5,826 matches
-
ca biserica să organizeze un spațiu special în care să se joace copiii, iar în momentul împărtășirii aceștia să fie aduși în fața altarului. Astfel, copiii nu ajung niciodată să facă diferența între grădiniță și biserică, luând totul în glumă și joacă, fără să știe de fapt ce primesc prin împărtășanie și că aceasta implică o anumită pregătire. Consider că mult mai potrivit este ca ambii părinți să vină cu copilul la biserică, dar să stea cât mai aproape de ușă, ca în
DIALOG DUHOVNICESC FOARTE ZIDITOR, DESPRE POSTUL ORTODOX ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR, CU PĂRINTELE IEROMONAH DR. PETRU PRUTEANU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354518_a_355847]
-
19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
dea vreo șansă. Germania - Grecia (4:2) Spaniolii, le arăta Francezilor care strălucesc prin indisciplina, cum se joacă jocul cu balonul rotund, fără să se agite prea tare. Spania - Franța (2:0) Italienii, în spinarea cărora acasă stă Gardă Financiară, joaca bine, împotriva Englejilor care se apără de parca ei ar fi inventat „catenaccio”. După 90 de minute e 0:0, și după 120 de minute e tot 0:0. La 11 metri, blestemul insularilor, se dovedește iarăși mai tare decât dorința
REPORTAJ: EURO 2012 – SPANIA ŞI NUMAI SPANIA! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354642_a_355971]
-
cireșelor din grădină, ori din toamnele ticsite cu roadele cele târzii. Altfel, nepoata nici nu s-ar fi sinchisit să lase ispitele orașului ca să se-ntoarcă mereu la ograda bunicilor “de la țară”. Copila se apropie tiptil de tovarășul ei de joacă, cel ce-și trăise demult copilăria, și-ncepe a plimba palma prin fața ochilor celui ce trebuia readus din trecut: - Întoarce-te în prezent, bunicuțule! La ce te gândești? Bunicul părea de piatră. Nepoata, destul de precoce, înțelege ce se petrece cu
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
vei urma filele din calendar chiar și împotriva unei mări goale, altfel spus, dintre cele multe alegem doar ceea ce ne zidește, cele de ființă în formă de cruce deși printre zăbrele, vîntul trimite în odaie frunze una cîte una, în joacă, n-ai zice că e același vînt care aduce furtună în gîndurile noastre, de aceea poate n-am reușit să descifrăm încă, singurul paradis posibil și nici seninătatea firului de iarbă, senzația pe care o ai în plimbările solitare cînd
CONŞTIINŢA IREVERSIBILULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354698_a_356027]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UNDEVA, COLORÂND Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 449 din 24 martie 2012 Toate Articolele Autorului artist: Tompos Opra Agota titlu tablou: Umbra pietrificată ne-am colorat cuvintele odată, în joacă, în cupa amarului scurgându-se, încercând o aliniere nefirească între a fi șarpe beat al speranțelor sau doar încă o tușă a destinului în tabloul cu mii de bucăți de carton al vieții. între mine și tine, s-au strecurat
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
de cele mai multe ori cu ce lasă ei în farfurii...iar pe copii, că sunt în creștere, nu-i pun să postească) ori că nu port fustă. Dar, așa mi-e cel mai comod...pot să mă așez pe jos, la joacă, oricând, oriunde. Dumnealui, de când a luat parohie, se simte tot mai pătruns de misiune...na, că-mi vine și să râd, Doamne, iartă-mă! Singurul loc în care port fustă...lungă și eșarfă...e la Lupșa, la liturghie. Nu datorită
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
voi avea puterea, Din propia-mi țărâna, ca Phoenix ne-ncetat. Dar cum mereu mă dărui, cu sufletul orbește, Dorind ca sentimental cândva să se întoarcă, Mă irosesc în focul iubirii ce topește Că-n mâinile-i sunt astăzi numai prilej de joacă. “ Prin versurile ei latente ce puteau fi adevărate cândva asemeni toamnei pastelată-n flamand, prusac sau venețian, poeta Emilia Dănescu, mai speră la taina care ne învăluie spiritual. “Dar de va fi să ne-aruncăm nebuni În clocot de dorințe
PALETĂ DE POEZII, TOAMNEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354701_a_356030]
-
și înaltă, Doi ochi căprui și limpezi. Te pierzi când îi privești. Copiii de pe stradă veneau ca să se joace Cu Mara și păpușa. Ce fericiți erau!... (...Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...) Iar ei creșteau în joacă... Pe loc nu rămâneau. Dar într-o dimineață, când s-a trezit devreme Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe, Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe. Se
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
delectării cu scăldatul și pescuitul - întocmai în această unitate a vieții sale sufletești i s-a statornicit între pasiuni, până astăzi, scăldatul și pescuitul, pentru ca mai târziu, fără a se destructura ca primă iubire, apa să devină din tovarăș de joacă, partener de viață, asociată într-o „bigamie” permisibilă reciproc și totalmente legal, cu soția. A urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică, iar începând din anul 1985 și până azi, a lucrat la... Ape! În drum și ideal comun cu apa, și-
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
alfa și beta cu un pas elastic descriu noul vechiul drum mă las purtată printre ierburi aprinse de răsărit octombrie ca iulie schimbă anotimpurile pe mărunții din palma reumaticului se râde mult și e bine las valul acela amețit de joacă să-mi umple oasele dureroase articulațiile scârțâie la început eram și sunt o restricție a bucuriei în vadul stins al ascultătorului de cursă lungă Emerson, Lake&Palmer îmi cântă finalul începutul chitara adoarme brusc ritmul l-am prins mișc mingea
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
-ne din veșnicia ei - după atâția ani! - pe toți din nou împreună. Singurii care nu ne-au înțeles emoțiile revederii și prezentărilor, au fost micuții noștri copii, care revăzându-se și ei odată cu noi, abia așeptau acum să treacă la joacă. Sigur că, primul loc în inima noastră îl ocupă părinții! Anul acesta a făcut să ne adunăm din cele patru zări întregul neam, lucru ce se întâmpla mai des pe când trăia mama, nu ca acum doar la nuntă, botez și
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
mine a fost temelia vieții și a formării caracterului și personalității mele. Mă întreb, ca o simplă muritoare și păcătoasa, oare cîte mame în ziua de astăzi, au timp sau, chiar cu timp, pot să-și antreneze printr-o simplă joacă copiii în drumul întîlnirii și cunoașterii lui D-zeu ? Experinta copilăriei și modelul care mi-a fost mama, m-au ajutat mai tîrziu în timpul căsătoriei mele cu un om de altă religie, fără multă dificultate să-i spun aceleași povești
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. Într-o duminică însorită, mama m-a trezit de dimineață și s-a uitat să vadă care e starea genunchilor mei. M-a luat apoi de mână și m-
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
de mine și mă lăsam moale în mâinile ei, ca o păpușă. Apoi, după ce m-a îmbrăcat frumos, mi-a spus că e timpul să plecăm la biserică. Mă bucuram, dar îmi părea rău că nu mă pot duce la joacă pentru că atunci mă simțeam slobodă când mama pleca la biserică. Cu ea de mână am ajuns în curtea bisericii, unde mama s-a mai uitat la mine cum arăt și mi-a aranjat puțin hainele. Din biserică se auzea un
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când mama m-a oprit. Numai o babă se juca tot timpul cu niște lumânări galbene, subțiri, apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
din luna trecută, însoțite de puternice descărcări electrice, lăsaseră urme și în zona blocurilor de locuințe din apropierea școlii, în care locuiam. În plus, știau și ei, atât cât pricepuseră de la mine și, mai mult, din ce auziseră de la tovarășii de joacă, la grădiniță, cum un asemenea fulger lovise un depozit de echipament, pe care-l incendiase, iar alt fulger, în altă zi, trăsnise trei-patru militari care jucau fotbal sub cerul senin, neamenințat în acea clipă de nori. Incendiul se declanșase cu
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
În seara cu pricina, înainte de culcare mă jucam cu cei doi copii în dormitor. Soția trebăluia prin bucătărie. Nu am auzit primele tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la față. Abia putea vorbi. - Musiu, lasă joaca și vino repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la față. Abia putea vorbi. - Musiu, lasă joaca și vino repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă gluma! A rostit ea privind cu teamă la copii. Voi rămâneți aici. Se întoarce tata imediat... Traversând sufrageria mi-a spus în
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
ating un mormânt cu piciorul. Mi se părea că-l pângăresc. Mergeam pe de lături și uneori, aproape că baletam, de la un mormânt la altul. Mi-era tare drag să merg în cimitir, dar nu ca într-un loc de joacă, de distracție, de circ, ci într-unul de taină, unde dormea bunica și noi trebuia să facem liniște. Era un cer atât de înalt și limpede, un parfum suav de iasomie și liliac, florile de pe morminte surâdeau proaspăt udate, noi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
de lipsa mea, au alergat de la un capăt la celălalt al satului, gândindu-se că poate plecasem la verișoarele mele. Tot satul știa că Gogu o pierduse pe fata Mariei de la București, numai eu nu bănuisem nimic, lăsâmdu-mă antrenată în joacă înpreună cu fetele lui Gafton. În ziua aceea am fost pedepsită, nu mai aveam voie să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
rămăsese din ciurdar și cred că-n zacerea din fața morții bătrânul Ciubucică își trăia zilele numai în vise, în casa cu miros de putregai șl ud. Ciubucică a rămas în amintirea noastră ca un copil ce nu știa ce-i joaca, coțcar însăilat pe alții, drumeț fără vre-o țintă, rege de chiot, scaloi ce nu știa ce-i banul, deștept prostit de vremuri, soios la colț de masă, un trăitor de zile moarte, un nătărău cu suflet de copil. Cred
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Artistic > GLORIE COPILĂRIEI X Autor: Mihaela Arbid Stoica Publicat în: Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Capitolul XVII BĂTĂIA “AR FI RUPTĂ DIN RAI”?! Dacă vacanța a trecut în zbor, amintirile din cele trei luni de joacă se uitau mai greu. Fusese așa de dulce vacanța, că mă uitam cu părere de rău la mami, care, cu aceeași pasiune ca toamna trecută, îmi învelea caietele cu hârtie albastră. -Nu a mâncat-o nici anul acesta câinii? m-
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și în lighean, care ateptau să fie spălate a doua oară. Pe pirostrii, în curte, fierbea un cazan cu cearșafuri și fețe de pernă, albe. Era cald, cu un soare vesel pe un cer senin, care mă îndemna la o joacă nebună. După spusele lui mami trebuia să profite de căldură, să-și aranjeze casa pentru toamnă. Nimic nu avea aerul să-mi strice programul, așa că am mâncat repede la masa din curte, cu fața spre stradă. Printre crăpăturile gardului de
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a amintit de mine. Și-a aruncat privirea peste gard și mi-a făcut semn cu mâna să intru în curte. Eram așa de infierbântați cu “leapșa” că nu m-a lăsat inima să intru la primul semn. Cred că joaca a mai durat peste o jumătate de oră, până când mi-am amintit de semnul făcut peste gard și speriată, m-am întors acasă. -Nu va dat nimic pentru mâine? m-a întrebat mami, când, obosită, m-am așezat pe scările
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]