3,017 matches
-
lat. capio, cepi, captum, capere „a apuca, a captura” dovedesc că sunetul introductiv din formele citate mai sus este datorat spiritului aspru. Alb, lat. albus, este opus de Cantemir italianului bianco, considerat de origine barbară. De observat mai întâi că italiana nu a renunțat la lat. albo, pe care îl folosește ca sinonim al lui bianco, la care se adaugă fixarea în anumite contexte: alba „zori, zare”, alba „ridicătură de teren, munte”, albo, alpi „coastă, latură a muntelui”, alba „început (de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și sl. bel „alb”, fr. bel (beau) „frumos”, it. alba, fr. aube, rom. zori, fr. joli, germ. hübsch, bg. hubav, sl. krasa etc. Cap este adus în discuție în ideea că numai româna continuă prin el pe lat. caput, în timp ce italiana ar reda sensul respectiv doar prin testa. În realitate italiana are forma capo, cu o serie largă de sensuri, comparabile cu cele ale rom. cap, folosind ca sinonim și în numeroase expresii pe testa, în timp ce rom. țeastă are sfera semantică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fr. aube, rom. zori, fr. joli, germ. hübsch, bg. hubav, sl. krasa etc. Cap este adus în discuție în ideea că numai româna continuă prin el pe lat. caput, în timp ce italiana ar reda sensul respectiv doar prin testa. În realitate italiana are forma capo, cu o serie largă de sensuri, comparabile cu cele ale rom. cap, folosind ca sinonim și în numeroase expresii pe testa, în timp ce rom. țeastă are sfera semantică ceva mai redusă: cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; carapace. Cetate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe de altă parte, forma din urmă fiind și ea contrasă la rândul ei din civili tas, civilitatis. Domn este cuvânt străvechi, legat de proprietatea asupra pământului: domeniu, a domni, a domina. Vezi lat. dominus, de unde este moștenit și de italiană în forma domine, care nu a fost înlăturată, cum credea Cantemir, de formele seniore, signore, acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar apoi prefixul (do-m-n), astfel vom ajunge la etimologia formei mână. Masă, lat. mensa. Italiana nu a renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca sinonime, fie cu valori mai mult sau mai puțin diferențiate. Vânat, lat. venatio, este opus de Cantemir cuvântului italian
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca sinonime, fie cu valori mai mult sau mai puțin diferențiate. Vânat, lat. venatio, este opus de Cantemir cuvântului italian caccia „vânătoare”. Italiana are și ea pe venagione „vânătoare” (Vezi fr. venaisin „carne de vânat”), notat însă ca învechit. Sursa este dată de lat. venor, aris, atus sum, ari „a veni din urmă, a vâna, a urmări vânatul”, după venio „a veni”. Pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
kapni (DEXI). Aceeași bază latină explică, în urma sonorizării consoanelor, pe a găbui și a găbji, precum și pe gabjă, cărora etimologia tradițională le dă o explicație fantezistă. Vorbă, cuvânt menit să sprijine devenirea românei direct din latină (verbum), și nu prin italiană, care redă sensul respectiv prin parola (A se vedea însă și verbo, cu același sens), este explicat de urmașii întru latinitate ai lui Cantemir din slavul tvorĭba, căruia i-ar corespunde rom. dvorbă „slujbă, funcție; serviciu divin; rugăciune; adunare” provenit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvânt, vorbă”, vgr. φήμη „vorbire, cuvinte”, φωνή „sunet, glas”. Să se compare rom. glas și voce, rs. slovarĭ „dicționar”, alb. fjalor și magh. szótar. 2. Două cuvinte, cerc și șchiop, sunt considerate de Cantemir a fi intrat în română din italiană (DM, p. 363). Cerc, it. cerco, este și în latină (circus). Se explică în română prin baza traco-latină și are largi și adânci implicații în spațiul lingvistic euro-afro asiatic. Pentru miezul lichid l/r vezi seria colac - cerc - coc, sau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adică censoria, de la censor „magistrat roman”, censio „evaluare, stabilire de impozite”, de unde censitor „comisar însărcinat cu funcția de cenzor în provincie, estimator, evaluator”, census, cens, prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului feudal” (DN). În italiană, censuario era „plătitor de bir”, de unde se poate deduce evoluția: censari > ținsari > țânțari. Vecin însemna pentru Cantemir țăran adus cu forța din țările vecine Moldovei pentru a lucra pământul nobilului roman/român (DM, p. 299). Istoricii susțin că la origine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
deși nu se poate spune că forma lor tehnică este inferioară formelor analoage ale celorlalte limbi. Din contra, tocmai dacoromâna a păstrat cel mai bine flexiunile limbii mamă, la care se adaugă faptul că în folosirea lor se apropie de italiană. Defectul, așadar, constată aici numai în circumstanțele externe, în lipsa ambianței și a condițiilor care ar fi putut permite folosirea limbii în scopuri mai înalte” (Ib.). Compararea limbilor romanice cu limba greacă se axează pe analiza perioadei de trecere de la entitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat pe teasc; poloboc este rusesc, podgorie „s-a furișat în limba română prin hrisoave”. Vie „plantație de viță-de-vie”, viță „curpen, vrej, rădăcină”, precum și vin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
obârșie” (Ib.). Toate contradicțiile sunt în realitate, nu în sfera noțiunilor. De aceea el nu se simte obligat să explice începutul separat al popoarelor-limbi. Din contra, el reduce totul la o unitate primară, arătând că „înrudirea limbii românești cu cea italiană s-ar putea explica prin o latină populară; cu cea elină prin dialectele de înrudire ale vechilor locuitori ai Daciei cu cei din întreaga Europă răsăriteană” (p. 102), la care adaugă elemente de înrudire cu germana și engleza (p. 95
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba egipteană și alte limbi îndepărtate, și care cuvinte nu se găsesc la popoarele din jurul nostru” (p. 116). Eludând simbioza traco-latină și ducând limba română, ca origine, în antichitate, Scraba descoperă următoarele categorii de cuvinte românești: 1) Cuvinte înrudite cu italiana; 2) Cuvinte care se înrudesc cu greaca; 3) Cuvinte care sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite ca slave; 4) Cuvinte așa-zise turcești, care sunt de altă origine; 5) Ungurisme, multe dintre ele se găsesc și în alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii române o integrează pe aceasta în procesul devenirii globale a limbii. În consecință, limba română, născută din baza traco-latină, prezintă identități, afinități și consonanțe cu întreg peisajul lingvistic care s-a dezvoltat în vastul spațiu euro-afro asiatic: 1) cu italiana și cu limbile albaneză, slavă, maghiară; 2) cu romanitatea franceză și iberică; 3) cu spațiul indoeuropean neromanic: celtic, germanic, baltic, caucazian, indoiranian; 4) cu spațiul neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a spațiului euro-afro-asiatic, iar latina aduce în limba română indoeuropenizarea vechiului substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca, 69 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română), e numit profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București, apoi la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara, unde funcționează alternativ și mai târziu, iar din 1929, la Școala Superioară de Comerț din București. În 1924, la recomandarea profesorului său de italiană, Ramiro Ortiz, ministrul Instrucțiunii îi aprobă un concediu de studii de doi ani și o bursă pentru Școala Română din Roma, al cărei director era Vasile Pârvan. În 1936, își susține examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
considerat apt pentru a înfrunta examenele de admitere la liceu. Pe 10 noiembrie 1892 tânărul s-a prezentat în fața comisiei de examinare a seminarului episcopal. La terminarea examenului se delibera doar o singură evaluare globală și notele pentru subiectele de italiană și latină. Notele examinatorilor au fost: 7 la italiană și 5 la latină. La restul examenelor orale, examinatul s-a demonstrat suficient de pregătit. Și a fost admis să frecventeze primul an de liceu. Rectorul seminarului era monseniorul Bartolomeo Bacilieri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
liceu. Pe 10 noiembrie 1892 tânărul s-a prezentat în fața comisiei de examinare a seminarului episcopal. La terminarea examenului se delibera doar o singură evaluare globală și notele pentru subiectele de italiană și latină. Notele examinatorilor au fost: 7 la italiană și 5 la latină. La restul examenelor orale, examinatul s-a demonstrat suficient de pregătit. Și a fost admis să frecventeze primul an de liceu. Rectorul seminarului era monseniorul Bartolomeo Bacilieri, episcopul auxiliar al cardinalului Luigi di Canossa; vice-rector era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să fie și prudenți. Pentru moment ține-l și în casă, și vom căuta să aflăm vești despre familia sa», l-a sfătuit don Scapini. Copilul nu avea nici un document la el și nu știa să se explice bine în italiană. Probabil că aparține vreunei caravane de țigani care, temându-se de vreo plângere pentru brutalitate, a fugit în timpul nopții. Chiar și părintele Natale, informat de acest fapt, l-a sfătuit pe Calabria să aștepte un «semn» înainte de a decide soarta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
când revenea în Italia se stabilea la San Zeno in Monte, unde era primit ca un frate preaiubit. În 1932 a revenit în patrie pentru a-și completa studiile de medicină. În acest răstimp a creat Ummi (Unione Medico Missionaria Italiana). Obținând laureatul, s-a întors în India și l-a rugat pe don Calabria să preia conducerea acestui organism nou-înființat. Don Calabria a acceptat. Și-a ales ca sediu spitalul «Sacro Cuore» din Negrar și acolo a pus ca director
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Cristos». Iar într-o altă scrisoare întâlnim această imagine frumoasă: «Ne rugăm zi și noapte pentru unire. Bisericile sunt separate de ziduri înalte, porumbelul rugăciunii poate zbura peste toate zidurile». Don Calabria, dându-și seama că Wiman cunoștea destul de bine italiana, i-a trimis două cărți, Amare și Apostolica vivendi forma și i-a făcut abonament la L'Amico dei Buoni Fanciulli. Iar Wiman le trimitea acelor copiii italieni, din când în când, pachete cadou (zahăr, cafea, ciocolată, bomboane) și cerea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dacă o metodă trebuie să fie judecată după rezultatele finale, trebuie să spunem că stilul sau metoda educativă a lui don Calabria a fost și este încă validă pentru formarea tinerelor generații. Într-un articol, publicat în revista La Scuola Italiana Moderna, găsim scris: «Istoria acestui preot smerit, pentru cine are responsabilități educative ori sarcini formative printre tineri, are multe de spus. Figura sa apare, în lumea educatorilor, printre cele mai iluminante și semnificative. El, care nu a pretins că ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Române, Jean Louis Carra, nota faptul că boierii tineri destinați slujbelor domnești, la curte sau în provincii, trebuiau să învețe pe lângă limba greacă, vorbită la curtea domnului, limbile clasice (greaca veche și latina), dar și limbi moderne, precum franceza și italiana 52. Din această perspectivă, este posibil ca tânărul Vasile Balș, ca fiu de boier, să fi urmat vreo una din formele de învățământ instituite la acea dată în Moldova, dar în lipsa unor forme de evidență școlară, care să menționeze numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spre a învăța limbi străine, pe lângă materiile obișnuite. Mult mai târziu, în 1791, avea să declare plin de mândrie că a ajuns să stăpânească, în afară de limba română, greaca veche și neogreaca, latina, germana și franceza, și că înțelegea chiar și italiana 63. Stăpânirea mai multor limbi i-a facilitat posibilitatea lărgirii, prin lectură, a orizontului cultural, precum și cunoașterea noilor idei europene, dominate de spiritul raționalist, ca și de principiile dreptului natural, răspândite prin scrierile Enciclopediei, ale lui Montesquieu, D'Alembert, Voltaire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]