2,409 matches
-
să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de liceu, când se lua la întrecere cu ascuțimea de minte a lui Euler și cu pătrunzătoarea intuiție a lui Einstein. Recapitulă imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa cum a intrat: cu priviri repezi către cei din divan și spre strajă...După clerici, au ieșit boierii, neuitând să-și respecte rangul. Am rămas neclintit la măsuța mea de scris, de unde auzeam pașii celor ieșiți răsunând cu ecou pe lespezile coridorului...Cât oi fi stând așa nu știu. Ceea ce știu este că din umbrele sălii tronului s-a auzit din nou vocea femeii: „Ei, cum ți s-a părut vodă?” „Ce pot să spun eu, cel care simte și acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un punct. Semnele sunt intenții nedefinite. În podul palmei, timiditatea își sapă loc de veci; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om de-a stânga Tatălui și iubirea pentru Dumnezeu de-a dreapta sa, Sfântul Duh va întregi jumătățile într-o Treime nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în apropiere. Potrivit lui Becker, era un cuplu foarte muncitor, spre 40 de ani; amândoi munceau până târziu, astfel că Liza Ganz fusese adesea lăsată de una singură. Dar niciodată nu fusese lăsată așa cum tocmai o văzusem eu, goală pe o lespede de la Alex, cu un bărbat care îi cosea acele părți din ea pe care găsise de cuviință să le taie în efortul de a stabili totul despre ea, de la virginitate la conținutul stomacului ei. Totuși, cel care confirmase ceea ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Trebuie să ajungem până la această imagine înfricoșătoare. Pe această culme totul se va amesteca și se va egaliza, adevărul va țâșni din aparenta nedreptate. Astfel s-a întâmplat că, în multe biserici din sudul Franței, ciumații dorm de secole sub lespezile corului și preoții vorbesc pe deasupra mormintelor lor și spiritul pe care ei îl propagă izvorăște din această cenușă în care copiii și-au adus totuși partea lor." Când Rieux a ieșit, un vânt violent a năvălit cu putere prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă. În timpan, într-o cruce cu brațe egale, rotunjite este sculptată stema Moldovei, capul de bour care susține o coroană, și câte un leu de o parte și de alta. Lespedea cu stema a fost deteriorată în partea interioară când s-a înălțat și s-a lărgit intrarea. La fel s-a deteriorat și pisania bisericii. Data încheierii tuturor lucrărilor de la Mănăstirea Cetățuia, inclusiv pictura bisericii și înzestrarea bisericii cu obiectele
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
acoperită cu un perete din scândură. Prin această intrare se pătrundea în alte trei încăperi construite de asemenea între ultimul rând de bolți ale demisolului și parter. „În aceste încăperi se putea ajunge și de pe terasa casei prin îndepărtarea unei lespezi de piatră care, acum, este blocată”<footnote Vasile Nacu, op. cit., p. 568 footnote>. Modul în care sunt costruite aceste tainițe denotă cele mai minuțioase precauții și traduce preocuparea vădită de a oferi o retragere în etape a apărătorilor palatului. ,,Băgate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și cu tot sfatul său, cu litie. Deasupra mormântului n-a fost pusă nici o piatră funerară. În partea de răsărit lângă mormântul lui Gheorghe Duca se află mormântul fiicei sale Maria, moartă la o vârstă fragedă. Deasupra mormântului este o lespede de marmură albă, spartă în mai multe bucăți, care are în chenar marginal, următoarea inscripție în limba greacă: ,,Aici se odihnește doamna Maria, fiica lui Ioan Duca Voievod, anul lui Hristos 1672, septembrie 13”. Lespedea este decorată cu un chenar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fragedă. Deasupra mormântului este o lespede de marmură albă, spartă în mai multe bucăți, care are în chenar marginal, următoarea inscripție în limba greacă: ,,Aici se odihnește doamna Maria, fiica lui Ioan Duca Voievod, anul lui Hristos 1672, septembrie 13”. Lespedea este decorată cu un chenar format din două muluri, iar începând din colțul stâng, marcat de o cruce, se dezvoltă inscripția. În cele trei colțuri rămase libere s-a sculptat câte o rozetă și în mijloc un ghiveci cu o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oficia mitropolitul țării slujbele și ,,era cu de toate împodobită și o făcu Doamna Ducăi Vodă”<footnote Mihail Kogălniceanu, op. cit., p. 40 footnote>. În pronaosul de la Cetățuia mai găsim și mormântul unui frate de-a lui Gheorghe Duca, cu o lespede funerară de piatră, cu inscripția marginală în limba greacă, ștearsă în prezent, putându-se descifra doar următorul cuprins: ,, Aici se odihnește robul lui Dumnezeu Saul, frate a lui Io Duca Voievod (...) a fiului său Ioniță cu Maria”. Nu avem dovezi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă să mă aducă acasă lunea și miercurea, și mai stăm un pic de o tacla. Momentele noastre de taină. Gineceul. Vorbim despre ceea ce tăcem lespede față de restul lumii. În felul acesta, fiecare dintre noi devine așa de inteligibilă celeilalte. Și adesea, așa de misterioase celorlalți! Așa mi se face dor de Eva! Cu ea am reușit să am gineceul meu pe viață. Eva este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Khayyam a greșit, neîndoielnic, atunci când a Însoțit expresia „Îi vezi“ cu un gest disprețuitor În direcția adversarilor săi. Se Întind mâini, Îl trag de veșmântul care Începe să se sfâșie. Se clatină. Spatele lui izbește un genunchi, apoi netezimea unei lespezi. Strivit sub haită, nu găsește de cuviință să se zbată, Îngăduie ca hainele să-i fie rupte În bucăți și ca trupul să-i fie sfârtecat, se lasă deja pradă apaticei amorțeli a victimei jertfite, nu simte nimic, n-aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceas când o gloată dezlănțuită vine să prade casa lui Khayyam și să-i dea foc. La sfârșitul după-amiezii, observatorul e jefuit. La aceeași oră, trupul potolit al lui Djahane era Îngropat la temelia zidului care mărginește grădina palatului. Nici o lespede nu marchează locul mormântului ei pentru posteritate. Parabolă extrasă din Manuscrisul de la Samarkand: „Trei prieteni se plimbau pe platourile Înalte din Persia. Se ivește o panteră, ea Închipuia Întreaga cruzime a lumii. Pantera Îi privi Îndelung pe cei trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pagini medicale bârlădene” nr. 124‐ 125/2008). LA MOARTEA MAMEI Te‐ai stins făptură sacră, te‐ai dus de‐ acum în veci, Lăsându‐ mi zile triste cu nopți pustii și reci. Te odihnește mamă sub fulgi ușori de nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas !... O, vis deșert! Sub lespezile‐aceste Se află doar ciolane și țărână. De ce să m‐ amăgesc cu o poveste Dintr‐ o credință stoarsă și bătrână? 283 Ciudată temniță, rămâi cu bine! Senin la cuget, pregătit demult, Aștept în pace marele tumult, și răzvrătirea morților din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din spinarea mea; simt cum plutesc ca un fulg, mă transform într-un ciorchine de strugure, mă agăț de bolta dintre două clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma... Soarele cu mângâieri, la prânz mă vor înflori, seara stelele și luna mă vor logodi. În miez de noapte ielele mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]