2,406 matches
-
folosul obștei, cumpene fine urcă și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
vis cum stau pe peronul gării și se uită muți la tine, și oarecum îți reproșează că nu izbutești să ajungi la ei, nu te urci în trenul nevăzut, cu destinație cunoscută. Cafeaua e atunci făcută cu nisip, rachiul are iz de iască și miroase a șobolan înecat, biblioteca e ca zidul pink-floydian - se strânge în jur fără folos. Nimic nu te apără, nici amorul, nici șoapta complice, nici fumul trabucului cubanez, nici culorile fotografiilor obținute în condiții banale. Doar trompeta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
care o iau pentru un meci, investitorii frustrați pot declara cât vor ei că au fost furați de propriii jucători - nici o instituție a statului nu pare preocupată de aceste lucruri. Mai nou, lumea fotbalului a început să producă evenimente cu iz mafiot, sub protecția aceleiași indolențe a instituțiilor, fie ele din fotbal sau din afara lui. Un jucător al echipei Jiul Petroșani, club din a doua ligă al cărui patron este Alin Simota, Mihai Lungan, a venit cu jalba în proțap la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac își schițează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
poate fi încă acuzat de un dezastru economic. Ba dimpotrivă. Și mai ciudat e că am intrat în 2008, iar Guvernul stă binețmersi, cu cincimea lui de susținere parlamentară pe față, în fruntea țării. Începe un nou an. Unul cu iz electoral. Aștept deja surprizele. Nu, nu mă refer la măsurile pe care premierul Tăriceanu și cei din jurul său le vor lua pentru a atrage voturi. Pentru că acelea au toate șansele să se dovedească, în cele din urmă, inutile. Aștept alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
o discuție separată) este probabil atitudinea etică atât de necesară ca răspuns panicii morale în care se plasează mulți față de această evoluție digitală. Cartea poate fi privită și ca un film de suspans. Apar personaje care își susțin „cyberficțiunile“ cu iz teoretic: guru informatici, Neo din Matrix sau artiști care performează cu corpul lor tehnologizat (Stelarc, de exemplu). Această dublă deschidere, către teorie și către practică, cu accent pe ce ar însemna practica cyber și bio-artistică, face studiul și mai incitant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
viață pentru unii politicieni, gata să investesc încredere în chipuri noi apărute pe scena politică. Asemenea cititorilor, am „rumegat“ apoi numeroase dezamăgiri în tăcere, până să fiu pregătit să decupez din același context alte figuri, alte idei cu un oarecare iz de onorabilitate. Și tot asemenea cititorilor, sunt convins, o să fac în continuare același lucru, sperând cu naivitate că în politica noastră vor fi existând și oameni curați, buni, onești, bravi - totul e să fac efortul să-i detectez. Însă până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Moș Crăciun nu mai era. Dar nu ne părea rău, știam că Moș Crăciun e bunicul. După un timp apărea și el. Noi frații și surorile, verii și verișoarele mele îl întrebam: Unde ai fost, bunicule? Casa lor avea un iz aparte, încât și astăzi, cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata s-a certat cu bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la gard și-i râdeam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
subliniat-o Eliade, și în opera sa de cercetător, și în cea de scriitor, omul trece adesea, în mod tragic, pe lîngă sacru, fără să-i recunoască urmele, aidoma eroului din Nuntă în cer, măcinat de îndoieli și de un iz nostalgic al irosirii: (Nuntă în cer, București, Garamond, p.10) Atipic prin informație, poezie și mister, „un Parsifal rătăcit” prin cultura occidentală, cum frumos îl numește Noica, preluînd formula din înseși textele lui Eliade, prozatorul încearcă și prin ficțiune, la
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
cu degetul decorația. În fața acestei obrăznicii, surprins și revoltat, las mâna dreaptă în jos spre spate, încordându-mă, gata să ripostez. În aceeași clipă, pentru că totul s-a petrecut vertiginos, în încordarea mea, fețele noastre s-au apropiat și un iz de băutură m-a frapat. Faptul m-a calmat și m-a dezarmat. Am rămas nemișcat și furia teribilă din ochii mei s-a prefăcut într-o privire de profund dispreț și dezgust. Totuși, prea târziu, gestul meu fusese prea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
3-4, iulie-decembrie, 497-519. Bandet, Jean-Louis. (1997). Histoire de la littérature allemande. Paris: Presses Universitaires de France. Beaumont, Gustave de. (1860). Œuvre et correspondance inédites d’Alexis de Tocqueville. Paris: Michel Lévy Frères Libraires-Éditeurs, vol. II. Bogišić, Baltasar. (1874). Gragja u odgovorima iz različnih krajeva slovenskoga juga ( Răspunsuri la întrebări de drept, adunate de la slavii de sud). Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti, colecția Zbornik sadašnjih pravnih običaja u južnih slovena. Zagreb: Fr. Župan (Albrecht și Fiedler). Bogišić, Baltasar. (1879). Aperçu des travaux sur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Recensământul General Agricol 2002, tabelul „Exploatații agricole, număr de zile lucrate și număr de persoane, pe sexe și clase de mărime a numărului de zile lucrate, după statutul juridic al exploatațiilor agricole”. ***Deutsche Rechtsalterthümer. (1828). Dieterich: Göttingen. Gragja u odgovorima iz različnih krajeva slovenskoga juga ( Răspunsuri la întrebări de drept, adunate de la slavii de sud), Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti, colecția Zbornik sadašnjih pravnih običaja u južnih slovena, Fr. Župan (Albrecht și Fiedler), Zagreb, 1874. (traducere italiană parțială publicată de Paul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
are cât nu se poate spune și, în spiritul său, cele mai felurite resurse, dar toate hărăzite răului, poftelor sale, celor mai profunde orori și mârșăviilor celor mai îndelung plă nui te și cântărite până în cel mai mic amănunt ca să iz bândească. Puneți-l pe omul acesta alături de Satana: seamănă leit. Este surprinzător că, având atâta spirit, atâtea haruri, atâtea însușiri de preț, atâta dorință de a se folosi de ele cât mai mult cu putință, atâta dârzenie în a reuși
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care răzbătea prin toată paza sa, conversația lui ar fi fost plăcută. Avea spirit, citise destul, literatură, isto rie, cunoștea o grămadă de lume, murea de poftă să placă și să se insinueze, dar toate acestea erau stricate de un iz de prefăcătorie care, fără voia lui, îi ieșea din toți porii și răzbătea până și în veselia lui, făcând-o tristă. Alt minteri rău și din fire și din calcul, trădător și ingrat, meșter preapriceput în a ticlui cele mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
replicat ea -, s-a purtat destul de frumos pe eșafod; dar nu trebuie să-i facem un merit din asta: de copii, regii sunt crescuți pentru a ști cum să se poarte la ceremonii.“ Ironie extrem de crudă, care are mai degrabă izul de corupție al Vechiului Regim decât sinceritatea și omenia republicană. Iubirea de sine era mobilul care a ridicat-o pe femeia aceasta până unde am văzut; o frământa fără încetare și nici n-o ascundea. Cu riscul de a-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Moreau, câțiva englezi distinși, Domnul Fox, Domnul Erskine și mulți alții: se uitau unii la alții, se observau; jocul era de-a cine să nu înceapă. Domnul de Narbonne, de față, încerca să angajeze conversația și, în ciuda spiritului său, nu iz butea. A intrat Doamna Récamier: a vorbit întâi cu Domnul Fox, a spus câte un cuvânt fiecăruia, a prezentat pe fiecare fiecăruia cu câte o laudă potrivită; și pe loc conversația a devenit generală, legătura naturală fusese găsită. Ceea ce a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Când le-am spus că sunt geolog-geograf ... că sunt pentru prima oară în regiune ... domnul inginer de la volan ... care conducea foarte atent căci șoseaua mergea pe marginea unei prăpăstii ... lămurindu-se ce-i cu mine ... îmi dă replica "a vâ iz nauki?" (dumneavoastră sunteți om de știință?). Atunci eu ... care nu deprinsesem decât câteva expresii în limba rusă ... oarecum ofensat la auzul cuvântului "năuc" ... îi răspund că "vâ nasei strane nauc znacit prostoi" (în țara noastră "năuc" înseamnă prost, tâmpit). Efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ofertelor naturii (agricultură, creșterea animalelor, industria, comerțul, transportul, finanțele), conducerea administrativă, viața cultural-științifică, artistică, învățământul și cercetarea etc. Într-adevăr, o carte operă de culturalizare în mai toate laturile vieții infra și suprastructurale, un model de geografie generală, atotcuprinzătoare, cu iz didactic, dar care prin seriozitatea suportului științific deschide largi orizonturi spre geografia modernă. Așadar, geologul Grigore Cobâlcescu prin a sa "Geografie fizică a Daciei moderne" (1878), Ștefan Popescu (primul geograf cu pregătire universitară dar dispărut înainte de a se afirma) prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte lirică, din cauza căreia personajele au o aură meditativă. Orice ființă dislocată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
T.S. Eliot) și ne entuziasmăm la găsirea unui indiciu, ca și cum am fi descuiat vremea și am fi ajuns chiar să călătorim în trecut. Capitolele despre Dyer nu folosesc semnele dialogului, iar necesarul "spuse" e în italice. Găsim ortografia veche (cu iz de John Donnesugerând bucuria lui de a trăi), narațiunea făcându-se la peroana întâia, la trecut. Aflăm de acolo multe întâmplări fioroase, dar ele nu ne înspăimântă la fel de tare ca ceea ce vede Hawksmoor ca om al legii, care, incapabil să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se retrage, iar "vremurile sunt din ce în ce mai rele". Brownjohn pare mai puțin aprins decât Yeats cuvintele lui nu sunt nici pe departe la fel de spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent: scrisori de la tatăl poetei, din vremea războiului, citite iar și iar, mototolite de vreme: Poșeta veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot războiul. Izul poșetei mamei: bomboane de mentă ruj și pudră Coty. Scrisori mototolite și roase la colțuri, desfăcute citite și mereu împăturite la loc. Scrisori de la tata. Miros de piele și pudră, toate înseamnă de atunci feminitate, iubire, spaimă și război. Acest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de mentă ruj și pudră Coty. Scrisori mototolite și roase la colțuri, desfăcute citite și mereu împăturite la loc. Scrisori de la tata. Miros de piele și pudră, toate înseamnă de atunci feminitate, iubire, spaimă și război. Acest obiect neînsemnat are izul a trei elemente importante din viața poetei: feminitate, iubire și istorie. De la mamă are poeta intuiția acestor coordonate. Mama este tiparul vieții. Poate tocmai de aceea pare uneori îndepărtată și neiertătoare: Fainlight simte că spiritul mamei o ghidează, că mama
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o crescândă amărăciune, ne copleșesc. To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
FS ...Ei, află că un critic britanic l-a situat într-o stațiune spaniolă. Trăiască lectura aplicată! Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite în veacul al XIX-lea: rondurile și intersecțiile unde se joacă copii și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]