2,139 matches
-
Suntem mai vârstnici cu o vreme, Ne-am prins la tâmple ghiocei, Am adunat și ani și... lene, Avem acum... și nepoței... Suntem mai vârstnici cu... un ceas, Măi ucigași cu inc-o floare, Din câți am fost, câți am ramas, Să râdem azi, cântând sub soare! Colegi, e ceas de sărbătoare, Lăsând tristetea-n amintire, Să ne-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
creatorului, Eugènie Grandet e Balzac - așa cum, cu limbă de moarte, Flaubert cel impasibil a lăsat tuturor bacalaureaților strigătul său: „Emma, c’est...”. E aici o osmoză fundamentală, un schimb de vieți interioare pe care din exterior îl ignorăm fie din lene, fie din plăcerea naturală de a consuma formule simpliste de genul: „Viața și opera...” Dar există o țară - unde nu putem ajunge cu aceste comodități didactice devenite mecanism bine uns de cale ferată -, o țară de dincolo de negură unde Goriot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
domina, ca un Ceahlău cu fruntea-n nouri, sălița meschină și prost luminată. De altfel, i-am făcut pe undeva un portret com plet greșit în detalii, dar adevărat pe ansamblu (susțin și acum), pe care-l reiau aici din lenea de a face altul : „Junele masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche lari chihlimbarii, purta un costum demodat, cu vestă și lanț de ceas, toate aceste accesorii dîndu-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mari pierderi în plan social și moral ale tranziției. Mulți tineri care la absolvirea ciclului de învățământ obligatoriu primesc ajutorul de șomaj și apoi alocația de sprijin, fără să fi muncit măcar o zi, se învață cu bani nemunciți, cu lenea și distracțiile, nu mai vor să muncească, se dedau la fel de fel de fapte antisociale (furturi, tâlhării, escrocherii, bătăi între găștile de cartier, violuri), devenind clienții poliției și pușcăriilor, transformându-se în paraziți sociali. Însăși ideea de muncă este denaturată în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Este atitudinea firească și lăudabilă a părinților față de progeniturile lor. Dar... Există și pericolul exagerărilor în satisfacerea dorințelor și pretențiilor uneori aberante ale copilului, al permisivității și toleranțelor fără măsură care duc la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a lenei și nesubordonării odraslei față de rugămințile și solicitările părinților. Începuturile manifestărilor negative ale copilului se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
rătăci jovial; și-mi spun: da, satisfacția de a descoperi sub acest gest retractil o iubire fără condiții. Nimic nu mă mai Împiedică În acele momente să-mi transform teama de necunoscut În orgoliu și să disprețuiesc cu glas tare lenea de a simți a nomazilor; ei mutilează una din fețele lui Ianus și pretind că adevărul există numai În noutate; În urma lor se Întinde un deșert care Înaintează odată cu ei; dar eu am nevoie de tot ce-am iubit, deși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am molipsit de lenea inimii zeilor. Ar fi semnul pe care-l așteaptă Zeus; că nu mai țin minte cine sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În lanțuri de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ziduri. Fericire? Nu e locul cel mai nimerit pentru a discuta despre fericire. Fericirea se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere, prin lenea inimii și a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
droguri, un soi de bulimie care nu mai face distincție între felurile de bucate, voracitatea exersându-se asupra tuturor textelor, fără alegere. Autorul recurge și la observația unui faimos pedagog care spunea că lectura-viciu este forma cea mai periculoasă a lenei. Ea așază între tine și lume un zid sau un pustiu, claustrând și sterilizând: „Cei atinși de acest viciu nu caută în cărți nici idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu un personal ce părăsea cu regret Mangalia sidefie și albastră. După telegrama Lisettei, n’am mai putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum de oraș. Și vântul bate proaspăt și bun și se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom [mai] putea permite când socialismul va fi întins pe toate tărâmurile: n’am citit nimic, n’am scris nimic; m’am gândit la tine și am trăit alături de prietenii noștri de aici. Nu știi ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mediocri” <endnote id="(722, p. 43)"/>. „În toate, evreii sunt unici ; n-au pereche În lume”, scria la rândul său Emil Cioran În 1936 <endnote id="(512, p. 131)"/>. El a reluat ideea În 1956 : „[Evreii au] groază de orice lene intelectuală. În orice țară ar trăi, se găsesc În avangarda spiritului. Adunați la un loc, ar consti tui o sumă de excepții, de capacități și de talente neegalată de nici un alt popor. [...] [Evreii] sunt excepționali prin destin - destin absolut, destin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ațintită asupra loviturilor, ce trebuiau evitate, l-au făcut pe evreu mai pătrunzător și mai În stare de a judeca darurile Înțelepciunii ; de a distinge Între bine și rău, Între adevărata fericire și nefericire. El, care a suferit atâta, [...] consideră lenea și prostia ca cel mai mare rău și dușman al omului. În special, nimic nu e mai aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe evreiești : „Prostul e un necaz vecinic” și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moravurile sau mai bine zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul orb, surd și mut „Cine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a întîmplat nimic grav și pe de altă parte vinovați pentru că, inițial, hotărîseră s-o abandoneze în pădure, o iau cu ei. Ea e vioaie, băgăcioasă, posibil sonată și cu siguranță perversă. Are idei despre tot felul de lucruri de la lenea fundamentală a speciei umane pînă la incapacitatea noastră de a fi cu adevărat liberi , pe care le împărtășește celor doi, cu ochii scînteind și cu vocea unei fetițe pisicoase, într-o stare de excitație copilărească ce nu exclude o anumită
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să fie de folos. Eu știam bine acest lucru, dar în fața unei noi cărți uitam de toate, cufundându-mă în lumea mirifică a celor citite. Deseori am intrat în conflict cu tata din această cauză, dar... așa eram eu... cu lene pentru treburile gospodărești, însă cu dragoste și pasiune pentru carte. Turnatul la bancă. Ca urmare a energiei și mobilității deosebite am fost în fruntea tuturor jocurilor copilărești care-mi creau o reală stare de fericire. M-am pomenit prin clasa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce-au făcut cei de după, organizatorii. M. M.: Bun, ziceți că Ceaușescu ne-a înfometat. Acum avem alimente dar n-avem cu ce le lua. Marea majoritate nu are cu ce. S. B.: Nu-i chiar așa. Mai este și lenea și incapacitatea de adaptare. M. M.: Mai este, da. Avem televizor și acum toată lumea stă cu ochii în televizoare. S. B.: Avem posibilitatea să alegem, să schimbăm de pe un program pe altul. Pe vremea lui Ceaușescu n-aveam de ales
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
părea un gest inutil. Toate visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă descurc prin acest hățiș, să supraviețuiesc în această junglă. Lipsa entuziasmului m-a predispus spre lene. Lenea a generat lehamite. Lehamitea a dat naștere inerției. Orice împlinire îmi dădea senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un zid de execuție. În mine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un gest inutil. Toate visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă descurc prin acest hățiș, să supraviețuiesc în această junglă. Lipsa entuziasmului m-a predispus spre lene. Lenea a generat lehamite. Lehamitea a dat naștere inerției. Orice împlinire îmi dădea senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un zid de execuție. În mine există
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și la nerăbdarea de a începe lucrul. Știu că vor urma săptămâni grele, muncă multă, energie dusă la maxim și tot ceea ce poate face un actor să iasă din apatia unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca alături de Alexander este fascinantă și chinuitoare. Are puterea de a ne aduce la viață și de a ne aminti principiile de bază ale meseriei alese: orgoliu și umilință, căutări, descoperiri, speranțe, spaimă și fericire, toate unite sub semnul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
semnul exclamării sau întrebării, respectiv "muncă, muncă, munca, asta-i viață? ( Aș mai adăuga la aceste rânduri și panseul colegului de facultate Iliuță, care, plecând de la afirmația marxistă că "munca l-a creat pe om", o completa cu "da' nici lenea n-a omorât pe nimeni"!) N-am fost niciodată leneș sau comod și întotdeauna în ce am făcut am găsit o motivație pentru lucrul făcut cu plăcere. Am afirmat cu un alt prilej adevărul că un diplomat este "în câmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Și Iisus a pus mâna pe bici... Buruienile cresc repede și înăbușe florile... Crezi că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
propuneri repetate nu pot să-mi explic. În general, mă urnesc greu, nu mă hotărăsc, cu una cu două, să fac un anumit lucru. Nici la cărțile ei poștale (erau întotdeauna cărți poștale, nu scrisori) nu i-am răspuns. Din lenea de a coresponda, înnăscută probabil, în ce mă privește, din neglijența cu care îi tratăm adeseori, în chip absurd, pe puținii oameni apropiați nouă. În orice caz, sigur nu din prudență, nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel de exaltare necontrolată a judecății (de fapt, una din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ci pretinde o deosebită competență sau „profesionalism”, cum se zice acum, și cu rost și fără. În schimb, competența în domeniul umanului se reduce până aproape de dispariție, căpătând o notă de diletantism, de „hobby” lipsit de autoritate. Alt sindrom de lene mintală este clișeul „în ziua de azi...”. Auzim mereu afirmații peremptorii care încep cu aceste patru cuvinte, bunăoară : „în ziua de azi matematica e totul” ; chipurile fără matematică nimic „nu se mai” poate face, nici muzică, nici critică literară, nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]