2,387 matches
-
case pe Agricultori, pe sergent medic Zlătescu, pe Mătăsari și pe intrarea Baritonului. Pe intrarea Baritonului stă o tanti care vinde borș și care la colinde Întotdeauna dă o hârtie de un leu. Din curte de la domnul dentist se aud lătrând groaznic câinii lupi. Mereu te latră când te duci să cumperi borș. Câinii sunt legați și au botniță. Te gândești cum au pus bandiții câlți În gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au omorât pe Șețu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Zlătescu, pe Mătăsari și pe intrarea Baritonului. Pe intrarea Baritonului stă o tanti care vinde borș și care la colinde Întotdeauna dă o hârtie de un leu. Din curte de la domnul dentist se aud lătrând groaznic câinii lupi. Mereu te latră când te duci să cumperi borș. Câinii sunt legați și au botniță. Te gândești cum au pus bandiții câlți În gura câinilor lupi de la Ambasada română de la Berna când l-au omorât pe Șețu. Ai fost la catafalcul tovarășului Șețu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alții și legionarii. Nu este voie să vorbești de legionari! Îți place să te gândești la cutremurul din 1940. Că nu știi cum e. Te gândești cum se poate cutremura pământul. Cum face scârț, mârț. Și aerul face vauuu! Și latră câinii. Și cotcodăcesc găinile. Și cocoșii fac cucuriguuuu! Și pisicile, miau. De aceea te gândești. Bunica lui Surcel Îi aruncă pe fereastră o gutuie. Să mănânce În recreație. Spre primăvară gutuile sunt moi și dulci. Nu te mai gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niște sârme cu șuruburi prinse de o placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag firele În priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe un imaș. În timp ce te roade dulcele gând al serii petrecute În fața captatorului de imagini, dacă o fi sau nu adevărat, oricum o seară mai interesantă decât experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ciupercă uscată, cu miros de cânepă, de sămânță ce ascunde În ea esențele lumii, dar spaima asta e ca un fulger și fulgerul ăsta te aruncă din nou În lume, În lumea unde, departe, se mai aude muzica horei, latră neștiuți câini și Încep să cânte păsările serii. Ești fericit de vacanța la țară, ești elev de liceu și te afli În corespondență cu o tânără sovietică de dincolo de Urali. Duminică 3 octombrie 1962, la ora 8 dimineața, În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu mai ai chef de lecții și te gândești, oare ce formulă chimică are stricnina despre care știi că este o otravă pentru că madam Flory a pus stricnină În mâncarea câinelui vecinei și câinele a Încetat din viață. Nu mai latră și nu o mai deranjează pe doamna Flory care are ceva cu nervii și nu suportă. Întâi și Întâi, a Încetat din viață Papa Ioan Paul al XXIII-lea. Pe urmă, În Uniunea Sovietică, a fost plasată pe o orbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
O Întreabă și ea tace. Toamna a venit de mult. Sâiu umblă tot beat și Într-o seară o bate pe Onica și ea fuge de acasă, o apucă peste dealul Chelserului, noaptea doarme prin șurile oamenilor și n-o latră câinii și nu se oprește până la Sibiu, ca să se bage slujnică la vreo casă, dar cine să ia slujnică o asemenea fată. Când vine copilul pe lume, ea de mult nu mai poate vorbi și o aude pe moașă Întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se trăgea la locul lui și dormea trei zile”. „Șarpele ăsta Îl am din grădina raiului! Ziua bună” mai spune Bitancu și coboară spre pădure, tăind pășunea largă, și-n urma lui rămâne coliba cu trei păcurari și câinele roșu lătrând. Acum știe, Îi vine lui În minte, cum a ajuns la păcurari și cum l-au găsit pe el În pădure bătut de hoți și chemându-și moartea. „Da’ s-au speriat de șarpe hoții!” râde Bitancu, „să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
covoare ieftine, mobile vechi lustruite, cu mușcate În ferestre dincolo de perdelele croșetate. Macrameuri grele pe servanta care geme de vase. Tabloul de familie. Întotdeauna bunic și patriot. Lemnele frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă găleata cu apă. Focul arde. Mânecile suflecate. Una din ele crăpată la subraț. Se vede părul. Mâinile ude din care ies aburi. Lucrează În schimbul doi la o fabrică de biscuiți. Tari ca piatra. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-o după-amiază liniștită care va fi fără sfârșit, mestecând tacticos cornulețe. Făcute după rețeta zilei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâna pe el! — Nu, nu-i vorba de asta. Se ține de mine, dar nu cu intențiile pe care ți le-nchipui, ci cu altele. — Să vedem, să vedem! Nu te alarma, Augusto, nu te alarma. Bietul Mauricio nu mușcă, latră. — Aa! Fă atunci cum spune proverbul arab: „Dacă ai să te oprești la fiecare câine care te va lătra pe drum, nu vei ajunge niciodată la capătul lui.“ N-are rost să dai cu pietre-n el. Nu-l lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți le-nchipui, ci cu altele. — Să vedem, să vedem! Nu te alarma, Augusto, nu te alarma. Bietul Mauricio nu mușcă, latră. — Aa! Fă atunci cum spune proverbul arab: „Dacă ai să te oprești la fiecare câine care te va lătra pe drum, nu vei ajunge niciodată la capătul lui.“ N-are rost să dai cu pietre-n el. Nu-l lua în seamă. — Cred că există o soluție mai bună. — Care? — Să ai, ca măsură de prevedere, coltuce de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dai cu pietre-n el. Nu-l lua în seamă. — Cred că există o soluție mai bună. — Care? — Să ai, ca măsură de prevedere, coltuce de pâine în buzunar și să le arunci câinilor care ne ies în cale ca să latre la noi, pentru că latră de foame. Ce vrei să spui? Că acum Mauricio nu pretinde altceva decât să-i cauți o slujbă oarecare sau un mijloc de trai, și zice că mă va lăsa în pace, iar de nu... — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el. Nu-l lua în seamă. — Cred că există o soluție mai bună. — Care? — Să ai, ca măsură de prevedere, coltuce de pâine în buzunar și să le arunci câinilor care ne ies în cale ca să latre la noi, pentru că latră de foame. Ce vrei să spui? Că acum Mauricio nu pretinde altceva decât să-i cauți o slujbă oarecare sau un mijloc de trai, și zice că mă va lăsa în pace, iar de nu... — De nu... — Amenință să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
altceva decât la ce-i stă sub ochi și nu se uită la ce se uită. E ca și cum pentru el ar exista o altă lume. E limpede că, dacă există o altă lume, nu asta e. Și-apoi vorbește, sau latră într-un mod complicat. Noi urlam și doar ca să-l imităm am învățat să lătrăm, dar nici așa nu ne înțelegem cu el. Îl înțelegem cu adevărat numai când urlă și el. Când urlă, strigă sau amenință, noi, celelalte animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uită. E ca și cum pentru el ar exista o altă lume. E limpede că, dacă există o altă lume, nu asta e. Și-apoi vorbește, sau latră într-un mod complicat. Noi urlam și doar ca să-l imităm am învățat să lătrăm, dar nici așa nu ne înțelegem cu el. Îl înțelegem cu adevărat numai când urlă și el. Când urlă, strigă sau amenință, noi, celelalte animale, îl înțelegem foarte bine pe om. Ca și cum atunci n-ar fi dus pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa nu ne înțelegem cu el. Îl înțelegem cu adevărat numai când urlă și el. Când urlă, strigă sau amenință, noi, celelalte animale, îl înțelegem foarte bine pe om. Ca și cum atunci n-ar fi dus pe altă lume!... Dar el latră în felul lui, vorbește, și asta i-a folosit ca să inventeze ce nu există și să nu ia seama la ce există. După ce dă nume unui lucru, nu-l mai vede, nu face decât s-audă numele pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puse Înapoi În plic. Introduse plicul În dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ofere ei, și Annettei, și chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și frățească, dragoste filială și compasiune, și dragoste spirituală de asemenea. Un câine Începu să latre furios Într-o curte Întunecoasă. Fima Îl Întrebă speriat: — Ce s-a Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu cred că ne cunoaștem. Își imagină ce se petrece În clipa aceea În spatele fațadelor clădirilor, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plăcută când mă-mbăt. Vorbesc prea mult, spun ce nu trebuie. Dar după prestația mea de până acum, cât de rău ar putea fi? Răspunsul: mult, mult mai rău. — Fii atent! Confecționasem cea mai populară creație a mea: câinele care latră, dintr-un meniu din care făcusem un pătrat, și acum îl trăgeam de coadă ca să dea din cap. Am și lătrat foarte tare ca să obțin efectul complet. Ed părea să se amuze. Clienții de la mesele învecinate mă priveau cu ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar putea fi? Răspunsul: mult, mult mai rău. — Fii atent! Confecționasem cea mai populară creație a mea: câinele care latră, dintr-un meniu din care făcusem un pătrat, și acum îl trăgeam de coadă ca să dea din cap. Am și lătrat foarte tare ca să obțin efectul complet. Ed părea să se amuze. Clienții de la mesele învecinate mă priveau cu ură. Îmi vibră telefonul. De data aceasta am fost puțin mai îndemânatică în citirea mesajului, fără să atrag atenția asupra mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]