2,723 matches
-
nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poate, mai complicată. Știind tot ce știu, am dreptul să vă spun că dumneavoastră, împreună cu delictele, reale, dar destul de neînsemnate, pe care le-ați comis, nu căpătați decât importanța pe care v-o acord eu. Aveți totuși, să nu vă jignesc, datele unui caz mai puțin comun. Ați învins familia, apoi mizeria, propriile șovăieli, pictura. Ați părăsit după puțină vreme catedra, ați nimerit între subversivi. — Răzvrătită perpetuă ? Oricine își înfruntă părinții este, potențial, un subversiv ! Viața mea nu e o sfidare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest răspuns, aparent prea brutal. Inculpata s-a retras brusc, dar mai târziu !... Te privea prelung în ochi, stimabile, iar domnul Vornicu n-a spus, sunt convinsă, tot adevărul ! Jignit de faptul că nu răspunsul său a dus la asemenea consecințe, ci altă tentație. Se consideră nedreptățit când faptele urmează altei legi decât ale logicii sale. — Și-apoi, dacă te interesează situația în grupul reunit, află că astăzi sunt plecați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
părut ridicol, și zise cu glas blajin, colorat de o ironie blîndă: ― Și eu care credeam că războiul e un ucigător de energii! Apostol Bologa roși ca o fecioară și nu îndrăzni să se uite în ochii căpitanului. Se simțea jignit până în măduva oaselor și căuta în minte un răspuns aspru, care să pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încruntă din sprîncenele-i stufoase și îmbinate, spunând pretorului: ― Vezi ce dorește. Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oamenilor și parcă nici nu mai auzi întrebarea pretorului care, așteptând zadarnic un răstimp, izbucni speriat: ― Gata?... Atunci... da... atunci... Și, uitîndu-se jignit spre general, păși pe movila de lut proaspăt de la marginea gropii, desfășură hârtia ce i se boțise în mână și citi sentința Curții Marțiale a diviziei, care osândea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda, pentru trădare și dezertare la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai fost prieten! ― Fii liniștit! zise Bologa iarăși ironic. Am să mă feresc de sectorul tău ca de foc... Acuma ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mi-e foame, căci în tren mai mult am răbdat decât am mîncat! În tindă, prin ușa rămasă întredeschisă, auzi glasul unuia: ― Mi se pare că și locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape disprețuitoare, care altă dată l-ar fi jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai uite la ea. " Trebuie să fie o fetișcană care a ținut de urât tuturor înaintașilor mei din odaia aceasta!" se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei veselă îl rușină. Îi păru rău că a jignit-o, fie și în gând... Petre ieși pe afară după treburi, făcând semn fetei să plece și ea, să lase pe locotenent să se odihnească puțin. Ilona nu se clinti, parcă n-ar fi înțeles semnele ordonanței. Apostol, cu nasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disperat și se întoarse spre Apostol: ― Știi bine cât de mult te prețuiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca în fața unui necunoscut. Altfel nici n-aș mai fi venit, după scrisoarea ta... În sfârșit, după gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte rău... ― Era datoria mea să fac gestul, domnule Domșa, răspunse Apostol, ridicând ochii la el și privindu-l cu o liniște neclintită. ― Dar ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă atunci d-na Bologa, mai venindu-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chinuiește și se zdrobește fără reazem în vâltorile vieții și bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaș care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună ca un glas înăbușit din însuși sufletul lui, îngrozindu-l. Îi apucă repede mâna, peste masă, și i-o mângâie și i-o sărută
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă, fiindcă, pentru mine, adevărații credincioși sunt sau proști, sau șarlatani! Prost și șarlatan nu ești, prin urmare ar trebui să te cred smintit ca pe Cervenko... Și încă Cervenko, prin paroxismul iubirii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de dincolo, mereu cu speranța de a o vedea măcar pe Ilona. De câteva ori încercă să se gândească la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omului... Nu era în stare și de altfel era convins că, prin asemenea încercări, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toată ziua și de-abia se stăpânea să nu întrebe chiar pe gradații din cancelarie ce părere au de "fata gazdei". Cu Petre însă stătea mai liniștit de vorbă, îl iscodea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
permanent, pahar după pahar. Gore se uită urât la sticlă, parcă ar dori să o mestece Între dinți. Bă, da` uite unde era filozoful, am greșit ușa Și am nimerit la universitate. Nu mă mai Împac cu ea, m-a jignit, a zis că sunt bețiv. Eu sunt - umflă pieptul cu mândrie - consumator. Fidel. Și așa voi rămâne, Îmi place constanța. Se vor ofiliiiii garoafeeeeeee... Lasă dracului garoafele alea, cresc altele la loc. Sandu se Îmbățoșează. Achizionezi un buchet, te duci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Devii puternic recunoscând superioritatea altora. Marile creații ca și marile iubiri cresc din obsesia inaccesibilului. Semnul esențial al talentului este candoarea. Ar trebui să ne orientăm solar : unii în jurul celorlalți. Ridică buzduganul în fața ridicolului. Altfel, te manevrează el. Nu-ți jigni cititorul înglodându-l în prea multă subtilitate. Idealul unor artiști e să-și vadă portretul pe tricourile și pe chiloții tinerilor. Cei responsabili transformă viața din dar, în datorie. Semnul esențial al talentului este candoarea. Talentul e ca un copil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu toane, care adesea se manifesta surprinzător cu observații trăsnite; o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum adesea întâlnești în viață, însă foarte atent să nu jignească pe careva. De aceea era simpatizat de colegi, care îi admirau temperamentul, însă ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
printre plopi și carpeni, cu pașnice curți dimoviene, cu, în zare, magazinul Victoria și, deja începînd să pâlpâie, reclama rotundă, albastră GALLUS, înlocuită abia anul ăsta cu PEPSI. Urât, provincial, cu niște coșuri cenușii de termocentrală hiperdeparte, orașul "real" mă jignea, îmi scuipa în față o flegmă cenușie. Cenușiu, cenușiu avea să-mi fie destinul literar, căci unora li se dăduse Viena, iar mie plictisul ăsta fără limite. Din cauza asta nu-mi ieșea mie romanul-sonet, căci unde se ascundea monstruoasa frumusețe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele pozitive: dreptul la angajare, la militantism, la libertatea cuvântului prejudiciază de multe ori dreptul la 90 viață personală, la securitate și liniște al altora. Dreptul Ku-Klux-Klanului de a vorbi liber periclitează populația afro-americană. Dreptul de publicare a materialelor pornografice jignește personalitatea feminină și o împiedică să acceadă la un statut social egal cu al bărbatului, afirmă liderele mișcării feministe. Recent a avut loc o dispută foarte serioasă în legătură cu dreptul unui cetățeafi american de a arde steagul american în public. A
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala care trebuie să vină nu va veni, stăpîne? îl întrebă sclavul și îndată tresări de spaimă dîndu-și seama ce lucru cumplit a spus, putîndu-l jigni pe atotputernicul său stăpân. Dar atotputernicul stăpân păru că n-a luat în seamă decât numai întrebarea, fără alte înțelesuri ale ei. - Trebuie să avem răbdare, Auta. Dacă noi vom muri înainte de dezlegarea tainei și steaua tainică va mai trăi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai e folositor nimănui. Cârmaciul părea nerăbdător. - Să plecăm cât nu e prea tîrziu! spuse el, iar Auta îi zâmbi tăios: - Ți-e frică să nu pierim și noi o dată cu toată țara asta? Apoi îi păru rău că l-a jignit. Cârmaciul însă nu păru supărat. Zise simplu: - Noi putem să pierim și nu va fi nimic pentru noi. Ne vom preface în pulbere și o va împrăștia vântul. Dar noi am fost trimiși aici și suntem așteptați dincolo. Am venit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în căutarea rarelor metale. Nefert alerga acum după un fluture. Neputîndu-l prinde, veni tristă la Auta. Auzi cum îl întreabă Hor: - Să-mi spui curat dacă vrei să te duci. Nu ești dator! Poți rămâne și aici... Auta îl întrerupse, jignit: - De ce vorbești așa, Hor? Te-am rugat să mă socoți sluga voastră și să-mi ceri orice. Fac pentru voi orice, de când știu că nu doriți decât binele lumii. Acum se arătă mâhnit Hor: - Slugă nu ne poți fi, n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sare pe copil? - Lasă snoava lui Creangă! Eu aș fi luat pur și simplu drobul să-l mut într-un loc neprimejdios! - Știi că ești inteligent cu adevărat? Atunci ia-l și mută-l. Gazda se temu că și-a jignit oaspetele. Ca să lase timp să-i treacă eventuala ofensă, ieși să aducă alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că... se cacă pe el Bladesey. — Mă rogi sau Îmi spui? repet eu Încet și răspicat. — Vă rog politicos... dar dacă nu vorbiți mai Încet o s-o chem pe stewardesă... Zâmbesc și ridic din umeri. — Bine. Scuze că v-am jignit. Dacă mă rogi... Mă răsucesc și strâng mânerul scaunului până când mi se albesc Încheieturile degetelor. Îi arăt eu puțoiului ăluia, șuier eu spre Bladesey. Reține ce spun, Confrate Blades. — Las-o baltă Bruce... Restul zborului e lipsit de evenimente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
relativ scurt. Nu m-am gândila asta pencă fut curve din comoditate mai curând decât că tresă le plătesc. Nu m-am gândila asta, Îi zic eu puțoiului tupeist. — Îmi pare teribil de rău Bruce... n-am vrut să te jignesc. Ai Înțeles greșit. Am presupus doar, știi, că la Amsterdam... — Păi ai presupus greșit, Îl informez eu laconic, cojind un joint mare din iarbă tare și aprinzându-l pe când ni se aduce micul dejun. Mâncăm În tăcere și Îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Întorc spre Drummond: Mandy, scumpa mea, ce vești ai de la amicii noștri din comunitatea etnică? — Nu cred că e recomandabil să te adresezi așa femeilor ofițer, mă provoacă ea. — Ai totală dreptate! intonez eu. Îmi cer scuze pentru că te-am jignit, draga mea, dar așa mă obișnuisem. I-un obicei prost, da, dar totuși un obicei. D-asta mă bazez pe oameni de treabă ca tine, care cunosc mult mai bine ca mine aspectele astea, să mă țină la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger, 1839). "În pictură, spune Delacroix, spiritualist convins, spiritul vorbește spiritului, iar nu știința științei." Dublu sacrilegiu, accentuează Baudelaire, fiindcă această copie servilă a naturii "jignește în același timp divina pictură și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai în ateliere nu era încă un lucru evident, iar poetul ridicat împotriva "societății mârșave care a năvălit, ca un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]