4,795 matches
-
pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf. După câteva clipe, nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
incendiatorul“. — Grăbește-te...! Cu atâta fum, în zece minute vom avea aici o întreagă armată. Își fixă privirea spre capătul drumului. În depărtare, își făcu apariția un nor de praf. Căută un sac, aruncă în el ce mai rămăsese din lada cu bere și se îndreptă fără grabă spre desișurile pădurii. Indianul își continua sarcina. Cea de a cincea bestie de fier sări în aer și Kano bătu din palme nebun de bucurie. Apoi, alergă din nou să caute alt bidon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și aproape că îi putu vedea ghemuiți în spatele mitralierelor și al puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau dacă scapă lingura de tocană pe el? Trebuie să-l duc în altă parte. Și Jester se îndreptă spre magazia castelului. Aici erau închise provizii de tot felul: saci cu făină, cu grâu și cu zahăr, butoaie cu suc, lăzi cu pere, mere, gutui și alte asemenea lucruri minunate. Am să las tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu era doar mare
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
Duffield adora confortul. Și nu-i plăcea să doarmă pe saltele așezate direct pe podea pentru ca buștenii planetei să fie cruțați de la a fi transformați în ramă de pat. Așa cum nu agrea ideea să ia loc pe „scaune“ făcute din lăzi de piersici reciclate. Și, cu atât mai puțin, nu aprecia gestul de a face baie după Jake, în „sosul“ lui, numai pentru că regulile din acea casă interziceau irosirea apei. Momentan, Jake face economie drastică la apă, i-a explicat Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochii i se umpleau de lacrimi numai când se gândea la asta. „Special“ era unul dintre termenii care puteau descrie decorațiunile lor de Crăciun. Pomul de Crăciun reciclabil, nevopsit, făcut în casă, era împodobit cu becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
drum. Frusinei nu-i plăcu lucrul acesta, îi venea să plângă de ciudă și de rușine; se abținu până ajunseră acasă. Acesta se culcă așa cum era îmbrăcat, ginere. Ea se duse în casa mare, luă fotografia lui George din lada în care își ținea lucrurile cele mai de preț și începu să plângă înnăbușit, să nu o audă nimeni, strângând fotografia la piept. Regretă căsătoria cu Petre. În fiecare duminică mergea la biserică, la sf. Liturghie. În drum spre casă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din asta! Luă farfuria cu mămăligă și o aruncă afară cu totul. Frusina rămase înmărmurită. Nu se mai atinse de mâncare, îi pieri toată pofta. Se duse toată liniștea din casă. Plecă din bucătărie și merse în casa mare. Deschise lada unde păstra fotografia lui George. O luă, o strânse la piept și începu să plângă. Așa stătu câtva timp apoi merse în bucătărie să strângă masa. Petre băuse toată sticla de vin și nu se atinsese de mâncare. Adormise pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
era altceva. Era un tovarăș de suferință. Într-o zi de decembrie mi-a fost frig și el mi-a dat puloverul lui, Puloverul maro. Atunci ne-am sărutat. Am lăsat apoi totul să treacă. Am uitat de mine, de lăzile de cărți bari- cadate, de pasărea care zăcea Închisă În colivia pieptului și a cărei bătaie din aripi Îmi făcea rău. Ne-am apucat de fumat. 41 3 Poezia Dacă Janet m-ar fi lăsat de la bun Început să plec
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era altceva. Era un tovarăș de suferință. Într-o zi de decembrie mi-a fost frig și el mi-a dat puloverul lui, Puloverul maro. Atunci ne-am sărutat. Am lăsat apoi totul să treacă. Am uitat de mine, de lăzile de cărți baricadate, de pasărea care zăcea închisă în colivia pieptului și a cărei bătaie din aripi îmi făcea rău. Ne-am apucat de fumat. Poezia Dacă Janet m-ar fi lăsat de la bun început să plec la București, n-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care În butoiașe, care Într-o ladă amplasată pe o căruță, după care rămâneau În așteptarea noii fluierături. La urmă, după ce totul a fost gata, s-au retras, cu toții, În biserică. Au Împușcat o băută, ca la spartul furtișagului de cai, noaptea, pe timpurile haiducilor. Mai pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am timp. Dacă ți-am spus că nam nici timp, apoi, gata, n-am! Lasă că-ți dau eu ceva tare bun a ține
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
asta nu ținea mult; Jesper Își aducea iar aminte de cine știe ce mîrșăvie aflată din ziare ori de la televizor și atmosfera dinainte revenea, mai apăsătoare. Lui Jesper - dintr odată - nu-i mai era de-ajuns sticla lui cu bere. Cerea o ladă. Castor și Pollux În impas. Beau. Dacă Thomas s-ar fi Înrolat, În urmă cu ceva ani, Împreună cu Jesper, În Legiunea Străină, altfel ar fi stat acum totul. „Erai În siguranță aici, Thomas, acasă, În vreme ce eu stăteam În tranșee, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el destul de tare, să fie auzit, în timp ce se apropie de turismul său cu brațul drept întins spre aripa stânga-față a acestuia. Iată! Mi-a spart și oglinda retrovizoare. M-a lovit cu bara de protecție. Oglinda a agățat-o cu lada. Norocul omului aceluia, că altfel intra drept în el. După ce m-a ciocnit, a trecut mult pe stânga, altfel... A fost întrerupt de sirenele a trei mașini: două de poliție și una de salvare. Au sosit aproape simultan, din direcții
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
oameni care strâng o avere înlăzi, și nu prind de veste când moneda iese din circulație, rămânând ca tinichea goală. Dar o să iasă acum o lege, am auzit eu, teribilă. Statul are nevoie să circule capitalurile. Dacă le ții în ladă, frustrezi societatea de posibilitățile închise în ele. Ei bine, statul te forțează să declari ce parale ai, chemîndu-te să preschimbi bancnotele. Nu le-aduci, treaba dumitale, îi pierzi, dacă însă îi aduci, atunci ești obligat să împrumuți statul cu atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte curioasă. Din bâlbâielile lui se înțelegea că avea de gând să facă ceva pentru "fe-fetița" lui, însă ce anume nu se vedea limpede. În schimb, făcea dezordine. Alături de odaia lui Felix, mai era una aproape goală. Bătrânul scoase afară lăzile și mobilele stricate ce se aflau acolo și făcu broască bună la ușă, ca să se închidă bine. Apoi începu să depoziteze în ea tot soiul de materiale, al căror rost păru la început, cel puțin, misterios. Costache venea, de pildă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de arheologie. În ziua în care se transferă în tabără (fiind angajat aici la insistențele Olimpiei Frofrony pe lângă verișoara sa, Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi păstrat hîrțogăria, întocmai ca un administrator de bloc). 255
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nas pălăria, celebra pierdută, borsalina, cea cu panglică roz, molfăită discret de colțul murdar al timpului, căptușită încă în interior cu micuțe hârtii, obiect ce se procopsise, între timp, cu numele de Olița de noapte a lui Tzara. Dintr-o ladă de zestre, cufăr fără fund, fură pescuite ca dintr-o fântână și împinse sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
considerau deja prietenii lui, iar atunci când aveau să se reântâlnească, de bună seamă, că nu vor rata ocazia și aveau, aveau să-l... În vreme ce ăștia din "Cafenea" se întreceau în tăifăsuit, afară Spînzu ambală motorul. (Arvinte se folosea de o "Lada". Iar Iarba Fiarelor și Regele se strecurară din "Cafenea" înainte de încheierea peripețiilor buclucașului conducător de metrou. Punând plată și bacșiș în mâinile ospătăriței Dida și instalîndu-se apoi pe bancheta din spate.) IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să-i iei temperatura unui milițian, doar pentru a constata dacă ai voie să-l asfixisiezi cu perna ori să-l trăsnești cu ciomaga?! Nu cumva și băieții aceștia, împreună cu care făcea sport, ar fi dorit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a unui gramofon. Din-tr-acolo venea un iz de lemn bun, și muierea, dusă în multe case de oameni, socoti în gând prețul mobilei, al mesei scumpe din mijlocul camerei și se întrebă cum să facă să afle ce mai cuprindeau lăzile de zestre. - Vorbește și dumneata cu a dumitale, am să mai trec pe aici, spuse ea. Nu-ți aduc eu cine știe ce golăneț, că sânt femeie în toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le rezemă de un perete. 30 Neamțul u chemă, așezmdu-i în fața unei lăzi galbene, care avea un tub terminat cu o sticlă lucioasă. Îi potrivi cu mina lui, vorbind repede: la mijloc, Stere cu mireasa, ținîndu-se de mână, iar în părți nașa și nașul, lângă făclii. Le spuse să nu miște și alergă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pânza întunecată și rară a salcâmilor tremura în vântul dimineții. Auzi foșnetul frunzelor și simți mirosul dulce al florilor. Cuțarida, verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic. Birjarul cară lada cu Grigore. Aștepta bacșișul, și cârciumarul îi dădu câteva piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri să răsufle
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]