3,194 matches
-
nepotul meu. Mă Încântă vestea că „Ulița Rădășenilor” a fost distins, fie și cu premiul 3 pe țară. Când Îmi va fi dat s-o văd? A murit d-na Maria Vârnav, prietena și colaboratoarea credincioasă și sinceră. A fost jale la noi În casă. Am scris imediat familiei (fiicei sale Dr. Vera Nica) să nu Înstrăineze nimic, ci să trimită Muzeului Flt. tablouri, scrisori, fotografii etc. (A fost mereu Vicepreședinta „Ligii”) . Fiica sa a fost eleva mea și mă va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
profesor acolo (1941/43). Pe Fritz Martini Îl posed În nemțește. Știu, că ar fi tradus În românește și nu văd de ce. E cam... elementar. Articolul meu din „Interferențe” a apărut cu multe și mari greșeli. (Una: un cor de jale, În loc de cer - cu care Începe Sonetul Veneției). Îmi pare bine de „Sărmanul Enric”, din care nu mai posed decât un singur exemplar. S-a cântat și la țară. Pe Teodorescu-Broșteni l-am cunoscut bine și l-am vizitat de câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și primarii Îi aduceau „Condica de inspecții” la Pașcani, s-o semneze. Așa ceva! Parazitism adevărat.). Apariții editoriale? Da, e vorba de „Nibelungi” În proză ritmată, care urmează să apară În Bpt. (dacă se vor ține de cuvânt), În 1974. E jale cu editurile, mai ales de când s-au „pritocit” și Înmulțit. Nu izbutești decât cu intervenții din afară, cu dedesubturi, sau și cu... amenințări cu proces pentru nerespectarea clauzelor contractuale (Cum am făcut eu). Sunt foarte Îngrijorat de dl. prof. Popa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Wenwang. Bian He se duse în munți cu jadul la el și plânse fără oprire timp de trei zile și trei nopți. Curios de această veste, Wenwang trimise pe cineva să-l întrebe pe Bian He de ce plânge cu atâta jale. El răspunse: "Nu plâng pentru că mi-am pierdut picioarele, ci pentru că jadul a fost apreciat drept o piatră simplă și un om cinstit a fost luat drept un mare mincinos!" Wenwang îi spuse bijutierului să prelucreze cu atenție piatra adusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tului, dar era și un om foarte distins, modest, liniștit, muncind fără zgomot de dimineața până seara, nevoind chiar să ia masa de 12 cu ceilalți colegi, ca să nu piardă vreme. Lăsase în Franța o fa milie numeroasă, a cărei jale mi-o închipuiesc când a aflat de tristul sfârșit. Doamnele, după cunoștințe și aptitudini, își aleseseră ramura activității lor și îi ajutau cu mult suflet. [Dintr-un grup așa de numeros, două eliminări am fost silită să fac.] primele succese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și singura noastră mângâiere în acele tragice zile. Lucram ca la înmormântarea unei ființe iubite. Fiecare bubuit de tun ce răsuna parcă rupea ceva din noi. Ce durere poate fi comparată cu pierderea țării, fie chiar vremelnic? În acest caz, jalea nu e micșorată fiindcă este între toți, ci multiplicată cu a fiecăruia. Nu te mai gândești decât la umilința și la doliul național. Căderea Bucureștilor ne frământa, cum o spusese și Ionel, mai mult decât ideea că Florica putea fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și strâmtorați, dar respirau liberi și erau stăpâni pe dânșii. Dacă comunicatul era adevărat și inamicul pătrunsese pe valea Putnei, dacă înaintau spre Iași, unde se vor duce biata noastră armată și nenorocita populație pribegită de aici? În Rusia? Ce jale! Iarna pe drumurile străine și înghețate ale celei mai primitive și sălbatice țări. Mai rău era de noi ca de sârbi, care aveau marea pentru a fugi în lumea aliată și civilizată. sărbătorile De Crăciun, la noi, nici un semn de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
șase kilometri, dar foarte plăcut; ajungând însă acolo, am rămas uimite de devastarea admirabililor stejari, care formaseră altădată o împrejmuire măreață vechii mănăstiri. Germanii tăiaseră acei copaci centenari, lăsând, ca de obicei, tulpinile ca mărturie a barbariei lor. Era o jale. Cu această tristă impresie am trecut poarta. Un călugăr ne servi de cornac. Cele două biserici, puțin interesante doar prin câteva morminte cunoscute; tâmpla din cea mai veche, în parte frumoasă, și mai ales două policandre mici de argint. Starițul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă camion, și acolo, prăvălindu-se pe pământ, scoteau un alt geamăt înăbușit, care răsuna până în inimile noastre. [Garda noastră se plimba printre sfărâmături, băgând pe furiș
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puneam un nume pentru fiecare înțelegeam mai bine durerea familiei lui. Acesta era unul din cei mai dragi prieteni ai Pillaților; îl cunoscusem de mic, precum de copilă cunoscusem pe biata mamă, Lelia Cesianu. Ni se anunță și moartea sculptorului Jalea, știre, din fericire, dezmințită în urmă - scăpă cu viață, dar fără de un braț, lipsă importantă în meseria lui; a bunului dr. Stănculeanu 161, amicul orbilor și întemeietorul societății cu acest nume, luată în mâna zdravenei și blândei domnișoare Leonida și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau zdrențele după ei. S-au găsit pentru cei mai goi câteva cămăși, izmene, ciorapi, flanele și chiar pantofi. Fiecare a primit, pe lângă pâinea, pe lângă strachina lui, și un ștergar. Maicele au promis să le mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cât este de bine-crescut, de gentil, cât seamănă cu tatăl său și [ce] mândru este de a fi nepotul marelui Brătianu. Ionel trebuie să se fi gândit mult la dânsul, căci, doborât la pat de cele două gloanțe ale lui Jalea și crezându-se pierdut, ne chemă pe toți frații și surorile și ceru să [se] telegrafieze la Iași ca să vină fiul său. A doua zi sosi un băiat lung și subțire, la fel cu Io nel la aceeași vârstă; Vintilă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a relua relațiunile cu familia lui, am spus că voi urma exact atitudinea fratelui meu Dinu și nu voi face pace separată, cu atât mai mult că, înainte de ruptura cu Vintilă, ei au încetat să vină la mine. atentatul lui jalea în contra lui ionel, decembrie 1909 În decembrie 1909, pe la orele 7 seara, Ionel, ieșind din Senat, apucă la stânga pe Bulevardul Carol spre a se duce acasă trecând pe la mama, ca de obicei. Locuia peste drum, str. I.C. Brătianu, în casele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda și mă uit la pagina cu ziua în curs: pe pagină scrie doar "construcții-montaj". Dar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai sus ca tine. Cînd dracu' ai să te înveți minte?!... Și-apoi, gluma ta idioată cu cabana combinatului și cu femeile de-acolo... Acum, c-a aflat prim-secretarul, s-ar putea să se deschidă o anchetă de toată jalea. Și nu e bine? Nu! Că tu n-ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-n ușa cea mare a moarei pe-un pietroi neted ca o bancă și, aprinzîndu-și luleaua, se uita melancolic la răsărirea luceafărului de sară. Eu mă așezai lângă el, înnopta din ce în ce mai mult, când din deodată auzii un bucium vuind cu jale. - Sunt ei! zisei eu sărind în sus și apucând înspre câmp dar uitîndu-mă înapoi cam de la 40 de pași, îmi păru că zăresc în lumina serei un honved care, alături cu sasul, părea a privi împregiur cu mișcări repezi de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dilatat decât în realitate, conturat clar, ca-ntr-un tablou de Goya. Se simțea ca o pânză groasă și unduitoare, care se ridica lent, plutind deasupra corpului nemișcat, răstignit pe pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai dea cu el de pământ, cum ar fi vrut inițial. Așa s-a întâmplat și cu Zugravu. Imediat ce a intrat în el, l-au invadat teama și emoția unui om care, deși zâmbea în colțul gurii, se gândea cu jale la durerea unui unchi ce trăgea să moară, pentru că îl mușcase un șarpe. Cu greu mare a ieșit de sub tensiunea trăirilor lui și mai greu a putut să-i întoarcă mintea și sufletul spre alte lucruri. Ioniță Zugravu și mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se vede că ea-i mai aparte, mai nevinovată, așa. În rest, jale! Faptu' că ești nesimțit, hoț și ai reușit să te înhăitezi cu alte hiene ține loc de inteligență sau de orice alt merit. Iar putorile, toate țâțoasele și bulănoasele cu creieri de gâscă, da' care au făcut ca mielu' pe sub
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de melodii săltărețe, cu versificări ad hoc, care mai de care mai porcoase. Cea mai rară este aceea plată în care omul bea în cea mai deplină tăcere, fără nicio
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a fier trecut prin mâini Nu găsești...în tine forță, Mulțumire să îngâni. Foaie sfântă-ngenunchere Sus pe deal printre măslini, Suferință și iubirea Tremurând s-au prins de mâini. Foaie sfântă a tristețe Și-a durerii de nespus Îmbrăcat în jalea lumii, Mă privește azi Isus... Foaie sfântă a Iubire, Și-a răbdării îndelunge Îndeajuns, nu sunt cuvinte Strigă inima-mi " Ajunge"... Foaie sfântă-a nemurire Și-a sublim și-a sfânt și-a milă Îmi petrec sub crucea-Ți Doamne
Poem trist by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83246_a_84571]
-
latură a drumului ca o pată murdară pe câmpul gălbui de toamnă. O dungă sinuoasă care tăia câmpul acela ocolind acea movilă se dovedi a fi un pârâu cu apă limpede și puțină. Puntea de lemn se arcui, scârțâind a jale sub greutatea mea și a geamantanului meu, amenințându- mă cu debarcarea în pârâu la cea mai mică greșeală de echilibru. Se auzi un plescăit puternic și stropi și stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări de curcubeu în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
când văd cum la pensia mea în 2011 nu s-a adăugat nici un amărât de leu, ba a și scăzut în valoare absolută din cauza creșterii prețurilor. Și deocamdată știu și când se va adăuga ceva și o spun aici cu jale, de abia în 2012 care este an electoral și atunci trebuie să ne mânjească, iar la ochi cu ceva ca să-i votăm, tot pe ei fiindcă ar fi păcat să alungăm pisicile acestea parlamentare atât de grase și care torc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]