3,184 matches
-
care Arghezi se raportează la Biserică (în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încă destul în imaginile sale încât să le audă. Apa pictată care-l deranja pe chinez îl liniștește pe toscan. În amândouă cazurile, o prezență traversează reprezentarea; prospețimea undei contemplate trece în corpul contemplativ. De la văzut la văzător, în afara spațiilor liturgice și a oricărui loc sacramental, privirea asigură o comunicare a substanțelor. Imaginea acționează ca mediere efectivă. Cum a fost posibil lucrul acesta? Și ce s-a schimbat în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de departe pe trecători ne face un semn, primul nostru semn. Sub cuvinte, pietrele. Semiologia, pentru a fi înțeleasă, va fi oare constrânsă să revină de la faptele de limbaj la faptele de imagine și deci la hoitul omenesc? În limbaj liturgic, "reprezentarea" desemnează "un sicriu gol peste care se întinde o pânză mortuară pentru o ceremonie funebră". De adăugat definiția din Littré: "În Evul Mediu, figură mulată și pictată care, la funeralii, îl reprezenta pe defunct". Avem aici una dintre primele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tacit din comunicarea vie grupul învecinat, pentru care aceste semne sunt litere moarte sau joc gratuit de imagini. În fața unei icoane bizantine, omul nu era singur, nici pasiv, ci inserat într-un spațiu eclezial și într-o practică colectivă: funcția liturgică era de esență comunitară. În fața unui tablou contemporan ești singur sau, mai degrabă, nu ai nevoie să treci printr-o istorie colectivă, printr-un stoc mitologic comun pentru a-ți apropria substanța lui. Specificul artei moderne să fie că nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mare crimă a speciei omenești", mare luptător creștin împotriva imaginilor, va condamna insistent cochetăria feminină. Fard, pieptănătură, ruj de buze, parfum, rochie totul e controlat de el. Până la lungimea voalului pe care trebuie să-l poarte tânăra creștină la adunările liturgice. Își găsește ecou la alt iconomah, Calvin, în Învățătura religiei creștine: Omul nu începe să adore imaginile dacă nu și-a făcut despre ele vreo fantezie carnală și murdară". Nu că Materia ar veni de la Mater etimologie fantezistă -, dar există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al XVI-lea; și cinefilii catolici din secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă execrația, care ar fi un refuz fanatic al lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre divin. Restricție jansenistă sau permisivitate manieristă? Un mesianism al Literei pure, cu un randament politic slab, și un estetism cu caracter păgân care, ca să spunem așa, "merge prea bine", acestea ar fi cele două extreme sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn este tradus prin imago. Iar eikôn derivă de la eidôlon, având aceeași rădăcină, eidos. Icoana nu este un portret asemănător, ci o imagine divină, teofanică și liturgică, care nu are valoare prin forma ei vizibilă, ci prin caracterul deificant al vederii ei, adică prin efect 72. De ce preferăm termenul de idol celui de icoană? Pentru că este mai vechi și are o cuprindere mai generală. Poate îngloba divinul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
locul Unului; căderea lui Adam și a Evei, ca urmare a dorinței de a fi asemeni Unului, cunoscând binele și răul; b. închinarea la idoli, impunând chipuri neadecvate Unu lui; iconolatria ca închinare la imaginea-stereotip din icoană, anulând „transparența“ ei liturgică; identificarea eronată a ultimelor trepte din ierarhie cu Unul, cel dincolo de toate; c. Egoul ca decupare de sine, ce naște karma, în hinduism și budism; imaginea „recuperatorie“ a teoforului, în creștinism, indicând depășirea legii și a păcatului prin har; non-acțiunea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
chipului din icoană ori îl identifică pe Domnul cu Hristos ori cu un sfânt, reducând divinul la un chip anume, fals decupat. Ordinea se va regăsi și în parcurgerea treptelor, ceea ce se exprimă la nivelul ritualului, de exemplu, prin parcurgerea liturgică a încăperilor templului/lăcașului de cult, respectiv prin urmarea „pașilor“ și a canonului rugăciunilor în cadrul ceremoniei. Vor exista, corespunzător, rituri și tehnici de restaurare a ordinii și integralității ierarhiei prin repetarea și reparcurge rea liturgică ori simbolică a treptelor. în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ritualului, de exemplu, prin parcurgerea liturgică a încăperilor templului/lăcașului de cult, respectiv prin urmarea „pașilor“ și a canonului rugăciunilor în cadrul ceremoniei. Vor exista, corespunzător, rituri și tehnici de restaurare a ordinii și integralității ierarhiei prin repetarea și reparcurge rea liturgică ori simbolică a treptelor. în acest context pot fi interpretate, de exemplu, riturile legate de Anul Nou sau cele ce propun revenirea in illo tempore pentru refacerea matricii ori structurii originare a lumii. Iată, în această ordine, și alte tipuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
întemnițate printre fărâme, la locul lor primordial din divinulanthropos, activitate cunoscută sub numele de tiqqun.“ (Moshe Idel, Hasidism. între extaz și magie, Ed. Hasefer, București, 2001, p. 139) 2. în iudaism, mezuza (pl. mezuzot) este un obiect tradițional cu valoare liturgică și decorativă, care se așază la ușorii casei și conține un sul de pergament în miniatură, pe care sunt înscrise versete din Tora (de regulă, Deuteronom 6:4- 9 și 11:13-21, întrucât conțin rugăciunea Shema). Se consideră astfel că
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin intermediul sistemelor religioase asu mate (sau nu), pentru a ținti (sau nu) spre relația cu prin cipiul ultim. Schematic, aș reprezenta această constelație a legăturilor posibile astfel: Repere Autoritate spirituală Autoritate politică om maestru/lider spiritual/ lider politic mijlocitor valoare liturgică valoare ideologică sistem intermediere manipulare prezența principiului obnubilarea principiului autenticitate deviere, substituție principiu non-sistem inversare principiusistem Categoria „religiosului“ poate fi așezată între „spiritual“ și „politic“, fiind deopotrivă constituită și contaminată de am bele registre. Comunitățile religioase vor avea, la rândul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la rândul lor, o amprentă mai puternică spiritual sau politic. Cu cât dimensiunea ideologică este mai pregnantă, cu atât mai redusă este posibilitatea de a ajunge la relația autentică, sistemul înlocuind treptat principiul, căruia i se substituie. Cu cât dimensiunea liturgică este mai pregnantă, posibilitatea survenirii relației autentice este semnificativ mai mare, sistemul însuși deschizând calea pentru „coborârea“ princi piului. Cele două mișcări posibile, pornind de la distincția metodo logică propusă între autoritatea spirituală și autoritatea politică, sunt, metaforic, cea de „coborâre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sau și numai lămuritoare principală, ducea firesc spreerezie. Aceasta fiindcă în cugetarea religioasă creștină, de îndată cegândirea filosofică (cu multele ei curente și atitudini diferite) vreasă-și stabilească o linie proprie, deosebită sau paralelă cu vestireabiblică, pe lângă tradiția bisericească și practica liturgică, drumulereziei este larg deschis.Tocmai acest lucru s-a petrecut și cu Arie și adepții lui. Neputând înțelege misterul Sfintei Treimi și nici pe cel al persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos și fără respectul întreg cuvenit Revelației,căutând să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
and subjects in The Holy Scripture, including the Apocrypha. With Attention to Archeological Discoveries and Researches into the Life and Faith of Ancient Times, AbingdonPress, Nashville, 1991, Volume 2, E-J, p. 222. footnote>. Se știe că finalul oricărei activități liturgice sau rugăciuni îl constituie cuvântul „amin”. Acest termen provine, după cum precizam, de la ebraicul biblic w m a ...„el a confirmat, a sprijinit, a susținut,s-a încrezut în, a fost credincios”. La forma nifal înseamnă „a fi sigur”,aidoma pruncului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sufletului. Credința are așadar valoare doaratunci când duce la schimbarea propriei vieți și impune o continuă schimbare a comportamentului, o îmbunătățire a felului de a fi șide a acționa<footnote Idem. footnote>. „Ușile, Ușile, cu înțelepciune să luăm aminte!”. Mărturisirea liturgică a credinței apostolice Diacon prof. dr. Ioan CARAZA a. Mărturisirea apostolică teandrică a Sfinților Părinți de la Niceea. Însemnătatea Duminicii a 7-a după Paști Anul liturgic bisericesc reflectă istoria mântuirii, dar nu istoria Bisericii. Din istoria bisericească numai mărturisirea credinței
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
șide a acționa<footnote Idem. footnote>. „Ușile, Ușile, cu înțelepciune să luăm aminte!”. Mărturisirea liturgică a credinței apostolice Diacon prof. dr. Ioan CARAZA a. Mărturisirea apostolică teandrică a Sfinților Părinți de la Niceea. Însemnătatea Duminicii a 7-a după Paști Anul liturgic bisericesc reflectă istoria mântuirii, dar nu istoria Bisericii. Din istoria bisericească numai mărturisirea credinței apostolice teandrice a fost încadrată în Sfânta Liturghie. Aceastămărturisire a precizat credința adevărată împotriva ereziei lui Arie,prin sublinierea deoființimii dintre Hristos și Tatăl, precum și a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai era credința apostolică. De aceea, Sfinții Părinți au așezat mărturisirea credinței apostolice după celebrarea Jertfei și Învierii Mântuitorului în cadrul Sfintei Liturghii și înainte de rugăciuneade invocare a Duhului Sfânt pentru „înfiere” în urma asemănăriicu Hristos prin „înviere”. De-a lungul Anului liturgic în care se ce-lebrează lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în Hristos în între-gimea ei, ca pe „calea nouă și vie” (Evrei 10, 20) spre deosebire decea a literei din Lege, mărturisirea credinței apostolice are loc dupăînălțarea Domnului la cer, ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
față de El:„Te voi iubi, Doamne, tăria Mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și Izbăvitorul Meu” (Psalm 17, 1). Această iubire este te-melia mărturisirii credinței în unitatea de cuget (Filipeni 2, 4-5).Acestor inimi se adresează, apoi, chemarea liturgică: „Ușile, ușile,să luăm aminte cu înțelepciune!”. Această chemare se referă, nu ladeschiderea „Ușilor Împărătești”, ci la păstrarea ușilor inimilor deschise, așa cum le-a deschis Hristos prin Jertfa Sa, ca preț de răscumpărare, ca să scape și de dispute și de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Fiului Săuîn inimi”, prin care credincioșii devin „fii” și-L pot invoca pe Dum nezeu ca „Tată” Galateni 4, 6. „Sfinte tare” era mărturisirea tărieineclătinate a lui Dumnezeu la care cheamă îngerii ca părtășie la de-săvârșirea Sa. Deci, celebrarea liturgică a Jertfei ca „Ușă” de intrarepentru „ieșirea la pășune” (Ioan 10, 9) are loc atât în cer, cât și pe pă-mânt prin împlinirea voiei Tatălui ca temelie a Împărăției Sale în Hristos: „pâine” de pe pământ pentru îngeri în cer (Evrei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași și cu mulțimea slavei Tale aizdrobit pe cei potrivnici” (Ieșire 15, 6-7). Acesta este conținutul mărturisirii Sfinților Îngeri, care s-au făcut părtași crucii lui Dum-nezeu Tatăl din cauza hulei din partea lui Lucifer. Prin aceasta,slujba liturgică a oamenilor se asociază Liturghiei îngerești, odatăcu mărturisirea credinței, care nu se referă la nici un vrăjmaș, ci laputerea de a sta de-a dreapta (Psalm 109, 1; cf. Ioan 21, 6). Așa voraduce și oamenii jertfă de laudă pentru milă de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
limbă dispărută, înrudită cu ebraica și araba, este una dintre limbile cu cea mai îndelungată istorie. Ultima sa etapă a fost limba coptă, care nu se mai folosește ca limbă vorbită din secolul 17; în prezent, este folosită ca limbă liturgică a Bisericii copte. Alabastru, cuvânt care denumește o varietate de ghips cu aspect de marmură albă, are la origine construcția egipteană *a-la-baste „vas al zeiței Bubaste“. În greacă, a ajuns sub forma alábastros și a însemnat „vas pentru mir“. A
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost limba tuturor populațiilor din Orientul Apropiat începând din secolul 3 î. H. Dintre diversele sale varietăți, s-a păstrat numai siriaca, ca limbă a culturii creștine până în secolul 10; după această dată, siriaca s-a menținut numai în scopuri liturgice. Despre Isus Hristos, se spune că citea textele scrise în vechea ebraică; așa se explică faptul că putea purta discuții cu fariseii referitoare la interpretarea textelor biblice ale Vechiului Testament. În sfârșit, Isus Hristos vorbea grecește, greaca fiind limba oficială a Imperiului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
după cum se va vedea în continuare. Amin are, la originea îndepărtată, cuvântul ebr. amen „sigur“. Din ebraică, acesta a pătruns în greacă cu aceeași formă, amen, și cu sensul „așa să fie“, iar din greacă a trecut în slavonă, limbă liturgică a Bisericii ortodoxe, devenind aminŭ. Din slavonă îl avem și noi pe amin. În Occident, termenul ebraic a pătruns, din greacă, în latina ecleziastică, limba liturgică din această zonă, tot ca amen, de unde a fost împrumutat de limbile romanice occidentale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și cu sensul „așa să fie“, iar din greacă a trecut în slavonă, limbă liturgică a Bisericii ortodoxe, devenind aminŭ. Din slavonă îl avem și noi pe amin. În Occident, termenul ebraic a pătruns, din greacă, în latina ecleziastică, limba liturgică din această zonă, tot ca amen, de unde a fost împrumutat de limbile romanice occidentale (cf. fr. amen) și folosit ca formulă de încheiere a rugăciunilor (vezi, în special, Psalmul 41). Calvar este un cuvânt care a avut viață agitată, aproape
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]