8,145 matches
-
jocul de cuvinte, conferind narațiunii atributele oralității. Fără a apăsa pe pedala moralizării, se urmărește, adesea cu rezolvări narative surprinzătoare, transmiterea unei învățături. Căutând mereu să facă mesajul înțeles de cei mici, S. se „copilărește” inteligent și cu folos pentru lectorii săi. SCRIERI: Cărăruie albă, Chișinău, 1974; La menagerie, Chișinău, 1974; Dincoace de poveste, Chișinău, 1977; Greu mai cresc bărbații, Chișinău, 1978; Ispita, Chișinău, 1980; Viceversa hop, Chișinău, 1981; Lu-ma-me jo-vi-sâ-du sau Micu cel tare din grupa mare, Chișinău, 1984; Ce
SCOBIOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289569_a_290898]
-
în științe filologice, cu lucrarea Circulația vechilor cărți românești. Reținut, după încheierea studiilor, asistent la Catedra de literatură română, va preda ca docent de limba română și la Berlin și Leipzig, unde rămâne până în septembrie 1958; din iunie 1969 este lector la Universitatea din Tübingen, funcționând aici în cadrul Institutului de Romanistică, aflat sub direcția profesorului Eugeniu Coșeriu. În Germania descoperă și valorifică parțial, împreună cu Flora Șuteu, un bogat fond de manuscrise Mite Kremnitz, între care se afla și un caiet eminescian
SCHIAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din cercetare, până la gradul de cercetător științific principal gradul I (1990). În 1981 și 1982 este trimis lector de limba și literatura română în Statele Unite ale Americii, la University of Washington din Seattle. Obține în două rânduri (1990, 1998) o bursă Fulbright la Library of Congress, apoi la Georgetown University din Washington DC. În 1991 și în 1993
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
română și limbi străine de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (1959-1964), fiind și decan al Facultății de Filologie și șef al Catedrei de română de la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș (1960-1967). Beneficiază de câteva stagii în străinătate: lector de limba și literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München (1968-1970), profesor invitat la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta (1982-1991) și la Institutul Pedagogic din Seghedin (1991). Debutează cu un articol de folclor în „Tribuna Ardealului” (1941), iar editorial
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
, Valeriu (18.IX.1939, Criva, j. Edineț), critic literar. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961), lector și decan la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, cadru didactic la Universitatea de Stat și la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, din 1994 devine și parlamentar. Doctor în filologie (1973), cu teza Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
elementară și liceul la Dumbrăveni, apoi urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965). Obține titlul de doctor cu teza Critica sociologică, o formă în tipologia criticii literare (1980). Lucrează ca preparator (1966), asistent (1969), lector (1970) și conferențiar (1990) la Catedra de teoria literaturii, din 2000 devenind profesor la Departamentul de studii culturale europene de la Facultatea de Litere a Universității bucureștene. Între 1991 și 1996 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
1980). Lucrează ca preparator (1966), asistent (1969), lector (1970) și conferențiar (1990) la Catedra de teoria literaturii, din 2000 devenind profesor la Departamentul de studii culturale europene de la Facultatea de Litere a Universității bucureștene. Între 1991 și 1996 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Pisa. Debutează cu un studiu despre Tudor Vianu la „Gazeta literară”, la 1963. E prezent ulterior și „Viața studențească”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Caiete
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău, cu tema Căutări de gen și stil în proza moldovenească pentru copii din anii ’60-’80. Profesoară la Liceul „Mihai Eminescu” din Bălți (1981-1984), devine, la institutul absolvit, asistent (1984), lector (1986), conferențiar (1996), șefă a Catedrei de literatură română și universală (2000), e decan al Facultății de Filologie (din 2000), fiind unul din promotorii unui învățământ în spiritul restabilirii adevărului istoric și al susținerii valorilor reale. Din 1986 se implică
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
plastică în „Exil” și dactilografiază integral, în vederea multiplicării, aceasta revista a lui Ștefan Baciu și Faust Brădescu. În 1962 pleacă în Statele Unite ale Americii, la Seattle, unde Ștefan Baciu este invitat ca profesor la University of Washington, si va fi lector de limbă și literatura spaniolă la aceeasi universitate, iar din 1964 până la sfârșitul vieții va fi profesoară de limbă și literatura franceză la Universitatea din Honolulu, în Hawaii. Este totodată președinta mai multor societăți culturale și literare ale Universității: Cercle
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
București, absolvită în 1956, ulterior susținându-și doctoratul (1976). Economist principal, director adjunct la Centrocoop până în 1969, expert la Consiliul de Miniștri (1971-1984), director adjunct al ONT Carpați și director în Ministerul Turismului (1984-1991), va funcționa apoi ca asistent și lector asociat la Academia de Studii Economice din București. Debutează în 1976, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Interogația adevărului, îi apare în 1981. Scrie la „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Vatra”, „Steaua”, „Magazin istoric”, „Viața românească”, „Urzica”, „România literară”, „Cuget
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
aprilie 1947 este arestat împreună cu toată familia sa, în 1950 i se naționalizează casa din cartierul Cotroceni și o fermă. Se vede constrâns să doneze parțial statului colecția de artă decorativă și ceramică populară. În 1952 va fi angajat ca lector de istoria ceramicii la Institutul de Arte Plastice, însă în 1958 este din nou arestat, împreună cu toți membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzație fiind faptul că aici se citise cartea
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Corneliu Marius. În orașul natal urmează cursurile primare la „Notre-Dame” și Liceul Național (1934-1944), trecând la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1944-1946), unde părinții se refugiaseră din cauza războiului. Este absolvent, din 1950, al Facultății de Filologie a Universității ieșene. Repartizat lector la Institutul „Maxim Gorki” din București, intră ulterior redactor la Editura Politică, fiind transferat, în 1960, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, apoi la Editura pentru Literatură, devenită în 1970 Editura Minerva. Aici, într-un mediu deosebit de prielnic
SIMIONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
epurări din 1958. După un interval de șomaj și de activitate în învățământul preuniversitar, intră în 1960 referent literar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, unde va fi secretar literar între 1962 și 1965. În 1963 revine la Universitatea ieșeană ca lector, devenind profesor în 1990. Între 1985 și 1993 a îndeplinit și funcția de șef al Catedrei de literatură română. A fost lector de limbă și civilizație română la Universitatea „Marie Curie-Sklodovska” din Lublin (1973-1974) și la Universitatea „Jean Moulin” din
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
Vasile Alecsandri”, unde va fi secretar literar între 1962 și 1965. În 1963 revine la Universitatea ieșeană ca lector, devenind profesor în 1990. Între 1985 și 1993 a îndeplinit și funcția de șef al Catedrei de literatură română. A fost lector de limbă și civilizație română la Universitatea „Marie Curie-Sklodovska” din Lublin (1973-1974) și la Universitatea „Jean Moulin” din Lyon (1974-1976). Activitatea sa este constituită dintr-o suită de studii, cronici și articole apărute în periodicele din Iași (cele mai multe în „Iașul
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
1990 va fi o perioadă director. Îndruma revista școlară „Muguri” și contribuie la realizarea unui anuar al liceului. Coordonează cenaclul literar „Astra” (1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în ziarul clujean „Făclia” (1954), cu povestirea Prietenul meu, semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
Filologie, secția limba și literatura română, a Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași, devenind licențiat în 1964. Își susține doctoratul în 1981. Va fi cadru didactic la Catedra de literatură română a Universității ieșene, cu excepția perioadei 1978-1981, când funcționează ca lector la Institut National de Langues et Civilisations Orientales din Paris. Debutează în 1966 la „Cronica”, iar editorial în 1984 cu lucrarea Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, la origine teză de doctorat. De la întâia sa carte, Ț. se dezvăluie
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Numit în 1966 lector suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din Craiova, își susține doctoratul în 1972 cu o monografie despre Grigore H. Grandea. Este promovat conferențiar, iar în 1977 profesor, șef al Catedrei de literatură română și universală, unde
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
lui 1964, cu schița Aripi și roți, la „Gazeta literară”, continuă să publice în reviste, e prezent în mediile scriitoricești. Prima carte de proze scurte, Exerciții, îi apare în 1966. Pentru scurtă vreme redactor la „România literară” (1969), ulterior e lector la Editura Cartea Românească (1970-1971). Publică mai multe traduceri din limba franceză (două romane de Alain Robbe-Grillet, între altele). Se constituie „grupul oniric”, în care lui Dimov și lui Ț. li se alătură, treptat, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată. Pentru lectura genuină frapante rămân capacitatea fabulatorie nestingherită, știința de a crea atmosferă, de a evoca pitorescul medieval al mediului ardelenesc. În schimb, pentru lectorul inițiat în dedesubturile literaturii livrescul are rolul unui spațiu de ecou, unde sensurile se amplifică, devenind o cutie de rezonanță. Cuptorul cu microunde (Romanul unui bloc în zece secvențe horror) (1995) pare să întoarcă foaia cu bruschețe. Reperele celor zece
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
pe care o înființase. Își susține în 1942 doctoratul, cu teza Manuscrisele slave din timpul lui Ștefan cel Mare, la Universitatea bucureșteana, studiul fiind ulterior inclus în sumarul revistei „Cercetări literare” (1943). Se întoarce la Paris, își reia muncă de lector la Sorbona și termină, în 1945, École Pratique des Hautes Études, cu lucrarea La Littérature bulgare du XIV-e siècle et să diffusion dans Leș Pays Roumains, publicată în 1947. Stabilit la Paris, din 1948 lucrează în calitate de cercetător la Centre Național
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
în 1978. Ocupând mai întâi o catedră de actorie la Școala Populară de Artă din Ploiești, din 1980 începe să facă regie de teatru, montând spectacole pe scene din Capitală și din țară (Brăila, Petroșani, Timișoara, Bârlad). În 1991-1992 e lector la Facultatea de Arte „George Enescu” din Iași, iar între 1992 și 1994 regizor-asociat la Teatrul Luceafărul din Chișinău. Din 1999 e conferențiar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice din București, în 2002 devenind profesor la Universitatea de Vest
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
profesor la Tecuci, Bârlad, Fălticeni și Galați (1935-1947), inspector școlar al regiunii Galați (1947), inspector de limba română în Ministerul Educației Naționale (1947-1948), inspector general în Ministerul Învățământului (1948-1952) și profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” din București (1952-1961). Ulterior devine lector, apoi conferențiar la Institutul Pedagogic din Capitală, unde va preda până la pensionare (1976), fiind și șef al Catedrei de literatură, prodecan și decan al Facultății de Filologie. În 1969 își ia doctoratul în filologie cu teza Memorialistica în opera cronicarilor
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
Zavastiei Ursu (n. Vasiliu), moașă, și al lui Alexandru Ursu, țăran. A urmat școala primară în satul natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1946-1950). Este asistent (1950-1953) și lector (1956-1957) la Catedra de limba română a Facultății de Filologie, apoi cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași al Academiei Române din 1953 până în 1989, când s-a pensionat; director al instituției între 1967 și 1970
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
din București (1967-1968) și specializarea complementară în filologia italiană, devine traducătoare la Secția de documentare a Institutului de Studii Sud-Est Europene din Praga (1968- 1969). Face un stagiu la Institutul de Limbi și Literaturi Străine (1969-1972), iar în 1982 devine lector la Catedra de limbi romanice a Universității pragheze. Atât lucrarea sa de diplomă, cât și teza de candidat în științe au avut ca subiecte literatura română: Viața și opera lui B. Fundoianu-Fondane și Romanele lui G. Călinescu. În 1991 contribuie
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
1972, Antonești, j. Tighina), poet, critic literar și traducător. Este fiul Sofiei Vakulovski și al lui Alexei Vakulovski, profesori. Urmează școala medie în satul natal și la Chișinău Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (absolvită în 1994). Lector la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (1994-1997), concomitent e cercetător la Institutul de Istorie Literară al Academiei de Științe din Republica Moldova. Își susține doctoratul la Universitatea din București (2002) cu o teză despre poezia română contemporană. Lucrează ca redactor asociat la
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]