2,156 matches
-
o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorit ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. În plus, reglementări asemănătoare sunt și în jurisdicțiile altor state, iar noțiunile utilizate de lege sunt consacrate la nivel legislativ, jurisprudențial și doctrinar, urmând ca acestea să fie particularizate în practica disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii. Condiția bunei reputații, prevăzută de textele criticate, a fost reglementată constant în legislația privind statutul magistraților, având în vedere importanța funcției și rolul magistratului
DECIZIE nr. 2 din 11 ianuarie 2012 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239281_a_240610]
-
numerar de la ATM fapta a fost încadrată, exclusiv, în dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (anexele nr. 31-38). A fost arătată opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul orientării jurisprudențiale potrivit căreia încadrarea juridică ce se impune a fi dată faptei de a monta la bancomat dispozitive de citire a benzii magnetice a cardului, mini-videocamere sau dispozitive tip tastatură este aceea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr.
DECIZIE nr. 15 din 14 octombrie 2013 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 , respectiv pentru interpretarea unitară a noţiunii de acces fără drept la un sistem informatic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
juridică dată faptelor atunci când se montează la ATM dispozitivele de citire a benzii magnetice a cardului autentic și a codului PIN aferent acestuia, precum și atunci când se folosește la bancomat cardul falsificat ori cel autentic, fără acordul titularului său. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii se arată că în urma verificării jurisprudenței la nivel național a fost relevată o practică neunitară în interpretarea și aplicarea art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu privire la înțelesul noțiunii de
DECIZIE nr. 15 din 14 octombrie 2013 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 , respectiv pentru interpretarea unitară a noţiunii de acces fără drept la un sistem informatic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
16). 2.2. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești cu privire la folosirea la bancomat a cardului falsificat ori chiar a celui autentic, fără acordul titularului său 2.2.1. Jurisprudență în sensul reținerii accesului la un sistem informatic. Într-o primă orientare jurisprudențială unele instanțe au ajuns la concluzia că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 (anexele nr. 42, 45, 47-53). Acest punct de vedere a fost argumentat pe dispozițiile
DECIZIE nr. 15 din 14 octombrie 2013 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 , respectiv pentru interpretarea unitară a noţiunii de acces fără drept la un sistem informatic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/256821_a_258150]
-
constată, mai întâi, că acestea nu pot constitui critici de neconstituționalitate, întrucât nu vizează legea criticată, prin raportare la prevederile Constituției, ci pun în discuție o succesiune de decizii pronunțate de Curtea Constituțională în materia referendumului, respectiv existența unui reviriment jurisprudențial apreciat ca fiind nejustificat. Sub acest din urmă aspect, Curtea constată, mai întâi, că obiectul controlului de constituționalitate în cauzele soluționate prin deciziile nr. 731/2012 și, respectiv, nr. 334/2013 este diferit. Astfel, prin Decizia nr. 731/2012 Curtea
DECIZIE nr. 471 din 14 noiembrie 2013 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/256759_a_258088]
-
alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenței și data pronunțării hotărârii judecătorului-sindic. 2. Examenul jurisprudențial În urma verificării jurisprudenței la nivelul întregii țări s-a constatat că nu există practică unitară în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) și (5) și art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la
DECIZIE nr. 5 din 15 aprilie 2013 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/251504_a_252833]
-
a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenței și data pronunțării hotărârii judecătorului sindic. 3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare jurisprudențială, unele instanțe au reținut că verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenței referitoare la condiția valorii-prag se realizează prin raportare la forma prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 la data
DECIZIE nr. 5 din 15 aprilie 2013 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/251504_a_252833]
-
o prejudiciere a creditorului care, fiind diligent, a solicitat deschiderea procedurii, conformându-se dispozițiilor procedurale în vigoare la data formulării cererii, fără a-i fi imputabilă schimbarea condițiilor legale de admisibilitate pe parcursul soluționării cererii. Instanțele care au adoptat această orientare jurisprudențială au considerat că această soluție rezultă implicit și din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 care prevăd modalitatea de verificare a cuantumului minim al creanței în situația în care sunt înregistrate și alte cereri împotriva aceluiași
DECIZIE nr. 5 din 15 aprilie 2013 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/251504_a_252833]
-
prevăzute de alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor urmând a se verifica prin raportare la valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri cu respectarea valorii-prag prevăzute de lege. 3.2. Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a considerat că, în această materie, îndeplinirea cerințelor legale referitoare la deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorilor trebuie verificată în raport cu norma referitoare la valoarea-prag în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorului-sindic. S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 33
DECIZIE nr. 5 din 15 aprilie 2013 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/251504_a_252833]
-
completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație. A susținut că din verificarea jurisprudențială a rezultat o practică neunitară a instanțelor, conturându-se două mari orientări: - într-o primă orientare s-a apreciat că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 , cu modificările și completările ulterioare, se referă exclusiv
DECIZIE nr. 6 din 15 aprilie 2013 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250984_a_252313]
-
nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare, nu are semnificația unei limitări a sferei bunurilor, ci a preîntâmpinării posibilității de a se acordă o dublă reparație pentru aceleași prejudicii. În susținerea recursului în interesul legii arată că prima orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii, deoarece trimiterea expresă a legiuitorului la prevederile Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare, conduce la concluzia că persoana îndreptățită
DECIZIE nr. 6 din 15 aprilie 2013 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250984_a_252313]
-
solicitate despăgubiri sunt divergente. Mai precis, problema de drept care a generat practica judecătorească neunitară vizează determinarea categoriilor de bunuri pentru care pot fi solicitate despăgubiri în temeiul acestei dispoziții legale. La dosar au fost atașate hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examenul jurisprudențial 2.1. Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că, din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate - anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut
DECIZIE nr. 6 din 15 aprilie 2013 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250984_a_252313]
-
problema de drept care a generat practica judecătorească neunitară vizează determinarea categoriilor de bunuri pentru care pot fi solicitate despăgubiri în temeiul acestei dispoziții legale. La dosar au fost atașate hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examenul jurisprudențial 2.1. Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că, din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate - anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii
DECIZIE nr. 6 din 15 aprilie 2013 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/250984_a_252313]
-
juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul Constituției" ( Decizia Curții Constituționale nr. 901 din 17 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009). 3. Având în vedere definițiile jurisprudențiale ale sintagmei cuprinse în art. 146 lit. e) din Constituție, Curtea urmează să se pronunțe dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2013 a produs, în sine, un conflict juridic de natură constituțională între Consiliul Superior al Magistraturii și
DECIZIE nr. 231 din 9 mai 2013 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre puterea judecătorească, reprezentată prin Consiliul Superior al Magistraturii, şi puterea executivă, reprezentată prin Guvernul României, formulată de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/252355_a_253684]
-
numai din punctul de vedere al exigențelor procedurale și substanțiale stabilite expres prin textul Constituției. Deoarece autorii criticii nu invocă nicio astfel de exigență, rezultă că sesizarea de neconstituționalitate formulată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate stabilite de Curtea Constituțională pe cale jurisprudențială, invocarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție fiind, în cauză, pur formală, iar nu efectivă și relevantă din punct de vedere constituțional. Susținerea autorilor sesizării referitoare la faptul că, prin selectarea efectuată de comisiile parlamentare, "a avut loc
DECIZIE nr. 335 din 4 iulie 2013 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 54/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253250_a_254579]
-
o măsură disciplinară împotriva salariatului, atunci când se admite contestația, soluțiile pronunțate sunt divergente sub aspectul posibilității instanței de judecată de a înlocui sancțiunea aplicată cu o altă sancțiune mai blândă. La dosar au fost atașate hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examenul jurisprudențial 2.1. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a admis contestația formulată de salariat, a fost anulată în parte decizia de sancționare disciplinară și înlocuită măsura sancțiunii aplicată de angajator cu o altă sancțiune disciplinară, potrivit gradului de vinovăție și
DECIZIE nr. 11 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursurilor în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253606_a_254935]
-
admite contestația, soluțiile pronunțate sunt divergente sub aspectul posibilității instanței de judecată de a înlocui sancțiunea aplicată cu o altă sancțiune mai blândă. La dosar au fost atașate hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examenul jurisprudențial 2.1. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a admis contestația formulată de salariat, a fost anulată în parte decizia de sancționare disciplinară și înlocuită măsura sancțiunii aplicată de angajator cu o altă sancțiune disciplinară, potrivit gradului de vinovăție și pericolului concret al faptei. La pronunțarea acestei
DECIZIE nr. 11 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursurilor în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253606_a_254935]
-
privind procedura aplicării sancțiunii disciplinare și să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei contestate, fără a se putea substitui angajatorului prin reindividualizarea sancțiunii, cu consecința aplicării unei sancțiuni mai puțin drastice. 4. Opinia procurorului general Procurorul general a apreciat prima orientare jurisprudențială ca fiind în acord cu litera și spiritul legii. Prin argumentele expuse, s-au susținut următoarele: În soluționarea acestui conflict de muncă instanța exercită un control devolutiv de natură jurisdicțională, deoarece verifică legalitatea și temeinicia măsurii luate, nu numai prin
DECIZIE nr. 11 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursurilor în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. 5 din Codul muncii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253606_a_254935]
-
domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, atunci când printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-au dispus anularea deciziei de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și menținerea în plată a pensiei de serviciu, în cuantumul anterior. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursurile în interesul legii se arată că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formează obiectul judecății. 3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară
DECIZIE nr. 9 din 10 iunie 2013 privind recursurile în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253622_a_254951]
-
Examenul jurisprudențial Prin recursurile în interesul legii se arată că, în practica judiciară, nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formează obiectul judecății. 3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, deciziile de revizuire emise în temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin Legea nr. 109/2012 , au fost menținute ca legale, reținându-se că prin acest act normativ a fost reglementată
DECIZIE nr. 9 din 10 iunie 2013 privind recursurile în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253622_a_254951]
-
paragrafele 44 și 48), și nici principiului stabilității raporturilor juridice, ��ntrucât respectarea acestui principiu nu exclude o intervenție ulterioară a legiuitorului, dacă anumite circumstanțe obiective sunt de natură să impună o atare intervenție. 3.2. Într-o a doua orientare jurisprudențială, minoritară, deciziile de revizuire au fost anulate, considerându-se că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , aprobată prin Legea nr. 109/2012 , nu sunt aplicabile, întrucât se încalcă autoritatea de lucru judecat
DECIZIE nr. 9 din 10 iunie 2013 privind recursurile în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253622_a_254951]
-
unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, atât timp cât este în vigoare temeiul legal în baza căruia aceste hotărâri au fost pronunțate. 4. Opinia procurorului general Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că prima orientare jurisprudențială majoritară este în litera și spiritul legii, pentru următoarele considerente: În temeiul Legii nr. 119/2010 , cu modificările ulterioare, s-a realizat recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, în scopul integrării pensiilor
DECIZIE nr. 9 din 10 iunie 2013 privind recursurile în interesul legii referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253622_a_254951]
-
nr. 760/ C/1999 : În cazul cererilor sau al acțiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru același obiect ori când obiectul este un drept sau o obligație comună, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar." 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale și normative citate, referitoare la taxele judiciare de timbru, în acele situații în care printr-o
DECIZIE nr. 12 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253576_a_254905]
-
au considerat că se datorează o singură taxă judiciară de timbru, în cuantumul prevăzut de art. 3 lit. o) din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, putându-se deduce din conținutul hotărârilor pronunțate că, în această orientare jurisprudențială, instanțele s-au considerat învestite cu un singur capăt de cerere având ca obiect încuviințarea executării silite, indiferent de numărul titlurilor executorii pe temeiul cărora s-a solicitat încuviințarea urmăririi, indicate în cerere, precum și de numărul părților din raportul juridic
DECIZIE nr. 12 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253576_a_254905]
-
de drept are un caracter general, nefiind proprie materiei încuviințării executării silite, întrucât se întâlnește ori de câte ori o cerere principală sau incidentală cumulează mai multe capete de cerere principale. În acest caz, se arată în raport, s-ar impune un examen jurisprudențial ��n toate materiile, nu numai în cel al încuviințării executării silite, urmată de o sesizare corespunzătoare a Înaltei Curți. Raportul propune un proiect de soluție de admitere a recursului în interesul legii, astfel cum a fost reconsiderat prin recalificarea obiectului
DECIZIE nr. 12 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/253576_a_254905]