2,192 matches
-
Porto și de delicioasa brasucade comandate de ea! O săptămână se maceraseră în cel mai fin ulei de măsline cimbrișorul, rozmarinul, foaia de dafin, piperul și usturoiul, în așteptarea deversării peste midiile încinse într-un vas de antimoniu direct pe jar, și cu zeama scursă după exigențele culinare cvasi-sacerdotale din zona ghiolului Thau. Rămaseră pe farfurie abia gustate, în vreme ce mâinile lui Rică monopolizară avar atenția nu numai la masa lor, ci și primprejur. Țâncii învecinați își declarară ostentativ lipsa de interes
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
u fost încărcate și de momente care de care mai distra ctive. Ceva în genul trăirilor lui Ion Creangă la gazdele pe unde a umblat ca să capete învățătura de carte. Noaptea, când majoritatea dormeam, iar la mijlocul colibei, pe culoar, rămăsese jarul care ne mai încălzea, unii scoteau tălpile picioarelor din așternuturi să se aerisească, iar câte unul din poznașii grupului care mai era t reaz, ce-i venea să facă ? Aprindea bucăți de hârtie și le băga printre degetele de la picioarele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Danilov, ,,Mălin-Tacu, vestitorul revoluției” nu sunt deloc o figură de stil, ci un adevăr care se Împletește și face casă bună cu faptul că Alexandru Gh. Tăcu poate fi socotit incitatorul la revoluție, omul care, alături de alți curajoși, a răscolit jarul din inimile multor români. Era seară, la oră târzie, cănd socoteam că miliția și procuratura s-au liniștit pe la casele lor, si ascultăm Europa Liberă. Am Înmărmurit. Ni s-a făcut corpul piele de găină și-am analizat cu soția
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Dar iată că începe altă emisiune: despre arta de a găti! Ah, bun! Nu-i mai gătesc pe palestinieni! Poate că s-a înșelat asupra orei. Nu are programul TV, iar cu infirmierele a rupt orice relație. Stă ca pe jar. Intră fiul ei. "Ce se întâmplă? Nu se mai transmite emisiunea despre Orientul Apropiat?" Ciudat, nu înțelege despre ce vorbește mama lui. "Și tata, unde e?" "Afară, așteaptă. Nu dau voie să intre decât o persoană." "Atunci, emisiunea nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se propti pe prag, în mână cu un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că o doamnă de anume vârstă nu putea fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am adus jarul!" Mulțumesc, mulțumesc! Cu ochii zgâiți, tânăra țărancă, pe cât de timidă, pe atât de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt cât frunza și iarba, de dânșii e plin Universul. Ascultă mugetul ei când îi smulge din sineși / pe cei care vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări / și întreită cunună de jar. Tu ești acela. Aceia sunt tu: ghiocul și miezul, / pescarul și peștele său, / înainte și după tăcere. / O, inima pietrei înlăcrimate... " Șt. Aug. Doinaș, în chiar prefața la volumul "Arca", spune: "Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi poet dotat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
intermediară în raport cu modelele confederale și cele federale. Inovația constă în faptul că dezvoltările au loc treptat, cu acoperirea progresivă a unor domenii noi, alcătuirea de noi structuri și alăturarea unor noi state membre. Problemele centralizării și descentralizării au pus pe jar mintea multora în legătură cu multe tipuri de organizare: atât eficiența cât și libertatea par să fie în joc. Federalismul a reușit într-un număr de situații, dar nu este remediul universal pe care îl sugerează unii; este de asemenea atât de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Apoi am luat drumul hârtiei reciclate, pe cărarea Copoului, spre Casa Mihai Ursachi. “Sărbătorile la români” le-am marcat permanent cu panouri impunătoare, pline de mesajul primirii unice cu pâine și cu sare și cu alaiul datinilor străbune, pornite din jarul vetrelor noastre. Am evidențiat alaiul pregătirilor care ne mângâie sufletul veșnic, de bucuria strămoșească. “Măștile de sticlă”, cele construite din deșeuri materiale și din elemente din natură, icoanele pe sticlă, toate au încântat privirile oamenilor, atât la Teatrul “Luceafărul”, cât
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
rândul la păzit, planul îl aveam preconceput dinainte. Le-am lăsat în trifoiul din ogorul uncheșului Victor Buzilă, din Frătăuții-Vechi și-am scormonit cartofi, pentru a-i coace, cu băieții. Au făcut foc și-am așteptat puțin să se facă jar. Apoi am pus cartofii în șperlă. Vasilică, era meșter la astfel de operațiuni. Îi întorcea în toate părțile, ca să nu ardă, să fie tocmai buni de servit. Maria, Aurelia și Ion au scos din trăistuță niște hrinci de pâine, sare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
frigem. A ieșit din apă, s-a îmbrăcat în grabă și m-a pus și pe mine la curățat peștii de solzi și de măruntaiele din burtă. Mi-a arătat cum se curăță racii și apoi i-a pus pe jarul încins. Ce mai sfârâiau! S-a împrăștiat un miros de pește peste tot ogorul... Apoi am servit un prânz, în natură, cum nu se poate mai aromat și delicios. Cred, că niciodată, n-am să uit, ce darnică a fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
părul cu o perie moale de haine, i-am pus niște paie de ovăz așternut și a adormit. Între timp, mama a dat foc în cuptorul mare din bucătărie, a pus bucățile de carne în tăvile de pâine și când jarul s-a potolit le-a dat la copt. Ce mai sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mașină, băteam ouăle cu telul, amestecam și omogenizam compozițiile, ca în final să iasă ce-am dorit. La cuptor nu mă băgam. Tata aducea "lemne de copt" (mai lungi și subțiri), mama făcea focul, care ardea până se făcea un jar strașnic. Se lasă sa se potolească, se trăgea cu cociorva jarul la o parte, se golea vatra și apoi se încerca cuptorul cu o mână de sare. Pe o lopată cu coadă lungă se puneau pe rând tăvile și se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
final să iasă ce-am dorit. La cuptor nu mă băgam. Tata aducea "lemne de copt" (mai lungi și subțiri), mama făcea focul, care ardea până se făcea un jar strașnic. Se lasă sa se potolească, se trăgea cu cociorva jarul la o parte, se golea vatra și apoi se încerca cuptorul cu o mână de sare. Pe o lopată cu coadă lungă se puneau pe rând tăvile și se dădeau la cuptor (pentru cam vreo două ore). Prăjiturile se acopereau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de prin Costișa", 2007, evocă oameni și locuri de demult, din satul ei natal, căci nici scrierea în proză nu-i era străină. Paginile pline de sinceritate, oglindind diverse întâmplări, au un farmec deosebit, demn de ocrotit, "precum acel firav jar înfășurat în cenușă pe vatră, pentru a nu se stinge focul din casa părintească". S-a stins din viață la 2 septembrie 2008 și în cei 82 de ani, a educat multe generații de elevi, a crescut doi copii, s-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
drumul mare sau prin sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici și colo, se vedea pe câte o colină fum care Înnegrea cerul. Acolo fusese vreo așezare omenească. Apoi, Într-un Înserat, ajunsese În satul lui. Aproape tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nici nu mai ajungeau la primele ore de școală, pierzându-și nopțile la Răcaru, fie în salon, fie lipite de vitrine, afară, dacă nu găseau loc sau nu-și permiteau, aburind geamurile cu răsuflările lor calde și inimile puse pe jar. Cândva, pe la sfârșitul verii lui 1930, s-a auzit că până și proaspătul rege, Carol al II- lea, însoțit de o amantă frumoasă, ar fi asistat câteva ore la un concert, înconjurat de câțiva cancelari și miniștri, alături de nevestele lor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâlnit azi o zarază, și-au spus doi prieteni la o bere. Sugerând ce, domnișorule Cristian ? Nu că au văzut o femeie frumoasă, da ? Femei frumoase sunt destule. Ci una cu totul deosebită, una care le-a pus inima pe jar, de n-o pot stinge c-un simplu pahar ! Și asta abia va fi spețial ! Nu frumos, nu. Nu la modă, ca toate cântecele, cu Gigela, Ionela, madmoazela, îngeraș care știi să faci gulaș, nu. Dar ceva despre care toată lumea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
localuri, Melody Garden și Cosma- Cireșoaia concurau cu celebrul Bufet, având orchestre și soliști de primă mână, iar mai sus, spre Băneasa, dacă treceai podul, găseai grădina Brotăcei, unde puteai să mănânci niște preparate din pește la tigaie sau la jar, excepționale și atât de proaspete, că abia cu câteva minute înainte de a fi servite se opreau cozile din zbătut. Pescăruș, pe Jianu, pe malul Herăstrăului, Parcul Privighetorilor din pădurea Băneasa, Coșna din Piața Buzești, Monte Carlo, pe insula din Cișmigiu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să meditați puțin în loc să vă aprindeți. Lucruri de onoare. Onoare, domnule Vasile, probabil un cuvânt pe care nu-l folosiți prea des. Ce onoare să aibă un om ca dumneata ? Unul care stă deoparte și tace, în timp ce țara e pe jar, iar lui averea i se triplează la fiecare zâmbet. Cum să mai vedeți în jur mizeria și mojicia la care s-a ajuns, din patul dumitale de puf, înconjurat de amazoane ? — Mă judecați cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
studiouri, ca Rada Moldovan și Cristian Vasile să se apropie și să înceapă să simtă ceva unul pentru celălalt. Rada, tânără, deși mai timidă din fire, dar de o frumusețe nemaiîntâlnită, cu un șarm și o delicatețe care puneau pe jar inimile bărbaților, devenise feblețea lui Cristi. Cât despre Cristi, nu mai încape vorbă că era în acele vremuri bărbatul de care să te îndrăgostești cel mai ușor. Un adevărat idol al scenei, cunoscut atât în țară, cât și în afara ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar politic și civic” din care trebuia să se nască o „altă Românie” și un real, nou spirit civic și politic. De ce m-am Întors, aproape singurul dintre scriitorii români, dintr-o țară de mare cultură și civilizație, unde aveam un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nouă, cățărat pe scara de frânghie aruncată de sus, urcându-se ca-ntr-un vârtej, cutremurând gratiile ca o fiară, prinse o sărutare de foc pe colțul rumăn al gurei pe care n-o văzu dar o simți ca de jar pătrunzându-i ca un aprig fior toată ființa. Și-n altă noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
provoacă șederea în istorie, durata îi erodează pielea, extremitățile, nu și spiritul: „P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai rămas numai cotoarele”. Anularea existenței în timpul distructiv se face, mereu, printr-o hrană incandescentă. Jarul catalizator al transformării magice are o dublă funcție: cea dintâi este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai prin anularea totală a existenței perisabile se poate accede la mortalitate. „Purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microscopic (rituri inițiatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]