3,457 matches
-
tine. De ce, ai citit în bătăile inimii lui că voi muri, mârâi eu încordată, dar ea mă întrerupe fără urmă de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai întâi, ascultă-mă și nu mă contrazice, repede, înainte să se trezească restul și să înceapă ziua. Ascultă, își apropie ea buzele de urechile mele, îndulcind secretul acestei dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru ce, uite că te-ai însănătoșit, uite cât de bine mergi, deja ai uitat săptămânile în care zăceai nemișcat în pat? El spune cu răceală, dar nu m-am însănătoșit datorită ei, tu crezi că asta m-a ajutat, leacurile ei băbești și binecuvântările lui Dalai Lama? Ingratitudinea lui îmi stârnește dezgustul, mă duc spre telefon în semn de protest, unde este numărul ei, era aici, pe frigider, mi se pare că mi-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și nobil. O viață Întreagă În serviciul Vămilor. Și, În taină, zi de zi, noapte de noapte, paginile acestea, Înfiorate de demonul poeziei. Poezia... A mistuit tinerețea lui Sappho și a hrănit căruntețea lui Goethe... Pharmakon - spuneau grecii -, otravă și leac. Bineînțeles, va trebui să citim creația aceasta a dumneavoastră; eu pretind minimum trei referate de lectură, unul intern și două de la colaboratori (anonimi, Îmi pare rău, sunt persoane ce se expun mult), editura Manuzio nu publică o carte dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea sau sfertul ăla pe care-l pierduseși, dar uiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe altă cale. A venit și la Dedi și i-a spus despre ce este vorba. — Brândușa, nu mai știu ce să mai fac. Pe unde să mă mai duc. Știu că tu ești pricepută. Poate-I găsești tu vreun leac. Mai mult aș vrea să știu ce se întâmplă cu Niculiță al meu. —Să-mi aduci un sămn d-al lui. — Ce semn să-ți aduc? — O șuviță dă păr, o bucățâcă dintr-o cămasă d-a lui, un fir
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându-se într-un anonimat cotidian relativ și, parțial
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a izvor și a praf de cremene de te seacă la suflet! Am senzația crudă și firească de a-i ști pe toți, de a-i cunoaște pe fiecare, în amănunțime, de când lumea. Pe Dănuț Poetul, pe Frate, pe Iulică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Eu nu fac nici o politică și nici măcar nu mă interesează certurile lor. Dar aici, la bancă, se simte mai precis pulsul vieții. Și pulsul vieții noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie să fim prudenți, până vom găsi leacul! Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu atât mai ofuscat. Se forța să nu-și arate nemulțumirea. Se despărțiră promițîndu-și că vor mai vorbi, că deocamdată a fost o luare de contact, că... Și Miron avea siguranță că Dumescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copilașii, că prea mult au flămânzit. Era convins că biata femeie numai de nemâncare a căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la vătășelul Lazăr și l-a luat de piept, să-l dea la o parte, ca să poată intra în casă. Lazăr, mai voinic, era mai-mai să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei care au supraviețuit molimei au plecat, legenda spune că baba a rămas acolo și numele dealului ar veni de la „baba care ghicea”. Numele adevărat nimeni nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am ieșit din cameră. Nu puteam face însă nimic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străbătea prin toată casa și îl auzeam mai turburător din izolarea mea. Același unchi, care încerca să liniștească mintea bietei Chabù prin cântec, adusese un leac popular, un fel de pastă de buruieni frământate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dreptul pe piele. Și am asistat la o scenă amară, când nimeni nu avea curajul să taie din rădăcină părul fetei și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la care probabil recurge, nevoind să se arate doctorului, neputința mea de a stăpâni situația altfel decât prin strigăte și egoismul ei ce îmi adaugă noi suferințe la cele datorate bolii mele. Nu a scos până la sfârșit niciun cuvânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aduce cadouri, ouă vopsite copiilor cuminți a fost adusă de emigranții germani. Asfel, iepurașul de Paști a fost alăturat lui Moș Crăciun în inimile copiilor din lumea întreagă. Bucate sfinte la slujba de Înviere: Slănina e folosită la mai multe leacuri: se ung rănile; dacă se îmbolnăvește un om sau o vită și mănâncă slănina aceasta se vindecă. Dacă e bolnav de friguri se afuma cu slănina, tămâia albă și neagră puse pe o lespede. Hreanul-cinel mănâncă atunci când vine acasă de la
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă Rică, Îți spun că e ilegală, trebuie retrasă, Îi șoptesc... Ai văzut ce-a pățit bietul copil? Rică rîde. — Costinel... bietul copil, e epileptic. Nu există leac pentru el. Cică e bine să se ferească de emoții puternice. Păi vezi că am dreptate?... Tot episodul scoate din noi povești ciudate de armată. Ne povestim la o țigară, pe hol, cazurile de soldați de care armata ar fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman și trecând pe lângă fabrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac, decât poate un puternic șoc electric care să le scuture bine și să le readune, ca pe niște fise la un joc de cărți. Era atât de obosit și atât de bătrân, și mai avea atâtea hotărâri de luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
are mâini, organe, nu e slab și nu e gras, n-are simțuri, dureri și patimi? ... Nu se hrănește și el cu aceeași hrană? Nu-l rănești cu aceleași arme? ... Nu zace de aceleași boli? ... Nu se vindecă cu aceleași leacuri? Nu-i e cald și nu-i e frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul? Dacă mă înțepi, nu sângerez? Dacă mă gâdili, nu chicotesc? Dacă îmi dai otravă, nu mă sfârșesc? ... Și dacă voi ne
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se va întuneca pe veci tot norocul vieții tale, daca nu assculți, daca esti traficant sau chiar consumator de droguri. Cand consumi droguri ești cel mai fericit om de pe pământ dar, mai tarziu vei plânge în neștire că nu e leac alinător pe înfioratele poteci, ci este doar ură care devine sora cu fericirea. Te hipnotizează, mintea o ia razna, vezi lucruri nevăzute, hoți nevăzuți te fură. Încercând să te oprești iei doze duble din ”fericirea” ce o găsești în droguri
Jocuri periculoase. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi și am să ți le dau. Întâi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este și foame, nu numai sete - a răspuns Toaibă, fără a îndrăzni nici acum să-i dezvăluie secretul privind fiertura primită de la Dochița. Se temea în sinea lui ca nu cumva, dezvăluind secretul, aceasta să nu-și piardă puterea de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu-i mai mare rușinea? Ar râde de mine. Adicătelea cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]