3,620 matches
-
Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară, bună de dus copiii la ea Înainte de a-i pisa În mojar. Auzisem un telefon sunând și-l văzusem pe librar mutând un vraf de hârtii până să găsească receptorul... „Oui monsieur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
însemna o mixtură între ”hidroterapie” și ”nevropatie”, ei fiind fără îndoială caracterizați de o gândire mistică incoerentă și maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul școlii simboliste, avansările pe care nu putea să le atingă datorită talentul lor. El este de asemenea Kaaba înspre care se duceau
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Își vorbesc unul altuia clar și leneș; nici o pală bruscă de vînt nu le fură silabele, nici un nour nu dă buzna În conversația lor. Se căsătoresc și stau pe veranda micii lor case de țară, privindu-și bebelușul dolofan din leagăn. Totul e Încremenit. Un cocoș cîntă În satul vecin. Un cîine latră. Îl pufnește rîsul. Ce dulcegărie! E ridicol, drumul ăsta pe care nu a apucat. Vetust. Și imposibil. Tot ce se Întîmplă acum se Întîmplă pentru prima oară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu a luat legătura cu nici unul dintre ei pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și la bătaie farmecul bine-cunoscut. Dar nu și l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns ca într-o menghină, oferindu-și umărul îmbrăcat în tweed ca să se verse pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea de ce să se mai întoarcă la hotel. Se întuneca. Ultimele raze ale soarelui luminau palid acoperișurile bătrânelor case de pe Koshō-machi. O fetișcană, cu frățiorul ei în cârcă, stătea rezemată de zidul unul templu și-i cânta un cântec de leagăn. Era ceva în cântecul ei care îl întristă pe Takamori. Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el. — După ce-am bătut atâta drum până-n Yamagata... În glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
copleșită de cantitatea enormă pe care au cumpărat-o. Căci, după hăinuțe, urmează jucăriile. N-ar fi trebuit, știu, zice Linda, dar uite! Nu e de-a dreptul superbă? N-am putut rezista. Și chestia asta muzicală se atîrnă deasupra leagănului, are lumini și-i ajută să adoarmă. Nu e minunat? Am văzut o reclamă la televizor, În care se spune că instalația asta mobilă stimulează creșterea... Îmi dau seama că Dan e Încîntat peste măsură. Se tot uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niște cafea. La zece și jumătate, izbutesc În sfîrșit să mă Îmbrac și sînt pe cale să mă duc la Polish, pentru un mai mult decît necesar cappuccino și un croasant cu migdale, cînd sună telefonul. E Lisa. — Ne vedem lîngă leagăne Într-o oră, Îmi zice, iar eu protestez, căci Într-o zi În care copilul nu e acasă, nu vreau nici În ruptul capului să mă apropii de terenul de joacă. — Bine, rîde ea. Atunci, ne vedem la Polish Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea patului: Maja nu se mișcă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timp ce privirea scruta agilă parcul din față, În care la acea oră era doar un pensionar Într-un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el, din clipa în care ieșise prima oară, că aproape nu-și mai aducea aminte starea de la început, de detașare, de curiozitate. Pierduse pulsul adevărat al dorințelor de atunci. Ieșise din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic să părăsească locul cald în care picotea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care se ridica lent, plutind deasupra corpului nemișcat, răstignit pe pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea nu s-a mai putut compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rămân în încercarea continuă de a fi pe lângă mine pe lângă mine e un vis un drum e o emoție de ploaie - o lege care aprinde lumânarea fântâna somnambulă strigă și ea mă evită rușine, dor și teamă se dau în leagăn întâi a fost cuvântul acum jocul în pierdere îmi scald picioarele în rouă mă reflect în căi spre El mă alătur emoției rămân în încercarea continuă de a fi pe lângă mine. Dumitrache Andreea, clasa a VIII-a Școala ,,Grigore Alexandrescu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el privind acest decor. Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fim doar noi două departe de toți și de toate! Și-aș mai vrea să-mi spui o poveste înainte de culcare, o poveste cu stropi de ploaie și frunze legănate sub puterea vântului, să-mi cânte izvorul un cântec de leagăn și să adorm. Atât îmi doresc! Sunt de mult timp sub stăpânirea frumuseții tale. Orele trec fără să lase urme de nerăbdare pe chipul meu. Încă aștept. Oare vine? Unde e soarele? Nici cerul nu mai plânge. Numai timpul crud
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis stătea, cu capul în jos, o fetiță de vreo 5-6 ani. Părul îi era prins în două codițe împletite. Am schițat un mic zâmbet. Așa mă aranja mama când eram mică, cântândumi un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă mă privi altfel; parcă nici nu mă privi pe mine, ci ceva din mine. Se apropia cu pași mărunți și calculați, mai aproape, mai aproape...se opri. Era doar la câțiva centimetri de mine, îi auzeam răsuflarea. Privi spre leagăn și frânghia ce-l susținea. Mă dădu jos, printre frunze cu o mișcare iute a mâinii. M-am uitat la el nervoasă și-l împroșcasem cu o mână de frunze argintii și aurii ale copacului. Eram pe jos, iar el
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l port în suflet mereu, iar ori de câte ori îmi este greu, fac ca totul să devină mult mai ușor și mai plăcut. Este lumina vieții mele ce nu se stinge niciodată, ce strălucește în mine ca steaua de pe cer, ea este leagănul de povești ce mi-a mângâiat copilăria și a făcut ca orice zi petrecută alături de ea să fie o zi de basm. Este luceafărul ce apare în noaptea misterioasă reușind să dezvăluie totul cu lumina lui. Numai mama făcea ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe cer și apoi cobora, n-au mai fost nici cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alergat la mamele mele. Lea mi-a luat capul în mâini și mi-a acoperit fața cu sărutări. Rahela m-a ținut strâns în brațe și m-a culcat pe patul ei înmiresmat. Zilpa mi-a cântat un cântec de leagăn în care se vorbea despre ploi bogate și recolte mari, iar Bilha mi-a masat picioarele până când am adormit. Nu m-am trezit până a doua zi seara, când Ruti era deja îngropată. Urma să plecăm cu toții câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
După o pauză lungă, a continuat: - Am avut doi fii. S-a oprit din nou și în acea liniște am auzit vocile a doi băieței, l-am auzit pe Benia râzând fericit și o femeie care îngâna un cântec de leagăn. - Au murit de febra apei, a zis Benia. I-am luat din oraș și i-am dus în vizită la fratele meu, care se însurase într-o familie de țărani. Dar când am ajuns la casa lor, l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să revină la plăcerile simple. 16 PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată aurora, fetele se duc să culeagă trandafiri. O adiere de neprihănire străbate văile, capitalele, ajută gândul poeților celor mai avântați, lasă să se coboare miruri pentru leagăne, cununi pentru tinerețe, credințe În nemurire pentru bătrâni.” (Lautréamont - Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fim foarte drăguți cu Kerry. Drept pentru care, a primit camera mea. Răsfoiesc și restul pozelor, Încercînd să scap de nodul uriaș care mi s-a pus În gît. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa ceva. Amintiți‑vă că Ravelstein era omul care deținea o centrală telefonică privată, cu manete și butoane complicate și semnale luminoase, precum și un echipament stereo, ultimul răcnet, la care asculta Palestrina cântat pe instrumente originale. Franța nu mai era, vai, leagănul raționalismului și iluminismului. Nu era nici căminul spațiului cibernetic. Franța nu mai atrăgea marile intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]