat de Florian Aaron în Idee repede..., a fost instituționalizat de Nicolae Bălcescu în istoriografia română. În preajma anului revoluționar 1848, conștiința națională (în sensul naționalist, care presupune revendicarea unității politice, și nu doar în sensul pre- naționalist prezent în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene) este în mare parte cristalizată. Punctele de sprijin, sau nodurile în jurul căreia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vor decanta, filtrate prin sita cenzurii și a discursul didactic, elementele care vor compune prima formulă a memoriei istorice naționale românești. Ariergarda discursului didactic: decantarea ideilor avangardiste, trecute prin filtrul cenzurii, în memoria colectivă. Chiar dacă unele dintre lucrările canonice în istoriografia românească produse de componenții Școlii Ardelene pot fi considerate un fel de "manuale-surogat" (N. Iorga, spre exemplu, a emis ipoteza că opera lui Samuil Micu, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, ar fi putut fi utilizată ca manual didactic [Mârza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aparțin aceleași prime generații de manuale specializate de istorie apărute în spațiul românesc. Condițiile politice specifice din Transilvania, deloc propice afirmării spiritului național, sunt responsabile pentru această desincronie istorică. Contemporane cu procesul de precizare a spiritului romantic în cultura și istoriografia române, setul de manuale menționate anterior, care alcătuiesc prima generație de manuale de istorie, aparțin mai degrabă paradigmei elaborate de Școala Ardeleană decât noii școli romantice. Acest fapt al apartenenței la o paradigmă devenită oarecum desuetă în preajma momentului '48 al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și locurile al lui R.G. Melidon (1876), Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe (1889) și Istoria romanilor cu narațiuni, întrebări și resumate (1896), ambele redactate de G.G. Tocilescu. Setul de manuale este completat de trei lucrări semnate de clasicii istoriografiei românești, A.D. Xenopol, cu Istoria românilor pentru clasele primare de ambele-sexe (1890), respectiv Curs de istoria românilor pentru școalele secundare (1897) și N. Iorga, cu Istoria românilor pentru clasa a IV-a și a VIII-a secundară (1910). Eșantionul nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca ax central al istoriei poporului român, însă această substituție nu afectează semnificativ temele constitutive ale națiunii române: vechimea și continuitatea istorică. Dimpotrivă, insistența asupra factorului teritorial pune în lumină imobilismul geografic al poporului român. După febra latinistă creată de istoriografia Școlii Ardelene, în care ficțiunea și facticitatea erau croșetate într-o singură relatare a trecutului poporului român, sobrietatea analitică adusă de A.D. Xenopol induce un suflu de profesionalism în cercetarea istorică. În Cursul de Istoria Românilor (1897), o sinteză tip
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi ușor reperate în schema utilizată de marele istoric ieșean. Istoria poporului român este, în continuare, reflectată prin prisma paradigmei primordialiste. Chiar dacă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită în retrospect, efemera perioadă de unitate politică a celor trei principate a constituit o resursă simbolică extrem de pretabilă pentru a fi statuată ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită din i) instaurarea monarhiei (1866); ii) victoria în războiul de neatârnare (1878) și iii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asigurat în 30 decembrie 1947, când Petru Groza, alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej l-au somat pe rege să abdice, care a semnat actul prin care monarhia era abolită, iar România devenea republică populară. 3.3.2. Sistemul educațional Interpretarea convențională a istoriografiei românești, sulfurată de "duhul național", înfățișează Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă eclipsează însă tensiunile interne, rezistențele regionale și dificultățile domestice provocate de "întruparea mădularelor românești" în același trunchi statal. Beneficiind de avantajul epistemic al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și profesionale. Avangarda cultural-ideologică: fanatism naționalistic. Sub aspectul producției culturale, interbelicul a însemnat o perioadă de maximă efervescență intelectuală. Lăsând deoparte produsele cu o altă tentă decât cea manifest naționalistă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962] ar numi o "schimbare de paradigmă" (paradigm shift) în istoriografia românească. Este momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]