3,802 matches
-
taci, pentru Dumnezeu, de ce nu-mi spui limpede cum vezi lucrurile, de ce nu spui nimănui nimic? Nu-mi trebuie de la tine decât un cuvânt, și aștept oricât, și mă port oricum vrei tu. - Și ce cuvânt e acela? - Un cuvânt limpede, care să-mi dea certitudinea că măiubești sau nu. - Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te iubesc, de câte ori ți-am spus? - Nu știu, nu m-am exprimat bine, văd că nu-mi ajunge!Te vei căsători vreodată cu mine? - Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân, care o privi fix, cu ochi dușmănoși și aproape limpezi, fără să spună totuși nimic. Cu mâna liberă cercetă pe sub pernă și-și trase cheile mai aproape. După ce se asigură de prezența lor, întrebă încet: - Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix! - Nu știu, moș Costache, a plecat! - Lasă-l pe Felix acum, interveni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
corupt, își menține candoarea, puritatea, este ca un nufăr, care crește alb pe balta plină de mocirlă a societății burgheze bucureștene. Tema, eroii, conflictul, subiectul au în acest context o structură afectivă. Felix, care o iubește, citește în ochii ei limpezi și plini de seninătate candoarea și este contrariat de bârfele puse în circulație de clanul Tulea. Iubirea este problematizată ca într-un roman expresionist. Când Felix o sărută cu patimă pe Otilia, aceasta îl învață să sărute delicat. Când îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascunse. Ea avea nevoie de un ideal, chiar dacă avusese altul până atunci. Acum prinsese momentul să-l ancoreze puternic în viață și să trăiască continuu o fericire alăturea de el. Trupul, mintea, toate spuneau când îl privea, o divulgau ochii limpezi, clari, fără minciuni sau ascunzișuri și foarte blânzi. Însă lui îi era teamă, o teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu domnu Stere, o îndemnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ochii Stăpânului. Și ce mai priviri avea! Gheorghe a băgat de seamă. Mai la ziuă, când se încurcaseră limbile și dase o amorțeală peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului. Când lovi capsa, nu pocni sus. Țiganca chicoti deodată cu glasul ei limpede și ascuțit. Pungașului i se ridică sângele în obraz. O privi cum râdea în lumina primăverii cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi fost acolo alde Bozoncea, ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime. Sub pielița lor subțire se zbătea sângele în niște vinișoare albastre. Vorbi târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cercuri ce se tăiau, atât de multe încît părea un ghem de fire roș sau un painjiniș zugrăvit cu sânge. Apoi își ridică ochii și privi visând în fața cea blândă a lunei - ea trecea frumoasă, clară pe un cer limpede, adânc, transparent, prin nouri de un fluid de argint, prin stelele mari de aur topit. Părea că deasupra mai sunt o mie de ceruri, părea că presupusa lor ființă transpare prin albastra-i adâncime... Cine știe - gândi Dionis - dacă în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o voluptate sufletească îl cuprinse - mai Întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe Când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Câți oameni sânt într-un singur om? Tot atâția câte stele sânt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții. Și dac-ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai revedea toate miile de stele ale cerului, fiecare - o lume, fiecare cu țări și popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea - un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unde să nu fie nimeni - nimeni decât eu și ea; să cobor stelele cerului în întinderea albă, ca să semene cu oștiri de flori de aur și de argint; să sădesc dumbrăvi de dafin cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre și limpezi ca lacrima; ea să alerge prin cărările tăinuite, prefăcîndu-se a fugi de amorul meu și eu s-o urmăresc... Nu! fără ea ar fi raiul pustiu. Și cine era ea, Maria? Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un înger blond ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise el unui înger ce trecea. - Dacă nu-l ai în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngînau cântările ce lui îi treceau prin minte. În haine de argint, [cu] frunți ca ninsoarea, cu ochi albaștri care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o parte un orășel care, aprins din multe părți, începea a arde. Departe era cam cale de două ceasuri. Calul era obosit și nu mai putea merge decât în pas. Il îndreptai spre orășel. In curând însă suflarea cea limpede a aerului de noapte începu a deveni mai rece și mai iute. Deși cerul era senin, ace mici de ninsoare începură a-mi izbi fața și fruntea, îi dedei un impuls nou calului, care-o începu în treapăt. Din ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de insomnie, care, îmblînd printre oameni, visează aievea și mintea lui croiește pe fața orcărui cunoscut trăsuri adânci, grime întunecate, proiecte funeste, care vede pe păreți umbrele lungindu-se și primind conture umane, ochilor căruia i se pare că apa limpede, privind la ea, se coloră - o dispozițiune a sufletului, în fine, în coprinsul căreia neci un concept priceput de simțuri nu intra neturburat, neparodiat la cunoștința internă. îmi părea că trecusem printr-o poveste cu smei și crudelități, dar în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuprinse corpul mlădiosului său companion de pat. Era un corp fin și dulce. El pipăi două glo [b ]uri cu mînile și nu se mai îndoi că e o femeie, {EminescuOpVII 246} AVATARII FARAONULUI TLA 2255 Sara... sara... sfânta și limpedea mare își întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălțimea departată a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu - sur ca câmpii de gheață pe care a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te-oi îmbrăca, apoi te-i duce la treaba ta... și, rămasă acasă, voi șterge colbul de pe cărțile tale, voi aranja hârtiile, voi drege penele stricate și când vei veni acasă va fi masa pusă... pânza albă, farfuriile curate, paharele limpezi de clare... după masă vom ședea la cafea, vom vorbi nerozii... apoi, adaose încet abia mișcîndu-și buzele, apoi... zic și eu, de... vom avea copii... un băiet frumos ca tine, icoana ta, s-o fetiță ca mine... Ah vom fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
senină. El era ras și rădăcinele albe ale bărbei îi pudruia fața. Părul alb de la tâmple și de la ceafă era pieptănat în sus, poate cu prea multă îngrijire, spre a acoperi fruntea pleșuvă și naltă, ochii mari, suri, cu desăvârșire limpezi, se uitau cu o cuminție bunomă în norii ciubucului din care fuma, nasul avea o tăietură corectă și gura era desemnată cu o ironică fineță. O femeie nu - dar o fată s-ar mai fi putut înamora în el. Dacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sufletul călător a unui om ce nu poate pauza neci mort; Zefirul - sufletul unei copile murind înamorată, Uraganul - sufletul unui Marte, unui tiran și vice - versa vântul vis de Dumnezeu 2287 De-aș avea sufletul meu de-atunci, visele mele limpezi de o ***, amorul meu clar ca apa izvoarelor, cugetările mele umbrite * de un trai liniștit, ca * florile negrelor ***... cum l-aș iubi... Sufletul meu... cum s-ar înlănțui de-o gîndire-a lui... cum i-aș mângâia fruntea lui măreață... cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei tradiții liberale și burgheze. În numele acesteia, el își dirijează analizele împotriva revoluției, socialismului, slăbiciunii sistemului parlamentar, folosind un limbaj brut, grosolan, aspru. Astăzi lucrurile s-au schimbat. Ceea ce la începutul secolului era o posibilitate nebuloasă, a devenit o realitate limpede. O aceeași tradiție e nevoită să facă față problemelor puse de revoluție, de socialism etc., în mod mult mai economic și mezzo voce. Așa că îi refulează pe cei de felul lui Le Bon și Tarde și îi înlocuiește cu doctori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Gîndurile și simțămintele ei au trecut prin el de-a lungul întregii sale vieți. În atmosfera respirată de aceasta, el recunoaște ceea ce-l preocupă, îl atinge, îl emoționează. Trebuie, de asemenea, să credem că și ideile au devenit destul de luminoase, limpezi și adînci pentru ca el să le poată evoca fără a întîmpina aceleași rezistențe ca și în trecut. Dacă sînt împreună aceste condiții, imaginea tatălui fondator poate reînvia în persoana fiului care-l întrupează și-i ține locul. În cazul evreilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vandalizat magazine și instituții - în această etapă, consideră Coman, cei care au tras asupra populației ar fi fost comandouri de transfugi maghiari (vina pentru cei morți la Timișoara purtând-o, prin urmare, Ungaria, chiar dacă Ion Coman nu acuză în mod limpede și nu rostește numele țării respective); 2. a doua etapă (19-22 decembrie) a fost dominată de demonstrațiile pașnice împotriva regimului, revoluția surclasând provocările începutului revoltei. Pentru Ion Coman, Armata este instituția vinovată de represiune (pe lângă comandourile de transfugi maghiari), prin
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
salv...rii aproapelui și al c...l...toriilor la distanțe mari, îi însoțește întotdeauna pe cei care urmeaz... s... plece în c...l...torie (în special, atunci când este vorba de parcurgerea unor trasee inițiatice), oferindu-le protecție, ajutor și gândire limpede. Poate fi invocat oricând se simte nevoia unui ajutor urgent. Mihail este îngerul protecției, al cur...teniei și al energiz...rii. El este cel care ne ofer... apare împotriva duhurilor necurate, a energiilor malefice și a magiei negre. Se poate
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]