2,010 matches
-
pe aspectele sociale ale unui imperiu multinațional ce-și trimite soldații să lupte împotriva propriei națiuni. Romanul "Pădurea spânzuraților" a fost asemănat cu scrierile marilor romancieri ruși prin zugrăvirea fără patetism a războiului ca o „acumulare de mizerabile eroisme și lașități necunoscute, monotone” (ca în volumul „Povestiri din Sevastopol” al lui Lev Tolstoi), prin misticismul bolnăvicios de esență dostoievskiană al personajului principal, generator precipitat al unei „psihoze spre disoluție”, și prin „alternarea a două elemente etice opuse, în sufletul unui erou
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Martie 11, 1980, Teatrul dramatic, Baia Mare; Ianuarie 9, 1985, Teatrul Maghiar de stat, Sfântu Gheorghe; Martie 10, 1989, Teatrul "Nottara", București "Dramaturgul, conducându-și atât de savuros procesul pamfletar, construind expert piramida mașinațiilor, subterfugiilor, stratagemelor, dând o largă posibilitate prostiei, lașității, cinismului să se autodeclare, ba chiar să se lăfăie concupiscent în propriile lor ordurii pentru a ne provoca cea mai veselă stare repulsivă, amendându-le cu o voluptate comică foarte caracteristică și apoftegme ironice admirabile, unele amintind parodia maziliană și
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Petrescu, demobilizat din Armată, rămâne în București, dar nu înceteză lupta politică. El convoacă la 18 aprilie o serie de fruntași social-democrați, printre care Ilie Moscovici, Iordan Ionescu, Tache Georgescu și Ecaterina Arbore redactând și semnând un manifest protest față de lașitatea Guvernului Marghiloman care „a dus țara la dezastru”. La 14 noiembrie 1918, Constantin Titel Petrescu și alți intelectuali sociali-democrați scot gazeta „Trăiască socialismul”, devenită imediat „Socialismul”. După doar trei săptămâni publicația este suspendată, deoarece publicase manifestul-protest din aprilie, însă acestă
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
naziștilor la putere. În 1936 scrie romanul "Mefisto", considerat a fi unul din cele mai mari romane ale secolului trecut. În acest roman-parabolă, multă vreme interzis în RFG, autorul surprinde cu finețe mecanismele impunerii unei doctrine totalitare, pervertirea valorilor umane, lașitatea intelectualilor și păturilor de sus ale societății germane care întîi au desconsiderat și neglijat pericolul nazist, apoi au acceptat tacit "noua ordine". Tot în perioada exilului a scris și romanele "Fuga spre nord" (1934), "Simfonia patetică" (1935) și "Vulcan" (1939
Klaus Mann () [Corola-website/Science/303341_a_304670]
-
relelor mele. Pentru Dta va fi, fără îndoială, mai bine de-a lepăda departe această sarcină, pe acest om care nu poate nimic, nu vrea nimic, pe acest om care numai ți-ar mânca zilele cu propria lui neputință și lașitate. Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am avut lipsa de cuget de-a te compromite în ochii oamenilor, am pus dorința de-a fi a mea peste orice
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
Polonia și Rusia. Rușii abandonează întreaga Livonie și Poloțkul iar polonezii evacuează orașele rusești pe care le-au cucerit. Țareviciul Ivan care are 27 de ani și care a urmărit îndeaproape tratativele de pace cu Polonia îi reproșează tatălui său lașitatea de care dă dovadă și îi cere încredințarea trupelor pentru a elibera Pskovul. După câteva zile, la începutul lunii noiembrie, o solie de boieri îi cere Țarului să preia comanda trupelor sau să-l trimită pe țareviciul Ivan pentru a
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
devenit membru al Partidului Comunist. Guvernul dorea să îl numească Secretar General al Uniunii Compozitorilor dar pentru acest lucru Șostakovici trebuia să fie membru de partid. Acest eveniment a fost interpretat în mod diferit, fiind văzut ca un act de lașitate, presiune politică sau ca act din proprie voință. Pe de altă parte, aparatul politic era mai puțin represiv decât a fost înainte de moartea lui Stalin. Fiul lui Șostakovici își amintește că acest act l-a făcut pe Șostakovici „să plângă
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
este exclus din partid pentru „o ieșire antipartinică“. În motivarea excluderii se arăta, printre altele: "La o adunare a activului de partid a raionului I.V. Stalin, el „a pretins în mod mincinos că partidul ar educa pe comuniști în spiritul lașității, al lipsei de curaj“. Totodată, „a lansat fără rușine afirmația calomnioasă că membrii de partid «gândesc din ce în ce mai puțin»“. În fine, „a înfățișat cu rea credință situația literaturii, afirmând că în perioada în care s-a trecut la construirea socialismului [...] creația
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
Thee" (mai aproape Dumnezeule de Tine), care a fost cântat chiar înainte de scufundare, preotul care a ținut o predică, vesela, mobilierul și nenumăratele opere de artă începând să alunece și să se prăbușească. Povestea scufundării Titanicului este o poveste de lașitate și eroism: un băiat ce a intrat într-o barcă de salvare deghizat în femeie, mai mulți bărbați ce s-au furișat în barcă și au stat ascunși sub fustele femeilor, Bruce Ismay care după câteva momente de panică și
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
baza unui film, deoarece materia epică este foarte redusă. Într-un interviu luat în perioada realizării filmului, regizorul afirma că filmul urma să se susțină „prin felul în care voi istorisi: prin formă, fond, expresie”. „Am gândit un film despre lașitatea umană și resorturile care o determină, într-o poveste având ca personaje centrale un copil de 8 ani și pe nebunul satului. În film se împleteau multe dintre amintirile copilăriei mele”, a precizat el ulterior. Decupajul regizoral și titlul de
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
gata”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Anchetând masacrarea deținuților comuniști de către legionari, Moldovan îi descoperă pe adevărații responsabili ai asasinării celor 70 de prizonieri de la Jilava. Cu prilejul anchetei, în contrast cu lașitatea celor din jur, comisarul e impresionat de bravura și patriotismul comunistului Pârvu, care-i lărgește orizontul politic. După regretata dispariție a comisarului Miclovan și mai regretabila despărțire de Titus Popovici, scenaristul Nicolaescu în colaborare cu Vintilă Corbul și Eugen Burada
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
plecase cu ani în urmă în exil pentru a nu împărți țara și a nu o face vulnerabilă în fața dușmanilor. Dar, între timp, regele începuse să plătească bir Bizanțului, iar prințul plecat în exil se simțea scârbit de moliciunea și lașitatea fratelui său geamăn. Înainte de luptă, cavalerul cruciat Norbert (Ion Rițiu), plecat în recunoaștere, dăduse de un sanctuar străvechi aflat într-o peșteră de lângă Sfinxul din Bucegi. Acolo se afla pe o masă de piatră o coroană de aur străjuită de
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Onuț (George Mihăiță), o tânără țărancă (Ileana Popovici) și alți câțiva săteni ce știau să folosească armele. Românii îi atacă pe mercenari pe ulițele satului și apoi în pădure, iar mercenarii se retrag în castel. Colonelul își acuză oamenii de lașitate și îi avertizează că vor fi executați dacă se vor mai retrage din fața inamicului. Von Görtz dispune efectuarea unui atac în noaptea următoare, dar mercenarii cad în capcana pregătită de grupul maiorului Andrei și sunt decimați. În dimineața următoare, maiorul
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
cu poezia "Biografie" în 1932 pe paginile ziarului bucureștean "Adevărul literar și artistic", după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției {"Realități studențești"; "Facultatea și studenții ei"; "Eroism și lașitate"; "O manevră") denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendința de încadrare plenară în problematica vieții și atașamentul față de frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai bună. Creația literară de după 1945, reflectată în volumele "Poezii" (1947); "Întrare în baladă
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
Lecca și publicate în "Mozaicul" au aceleași trei caracteristici: ideea morală, eroticul și fantasticul. Astfel, cititorul abonat al revistei lui Constantin Lecca, era îndemnat să ducă o viață morală și simplă, lipsită de patimi cum erau jocul de cărți și lașitatea. Semnificativ în activitatea publicistică a pictorului este că apariția revistei "Mozaicul" a fost aproape simultană cu apariția revistelor literare din Brașov, în anul 1838: "Foaia Duminicii, Foaia Literară" și "Foaia pentru minte, inimă și literatură" a Gazetei de Transilvania. Este
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
alăture trăgătorilor noștri.” Ofițerii olandezi și mulți soldați, care serviseră în armata franceză în Germania, Spania și Rusia, își menținuseră pozițiile fără ajutor toată dimineața. Din asemenea comentarii nefondate, precum cel al lui Kincaid, s-a născut mitul britanic al „lașității” trupelor olandeze. Dacă ar fi fost într-adevăr lașe sau simpatetice lui Napoleon, ar fi fugit în seara anterioară sau și-ar fi trădat poziția în loc să facă ceea ce au făcut: să reziste singure împotriva forțelor franceze al căror număr creștea
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
lui Napoleon, ar fi fugit în seara anterioară sau și-ar fi trădat poziția în loc să facă ceea ce au făcut: să reziste singure împotriva forțelor franceze al căror număr creștea continuu, ignorând ordinele lui Wellington. Încercările lui Siborne de a imputa lașitatea trupelor olandeze era un mijloc de diversiune pentru a distrage atenția istoriei de la performanța ineptă a ofițerilor de stat-major britanici.) Între timp, mareșalul Ney a ordonat diviziei lui Bachelu și unei jumătăți din divizia lui Foy să avanseze. Cinci baterii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
luptă. El mai știa că Saladin era un om de onoare, care nu ar fi făcut rău unei femei fără apărare. Dar aceste cuvinte l-au înfuriat pe Gérard de Ridefort, maestrul templierilor, care l-a acuzat pe Raymond de lașitate. Pentru Gérard, era o rușine ca armata să nu intervină când sarazinii prădau un oraș creștin. Dar regele și restul nobililor au fost convinși de argumentele lui Raymond, drept care s-a luat hotărârea de a nu pleca în ajutorul orașului
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
zăreau aeronavele inamice, coborând la sol cu ajutorul parașutelor. Echipajul de la sol încerca apoi să recupereze și să dezumfle balonul cât mai repede cu putință. Totuși, echipajele aeronavelor Aliaților aveau interdicție să aibă parașute. Se credea că acestea încurajau actele de lașitate. De asemenea, parașutele vremii erau foarte grele și mari, iar piloții de vânătoare nu aveau cum să care o încărcătură în plus, acestă situație continuând pe toată durata Primului Război Mondial. Drept urmare, singurele opțiuni ale unui pilot de vânătoare erau următoarele: să
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
a comandat reprimarea revoluției române din decembrie 1989. Conform stenogramei ședinței Comitetului Politic Executiv (CPEx) al PCR din după-amiază zilei de 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu i-a acuzat pe Vasile Milea, pe Tudor Postelnicu și pe Iulian Vlad de trădare, lașitate și nerespectarea ordinelor. Ce au făcut ofițerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? La picioare trebuia să tragă."" Generalul Milea a răspuns: ""Nu le-am dat muniții."" Ceaușescu a replicat violent: Consider că ați trădat
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat. În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
Homer îi atribuie urâțenie fizică. Un fiu al lui Dolon, Eumenide, a fost conform lui Vergiliu însoțitorul lui Enea în Italia și a luptat cu vitejie alături de acesta împotriva regelui Latium-ului, Turnus. Vergiliu contrastează curajul în luptă al fiului cu lașitatea tatălui, condamnând îndeosebi tentativa vicleană a acestuia de a-și însuși pe nedrept caii lui Ahile.
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
Glory", este plasat în timpul Primului Război Mondial și este bazat pe romanul cu același nume al lui Humphrey Cobb din 1935. Filmul spune povestea armatei franceze, care primește o misiune imposibilă din partea superiorilor. Cum misiune eșuează, trei soldați nevinovați sunt acuzați de lașitate. Kirk Douglas interpretează rolul Colonelului Dax, cel care încearcă să împiedice execuția celor trei. Pelicula nu a avut un foarte mare succes comercial dar a fost foarte apreciată în rândul criticilor, Kubrick fiind acum recunoscut ca un important tânăr regizor
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
o noapte în orașul meu natal, la nr. 9, „Grand-Hôtel Victoria Română”!" sugerează eliberarea de zgomotele și neliniștea nopții petrecute în camera de hotel. Vasile Fanache afirmă că gestul caragialian de abandonare a lumii prezente nu este un act de lașitate, ci un semn estetic și etic, iar semnificația sa este polemică, de distanțare ironică. Autorul scapă de "„terorizanta atmosferă”", retrăgându-se grăbit. În opinia lui Paul Zarifopol Grand Hôtel Victoria Română reprezintă în opera lui Caragiale "o reminiscență din provincie
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
criticii uită adeseori faptul că Schwarzenberg era mai înainte de toate un general austriac, că armata sa era practic întreaga forță de care dispunea Austria în Europa Centrală și de aceea nu trebuiau asumate riscuri inutile, iar cauzele așa-zisei sale lașități ar trebui căutate mai degrabă în arhivele politice de la Viena, decât în manualele strategiei militare. În orice caz victoria, obținută totuși, a fost atât de completă pe cât își dorea Austria, iar răsplatele sale au fost multe: Marile Cruci ale Ordinului
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]