179,812 matches
-
abia acum ne înstrăinăm noi pe noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca locul pe care ne-am născut să ne țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
mereu nouăsprezece. De unde dară douăzeci și una? Mă tem ca aceste socoteli să nu degenereze în obsesie și să-mi otrăvească sejurul... Ori poate totuși Bermudele?... Hotelul "Nacional" se află în preajma ambasadei SUA, a fost construit de americani pe la începutul secolului și lasă impresia că va mai traversa vreo două veacuri. Camerele, mai precis apartamentele, sunt exagerat de curate și îngrijite ("ca pe vremea lui Batista", cum a încercat să ne provoace recepționera!), totul solid, durabil, pentru "long time", și, probabil, singurul obiect
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
sârmă ghimpată. Cele patru platforme înalte, cu acoperișuri de metal și soldați înarmați, cele câteva zeci de cetățeni în robe albastre, umblând brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul exterior al fortului nu lasă nici o îndoială în privința denumirii și destinației așezării. Și chiar în fața cartierului rezidențial, la vederea oricui? Sau, vorba ceea, priviți-ne, nu ascundem nimic! Suntem prea tari să tăinuim că avem și centre de detenție... Cam sărăcuțe, ce-i drept...) O
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
și Juan apar, ca de obicei, pe la vreo nouă. Urcă din subsol, de la masă. O dată ce noi îi așteptăm de pe la șapte înseamnă că au mâncat cel puțin două ore! Nici o scuză. Acceptă să mai ia odată masa, cu noi, și nu lasă defel impresia că nu ar fi flămânzi... Programul de azi - mergem la plaja Santa Maria. Cel general - mâine. Când ne întâlnim cu ceva oficiali? Mâine... Santa Maria e la vreo treizeci de kilometri de capitală. Șoseaua îngustă, peticită, dar în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
și câte ceva din ceea ce înseamnă pământ cubanez. Pâlcuri de cocotieri, ici-colo, în mândră singurătate, cei mai înalți și mai frumoși copaci ai insulei - palma real, plantații de mango, de portocali și lămâi, bananieri și însemnate terenuri ce par a fi lăsate în paragină. La întrebarea: cam în ce anotimp se află agricultura insulară?, Enrique are răspunsul promt: nu știu... Juan, un tip mai apropiat cumva de realitate, crede că lucrările agricole abia trebuie să înceapă. În orice caz safra - recoltarea trestiei
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
spun, n-o să mă creadă nimeni nici la Yalta! Cineva a zărit în larg triunghiul negru al unui rechin și se grăbește să comunice descoperirea cât îl țin bojocii. Bine-hrăniții burgheri sar din apă ca pinguinii pe banchiză. Nu mă las pradă panicii generale: continuu să stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva ori sacoșa din mașina parcată în apropiere. În drum spre masa suedeză
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva ori sacoșa din mașina parcată în apropiere. În drum spre masa suedeză (Doamne, ce mai minune ai lăsat pe păcătosul tău pământ: papaya!) - descopăr rezolvarea a două enigme care mă tot frământau. Prima - interminabilele claxoane ale lui Juan, deși circulația în Havana n-o depășește în intensitate pe cea dintr-un centru raional de la noi. Juan salută pur
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
orele de program, ar fi trebuit să ne înregistrăm încă din primele trei zile, dar, treacă, așa sunt oamenii de creație, nu prea ordonați. Doi băieți destul de veseli de la serviciul consular ne-au citit și înregistrat pașapoartele și ne-au lăsat în plata Domnului, grăbiți și ei să mai prindă ceva din restul acestei binecuvântate zile tropicale... De la geam îl văd pe N. șezând pe unul din tunurile din curtea hotelului. Aveam timp și chef să-i citesc ceva din operă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
și-n derivă, la scara pe roți. (Onești, sâmbătă, 6 ianuarie 2001) S-amprentez aceastî clipî Mi-e azi pe lângă zi, cu ce nu-i de rămas în ramă, că sprijin vocile care m-ating de la diminuare-n sus și las mai lesne ceva din ce luasem de necerut când se fac treptele să nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn la timpu-aburit, nu-mi iau graba
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn la timpu-aburit, nu-mi iau graba-n serios pentru cine mă cheamă, iar de-s pregătit, nu mă-ntreb, teamă, lasă-mă singur, aș număra orice pas ce imită departele, cum nu știu până unde și ce se-apropie cât încă nu mă-mpiedic de mine. (Onești, luni, 8 ianuarie 2001) Abia-nvecinate Pentru etaj, lentoarea colectând fleacuri s-ar imprima
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
pe dinăuntru și-ndărătnică aidoma unui nai clișee exaltate ce-ți adoră genunchii solarul vis al mobilei ce-nnoadă fachirii mări fierbinți lipite cum plicuri. Visul Contorsionatul vis aidoma unui acrobat îl privești îl admiri n-ai ce face îl lași să obosească să-și revină la figura lui flască obișnuită alcătuit din aer ploaie vînt. Ce să mai spui Ce să mai spui cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
Convorbiri literare, Transilvania, Ramuri, Familia, Apostrof, Contemporanul, Poesis... A luat premii la Colocvii Naționale Universitare și participă la Sesiuni, Simpozioane cu eseu, lucrări științifice... pivot din tot ce presimțim că ne-nconjoară în palma-ntinsă am fi gata gata să lăsăm drept gaj mai întâi plămânul stâng și-apoi apare un ochi galben în noapte adevăratul nostru oraș aici numai șobolani rozalii noi numai noi colcăitori și proaspeți îi croșetăm de zor din mustățile viitoare o pleoapă - dedesubt să ne mai
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-așteaptă încă fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
tale ca-n hainele cele noi ale împăratului și cum a-nceput deja să ningă: atât de intrată în rol cu certitudinea ambițioasă că armata de fulgi doar pentru eroina din ea se dezlănțuie dintr-o eminență cenușie să o lase și mai frumoasă și mai neprețuită singură căci doar gândindu-mă mi se atrofiază aripile și distanțele atunci nu mai contează decât în intensitate am învățat să nu presimt că rivalizez cu o bătaie din palme o privire furtivă un
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc și lucrurile încep să priceapă ce s-ar putea face din mine și pe măsura numelui tău și tu acolo pretutindeni unde cad sau mă las cuprinsă de pasiunea pentru insectare cu boldul între degete îmi trag sufletul în chiar epicentrul uitării tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de dragostea ta și
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să-și ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri pentru că se termină acolo unde pierzi sensul lovirii și nu poți să-l trasezi fără puterea ce aruncă un pumn de pământ peste ape încinse în dansul pe loc trecerile prin ființe lasă noduri pe care le desfaci între stații, când liniștea accelerează schimbarea și vezi prin pânza lumii un loc în care timpul nu se definește prin pierderi de sânge ci prin umplerea unor contururi răzvrătirile își mușcă primii născuți și vor
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul prin altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce azi se lasă găsiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
universului îndepărtat. Lacul blindat de rațe sălbatice, ochiul sticlos al apei privindu-ne din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
feresc să o spună cresc masacre. Mărturia e o femeie grasă, dormind dintr-o infinită candoare, pe un morman de coceni descojiți un chibrit face totul - o picătură de otravă. Să intri violent cu avionul în zid, la prânz să lași cheia sub preș, pentru fetița ce vine de la școală. Compoziție Ce ciudat, câteodată o stea adevărată trece prin noi ca o săgeată. Ce numim noi trup, e un fel de tunel prin care lumile vin și se duc. Ce ciudat
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
banală, devenise mâncare, cuvintele erau supe sorbite la două guri imaginare. Mă despieptănai cu furculița, pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuțitul o cărare fierbinte. Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece era de prost gust - să-ți las numărul de telefon pe un șervețel era o impolitețe ... Mâna ta mă tăia cu precizie, adunam între coapse lingouri de ceață, pofta devenise tornadă. Executam figuri impuse - patinatoare beată de gheață! Măndița Măndița scutură covoarele invers. Aruncă praful în sus
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]