5,277 matches
-
vârtejul din camera de dans, trăgând câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze țeapăn în următoarele ore. Muzica avea succes și nimeni nu-și propunea să o lase mai moale; hip-hop, trash metal, jazz, dance, trash disco, nu-mi păsa, așteptam doar să cad în dulcea uitare de sine, împingându-mi corpul dincolo de limită. în aer era un miros greu, un amalgam de parfum dulce de hașiș și fum de țigară cu aromă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Jules Verne - nu credea că toate acestea vor modifica ordinea geopolitică dominată până atunci de Imperiul Britanic; cu atât mai mult, nimeni nu întrevedea declinul Europei, instaurarea comunismului, fascismului și nazismului și încă și mai puțin apariția artei abstracte, a jazzului, a armei nucleare sau a contracepției. De asemenea, la sfârșitul secolului trecut, mulți continuau să privească internetul și calculatorul personal ca pe niște curiozități de mică importanță și puțini au fost cei care-și imaginau ca fiind posibil mariajul homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
radioul și patefonul. Are loc o revoluție majoră, întrucât acestea permit tinerilor să danseze și în afara sălilor de dans, deci nu neapărat în prezența părinților; așa se ajunge la libertatea sexuală, la dezvoltarea unor noi genuri de muzică îde la jazz la rock), anunțând intrarea tinerilor în universul consumului, al dorinței și al revoltei. O lecție pentru viitor: legătura dintre tehnologie și sexualitate structurează dinamica Ordinii economice. Pe când cei mai săraci dintre americani se răscoală în ghetouri, clasa mijlocie economisește în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu o actriță frumoasă, cu părul șaten, dar tipa nu era ca mine și nici n-avea anii mei, era mai mare, avea niște greutăți în plus pe umeri, vreo zece. Și-am ajuns la ore cu el, meditații, dacă jazzul s-a născut într-un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e cu piesa, îți iese?, ce caută un clovn în montarea ta?, că eu am citit romanul, nu e nici un clovn... — Oricine poate deveni clovn, și profesorul din spectacolul meu, și moartea care vine copilărește, în joacă, pe muzică de jazz, Bird lives*, să-l ducă spre Țara Vinovaților. Doar participare continuă, nimeni nu moare, în sensul că dispare definitiv, suntem entități care există veșnic, doar trecem din lumea aceasta în lumea cealaltă, ne putem întoarce când vrea energia care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
albastră și legală care eram s-a dus într-o după-masă la el. Întâi, m-am aplecat la urechea lui: Ce spui, Străine, dai o cafea? Dau, și dacă nu-ți place, te-mbraci și pleci! (Muzica a fost ironic-languroasă, jazz sfâșietor, de bar) Uitasem de Cristi și de fată, știam doar de inima mea bolnavă, l-am luat în mașină și... direct în garsoniera lui. L-am trimis să cumpere o sticlă de vin, simțeam că pe viu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
America fusese la fel, uraganul Katrina născuse o catastrofă, apele au venit în 29 august și au distrus, într-o tihnă ciudată, orașul New Orleans - orașul ăla în care, la început de an, se făceau petreceri nesfârșite, în sunet de jazz -, casele au fost și acolo acoperite, înecate în mâl, în ciuda anunțurilor, oamenii nu au părăsit orașul și, după ce oceanul îi înecase, cadavrele pluteau ca gândacii pe țevi. Apele au învins și acolo. Tsunami învinsese în insulele Sumatra, în Thailanda, Indonezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că și pe un om ți‑l poți însuși. În primul rând, trebuie să știi mai multe decât el, iar atunci el o să‑ți recunoască autoritatea de specialist. De pildă, Hans, tânărul muncitor pe care‑l cunosc din clubul de jazz. Rainer o să‑i explice totul, până când o să ajungă doar un instrument lipsit de voință; ăsta‑i e un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știe mai multe decât copiii. Experiența contează. În aceste vremuri noi cunoașterea te face liber, și nu munca. Nu vrem să muncim, mai ales nu cu mâinile, nu. Adesea tinerii ăștia care nu vor decât să danseze și să asculte jazz sunt prea imaturi ca să se descurce cu libertatea, de aceea ea li se ia imediat înapoi. Mama se trage dintr‑o familie mai bună de care s‑a desprins de mult. A fost profesoară. Fără să‑și dea seama, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑a ales doar cu un funcționar chipeș și vioi. Alte subiecte de conversație sunt concertele, teatrul, expozițiile, petrecerile sau discurile. Clica Anna‑Sophie‑Rainer respinge asemenea lucruri. Au depășit faza discurilor și dacă totuși îi mai interesează, atunci doar jazz cool sau rock fierbinte. Sophie e mai puțin vehementă în respingere fiindcă nu are nevoie să demonstreze vehemență. Lucrurile vin către ea și uneori ea le spune: și mâine e o zi, iar alteori le acceptă. După cum are chef. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi prins mai bine o frumoasă sculă verde, spune Rainer, o privește pe Sophie dintr‑o parte și pufnește într‑un râs isteric. Anna propune ca Hans Sepp, pe care îl cunosc abia de puțină vreme, de la clubul de jazz, să fie și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în plus, chiar ar trebui să‑și abandoneze condiția de muncitor. În viața publică există întotdeauna cineva care pune stăpânire pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de jazz, trâmbițează vesel Hans. Își pune pe el haine care sunt la modă la sfârșitul anilor ’50. Ele îl protejează și‑l camuflează. În ceea ce privește moda, epoca asta a rupt‑o cu tot ce era mai înainte, cum, de altfel, în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care strălucește uneori, atunci când se încurcă în el vreo rază de soare; la umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o impresie mai puțin bună decât în clubul de jazz, ba a acceptat chiar și ideea că Hans ar putea să‑i pară superior în acest loc verzui, tocmai Hans care, de altfel, nu pare niciodată superior. Oricum, Sophie e în sfârșit gata să înece pisica. Anna se ține deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Elvis, fără cuvinte, fiindcă acestea sunt în engleză, limbă pe care Hans n‑o stăpânește. Nici în rest nu stăpânește el mare lucru. S‑ar mulțumi însă doar cu Sophie. Un alt loc al desfășurării acțiunii este clubul de jazz. Rainer vrea ca alții să comită infracțiuni. Când muzicienii fac o pauză, el se îndreaptă agale spre saxofon și apasă de câteva ori pe clape, cu o digitație pe care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hobby e un nou cuvânt străin care s‑a încetățenit rapid. Americanii au plecat, limba lor a rămas, ura! Rainer tocmai observă cu neplăcere că în clipa de față idiotul de Hans nu e unealta lui, ci a cântăreților de jazz. Aleargă de colo‑colo, strânge plin de zel pupitrele, îndeasă contrabasurile în husele lor de pânză tare, închide și deschide pe rând pianul, în funcție de ce i se spune, curăță trompetele, stivuiește partiturile cu aranjamentele deasupra și le răvășește iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
execută, degajată, la pian, într‑o succesiune limpede și curgătoare, Studiul pentru clape negre de Chopin; degajată, dar a exersat mult acasă până să iasă așa ceva și tocmai se pregătește să înceapă Clavecinul bine temperat când se apropie pianistul de jazz (student la medicină): Da’ ești cam paralelă, fetițo, du‑te frumușel acasă la mămica și mai exersează, dar nu aici unde treaba‑i hot. Asta nu‑i școală de muzică, aici se vine după ce‑ai absolvit cu succes școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vine oricum destul de devreme) - dar suferința din dragoste îi dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți vine să crezi. Dar se știe că totul se va îndrepta curând. Bibi Johns și Peter Alexander cântă în duet - dragoste, jazz și fantezie - își doresc o casă la marea albastră, cu flori la fereastră. Ernsti vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se sacrifică pentru el, ba de ei e chiar cel mai puțin mulțumit, deși aceștia sunt exagerat de grijulii cu copiii și‑o mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceața de seară care te face să nu mai vezi chiar nimic. De pe cal se vede un alt fel de câmp deschis decât atunci când o vizitez pe mătușa Mali, la țară. Poate mă duc mai târziu la un local de jazz. Când mă uit la tine, mi se pare că am trăit degeaba, iar tatăl tău a murit degeaba. Dar când mă uit la cei doi tovarăși care au fost adineauri aici, știu că viața a avut totuși un sens, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv pentru care este frecventată de mulți dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau chiar și un pupic. La o masă de marmură, un licean îi spune interlocutoarei lui că a sosit timpul ca relația lor să se transforme dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident la schi după care te faci bine din nou, glume care te fac să uiți că ești bolnav la pat. Sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte rar se ridică vreunul mai sus, unde are mai mult loc să se desfășoare și să se dezvolte. Numai că acești cetățeni de mâna a doua, cu perspective reduse, sunt singurii care‑l ascultă pe Rainer la cluburile de jazz, când acesta ține vreo cuvântare lungă, fie despre Dumnezeu, fie despre muzica cool de jazz și structura ei. Colegii de școală fug imediat ce‑l zăresc pe Rainer, fiindcă știu deja: mă așteaptă un discurs plicticos, iar eu n‑o să apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și să se dezvolte. Numai că acești cetățeni de mâna a doua, cu perspective reduse, sunt singurii care‑l ascultă pe Rainer la cluburile de jazz, când acesta ține vreo cuvântare lungă, fie despre Dumnezeu, fie despre muzica cool de jazz și structura ei. Colegii de școală fug imediat ce‑l zăresc pe Rainer, fiindcă știu deja: mă așteaptă un discurs plicticos, iar eu n‑o să apuc să deschid gura. Tipul ăsta e cumplit de plictisitor. Singura soluție e s‑o ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fata, fiindcă sub castan urmează să sărute gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze de eșapament. Hans învârte geanta în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]