2,404 matches
-
despre divinație fac mari deservicii abordărilor serioase și pertinente din domeniu. În plus, ele au "calitatea" de a produce grave confuzii în rândurile cititorilor, printr-o înțelegere superficială și denaturată a fenomenelor abordate. Între practicile divinatorii populare, tradiționale și producțiile livrești de acest gen există diferențe evidente. Primele sunt purtătoarele unui tip de cultură populară, tradițională și ale unor mentalități specifice, pe când celelalte nu anunță nici un fel de dimensiune culturală cu specific clar. O altă categorie de practici divinatorii kitsch pot
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
reselor modernității. Știința medievală este În Întregime Întemeiată pe cărți (observarea naturii acoperă un spațiu marginal și, sub acest aspect, revoluția științifică de la Începutul epocii moderne este cu adevărat o schimbare de pers pectivă); nu se poate Însă defini ca „livrescă“ În sensul depreciativ al termenului. Cartea există prin me dierea profesorului, ea trăiește prin vocea lui. În două momente fundamentale ale didacticii universitare, lecția și disputa, studenții Învață prin intermediul ascul tării. În lecție, profesorul citește textul mai Înainte de a-l
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă să ajungi să pricepi Împrejurările care prilejuiesc nașterea unui haiku și limbajul ciudat, prea puțin articulat, la care recurge autorul, trebuie să fi citit destule poeme și să fi avut
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
onomatopeea, sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate sînt doar gesturi, degete verbale Întinse ostentativ către lucrurile evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În textele livrești, descumpănește cel mai mult atît pe cititori, cît și pe aspiranții la scrierea haiku-ului. Toată această situație inițială, conform metaforei aisbergului, deși este temeiul poemului, este cufundată sub nivelul apei, deasupra căreia se arată doar textul rămas mut cu privire la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu atât de mult sesizate la vremea respectivă, și anume: excursul prin care, în 1999, Cornel Munteanu analiza Pamfletul ca discurs literar. Un eseu care este asimilat acum, prin ceea ce are esențial, de un alt demers, situat tot sub zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în Statele Unite, din 1965, vizitele au crescut într-un sfert de secol de la două sute la cinci sute de milioane pe an82. Statistici deja îngrijorătoare. Proliferarea canceroasă a celulelor sau asfixia prin obstruare sunt scenarii cunoscute. Toată lumea scrie cărți: sfârșitul culturii livrești. Toată lumea are mașină: sfârșitul erei automobilului. Va trebui să spunem mâine: toată lumea vede imagini, nimeni nu le privește? De unde vine paradoxul unei morți-apoteoză, care ar avea mai degrabă aspectul unui miracol decât al unei catastrofe? De la ban, în primul rând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-o existență normală a oamenilor în societate. Un adevăr cunoscut, dar neasimilat suficient, spune că „drumul libertății trece prin cultură”. Există o cultură de tip rural - obiceiuri, datini, tradiții, ritualuri ce conduc la un comportament civilizat - și o cultură livrească, din care omul „școlit” poate învăța multe, dar nu în mod obligatoriu și bunele maniere. Probleme de educație și comportare civilizată există în întreaga lume și nu vor fi niciodată pe deplin soluționate. Este firesc să fie așa, deoarece rezolvarea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
limbi (bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană). În bulgară, s-au împrumutat însă din română și mulți termeni de cultură modernă (abonament, album, ambulanță, bulevard, vizită, vot). În limbi neînvecinate, împrumuturile românești sunt culte și livrești, au caracterul unor exotisme, folosite pentru a crea culoarea locală, uneori și istorică: este vorba despre cuvinte ca securitate, care a intrat în limbile occidentale. Româna a exportat cuvinte aproape în toate limbile slave (mai ales în bulgară, macedoneană, polonă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin ordine de partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare și cu surprinzătoare raportări la dimensiunea satirică a caragialismului. 3.4. Modul parodic Sintagme precum "satira literară"71, "ironie livrescă, mimetică"72, "citare ironică"73,"mimotext"74 etc. încearcă să surprindă esența parodiei și avertizează că paradigma sa teoretică include, pe lângă problematica definirii și pe cea a delimitării vecinătăților și a interferențelor cu celelalte moduri ale comicului. Pentru definirea adecvată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dramatic al acestuia temele sale favorite: așteptarea, frica, moartea.96 Poate că cel mai savuros roman românesc în cheie parodică, traversând ludic și extrem de amuzant stiluri de proză eteroclite, de la cel cronicăresc la cel epistolar muncitoresc, bogat în aluzii atât livrești, (de pildă la cuplul din Numele trandafirului), cât și politice, este O sută de ani de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune instantaneu prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
136. Observăm că această definiție include și departajări tipologice esențiale în cadrul ironiei retorice. În acest sens, Heinrich F. Plett extinde evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a provenienței tipului studiat se face prin recursul la un silogism de tip "ionescian": "Mitică e bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian"29. De descendență populară și livrescă totodată, Mitică e un personaj-sinteză de esență balcanică,30 dar și falstaffiană. Așa cum demonstra Dan Grigorescu 31, celebrul personaj shakespearean îi era familiar lui Caragiale, după cum rezultă din pătrunzătorul portret pe care i-l face, dovedind o profundă înțelegere și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în umbră meschinăria și comportamentul flușturatic, dacă se acceptă că "obsesia erotică nu-l afundă pe Ragaiac în vulgaritate, ci, dimpotrivă, îl scoate, îl salvează, pentru că are un alt conținut decât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acțiuni pe care omul le face sau le suportă, Vine primăvara?! O întrebare ciudată la început de februarie, dar în aer plutește o adiere de muguri plezniți, mirosul lor, Puah! Vorbești despre primăvară, despre tot felul de lucruri grețos de livrești, ocolind cu premeditare să-ți clarifici sentimentele contradictorii ce te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
previn că nu-i ușor, e ca o operație făcută pe viu, ca și cum ți-ai trage pe viu un rând de piele de pe tine, dar nu-ți pară rău după ea, fiindcă nu-i pielea ta, e o piele culturală, livrescă, o s-o regreți pentru că e frumoasă și-o să te doară să renunți la ea, dar dacă vrei să afli cu adevărat care ți-e chemarea trebuie să te lepezi de ea, după această operație vino la mine să-ți deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
expuși răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă la momentul prielnic...“ Încercau să se liniștească spunându-și că băiatul era prost, adâncit într-o cultură livrescă prăfuită, că niciodată nu se preocupase de problemele familiei. Cineva însă îi avertiză: — Să ne aducem aminte că prima călătorie a făcut-o în insula Pandataria... Ca urmare, ochii senatorilor se ațintiră asupra tânărului Împărat când acesta ajunse la scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
faustescul) ca posibil itinerar amoros fără de care existența e searbădă. Însă asistentul nostru de universală nu Înțelege și mă pune să-i povestesc Faust, ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este o provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce către natură spre a supraviețui; din impactul lor se naște hybrisul, la fel ca În tragedia greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin expus când e vorba de ele, și despre femei din veacurile trecute, mult mai puțin riscante și ele pentru cine le studiază decât femeile din ziua de azi. Pe acest Antolín, erudit și solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mă mai enervează. Nu mă mai enervează nici lucrurile mărunte, cum ar fi de pildă tropăitul nocturn În zigzag al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și, ca orice erou transatlantic, dispare fără prejudecăți și fără a fi pedepsit alături de iubita sa soție nimerită totuși de un glonț În ficat pentru un strop de veridic În tot livrescul ăsta real, se-aude iarăși Cohen, poate-ați aflat cine e Între timp, ați dat un telefon, ați Întrebat publicul, final, mă ridic să mă duc la bucătărie cum vrusesem s-o fac și-n urmă c-o oră, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mine!“. Toate în jur nu erau decât o adiere fără agitație și fantasme, ca un ocean de spumă invizibilă filtrând lumea întreagă. Lui îi țiuiau urechile de liniște și, ca întotdeauna, gândul îi zbura în altă parte, făcând asocieri livrești. Ea iradia de ceva imposibil de povestit. Și tot ce buzele ei rosteau, abia șoptit, părea fără legătură cu ce e în jur sau cu ei: „Doamne, cât de mult te iubesc!“. Iar după un timp în care zăceau tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că vom reuși să ne impunem altfel. Cum, nu prea știam. Deocamdată n-aveam altă idee În afară de aceea a abțibildurilor. Destul de puțin. Chiar jalnic, dacă stau și mă gândesc la calitatea textelor propuse În seara aceea. Însă nemulțumirea asta strict livrescă ne-a ajutat să ieșim din literatură. * Totuși, peste doar o săptămână ne-am adunat mult mai imaginativi. Venisem cu un nume câștigător. Celebrul animal s-a impus În fața Asociației autobiografice, o titulatură furată de Cătă din Muriel Spark, eliminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek. Iar Cătă speră că, imposibil de ignorat, beșina lui a avut și forță evocatoare. Forță consolatoare și pur livrescă. Poate că de aia au râs, toți deodată și Îndelung. Altfel, oameni de lume, s-ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de nu știu alții cum sunt și de strivit corola de minuni a lumii, pe de altă parte destul de livrești ca să ne ambiționăm să intrăm În literatură. Vrând-nevrând, cum ar veni. Adică, oropsiți de vulgata istoriei literare, dar Îndeajuns de ipocriți, de falsificați de lecturi ca să vrem să intrăm În ea. În vulgată măcar, după cum par a dovedi și primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]