2,223 matches
-
Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună vocea puternică a Venerabilului. Iubirea, înțelepciunea, forța și frumusețea să fie cu voi! Duse o mână la inimă, apoi arătă spre primul și cel de-al doilea Supraveghetor. D’Autrey duse mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de atent. Îl văzu ajutându-se de mâna stângă, ca să nu cadă nimic pe jos, și depunând lingura complet goală în tava asistentului. Venerabilul ridică din nou brațele și rosti formulele de închidere a lojii. Masonii repetau mereu același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de minute ca să se gândească la ceva pentru bisări. Producătorul se ceartă cu secretarul despre câți bani să se cheltuiască pentru „afurisitele de costume de lăptăreasă”. Un fost absolvent, președinte al clubului În nouăzeci și opt, se apleacă afară din lojă, gândindu-se că pe vremea sa totul fusese mult mai simplu. Cum de se realiza totuși un spectacol la Triangle era un mister total, dar, oricum, un mister plin de zarvă, fie că-ți dădeai sau nu destulă osteneală ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea până la începutul secolului XX (269, p. 253). Un farmacist cu numele Anton Lochmann este atestat la Iași la jumătatea secolului al XIX-lea. Era născut în 1826 la Iași și inițiat în 1868 în loja francmasonică „Steaua Dunării”, întemeiată în 1850 la Bruxelles de „frații farmazoni” pașoptiști. S-ar putea să fi fost fiul sau nepotul spițerului Lochman de la care comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
opinie personală privitoare la etnogeneza poporului român, problemă ce va fi aprofundată, cu rezultate deosebite, de nepotul său, Gh. I. Brătianu (O enigmă și un miracol istoric - poporul român). Împreună cu fratele său Dumitru Brătianu și C. A. Rosetti, intră În lojile masonice și face parte din societatea Ateneul Român. Ca și Dumitru, Ion C. Brătianu va avea un rol deosebit de activ În Revoluția de la 1848, Îndeosebi ca prefect al poliției În guvernul provizoriu din acel istoric an. Este perioada În care
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
istorică din trecutul acestui colț de țară, a unor personalități ale vieții culturale și științifice bucovinene. George Muntean a fost fracmason și a înființat în casa muzeu de la Bilca, Prima Secțiune Fracmasonica Muzeala Rurală Contemporană care face parte din merituasa Lojă Bucovina din Suceava. Bucovineanul George Muntean a fost și un bun colaborator al publicației Academiei Române „Analele Bucovinei” care se editează la Centrul de Studii “Bucovina” din Rădăuți. La 1 iunie 2004 a trecut în eternitate criticul și istoricul literar George
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
se succed. La Teatrul Național se dă un mare bal de binefacere sub patronagiul Măriei Sale Regale Doamna. Balul e dat din inițiativa d-nei Pia Brătianu, soția primului ministru. Dăm, ca lucru interesant, prețurile vremii aceleia: intrarea unei persoane, 5 lei, lojile I și II, 50 lei, loja III, 25 lei. Sunt 47 de ani de atunci. La Teatrul Național se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decât un mare succes real. Altfel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
dă un mare bal de binefacere sub patronagiul Măriei Sale Regale Doamna. Balul e dat din inițiativa d-nei Pia Brătianu, soția primului ministru. Dăm, ca lucru interesant, prețurile vremii aceleia: intrarea unei persoane, 5 lei, lojile I și II, 50 lei, loja III, 25 lei. Sunt 47 de ani de atunci. La Teatrul Național se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decât un mare succes real. Altfel Teatrul Național e jos de tot
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decât un mare succes real. Altfel Teatrul Național e jos de tot: se joacă melodrama Don Juan de Marana și feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni. Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine și balurile mascate, actorii ar muri de foame. Dar iată că sosește și marele tragedian Tommaso Salvini, rivalul lui Rossi. Întâia lui reprezentațiune este Moartea civilă. Succesul lui Salvini
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler și Luther, măcelarii. Aceștia vin cu 6 boi: 4 albi și doi negri, dar atât de frumoși că smulg aplauzele pe toată trecerea. Lăutarii, pescarii. Aplauze numeroase salută
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dans les fauteuils, la jeunesse dorée, la haute gomme, tout le high-life masculin.“<footnote id=”51”>„Echos Mondains“, IND.ROUM., no. 1128, 11/23 Juin 1881. p. 2. Grădina Stavri își des chisese stagiunea la 15/27 mai 1881. Traducerea: „Lojile sunt pline. Câteva figuri cunoscute: doamna Eliza Millo, care, din păcate, ne va părăsi nu peste mult timp; doamna Ale xandrina Florescu, cu o pălărie de satin cu panglici, doamna Candiano, totdeauna drăguță, doamna Carol Pherekyde în albastru «Minerva», cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
loge, et quatre francs une stale, c’est exorbitant. À Paris on paie la meilleure place 2 francs.“ Nu-i așa că astăzi aceste copilării ne fac să râdem? Și au trecut 45 de ani de atunci, de când 20 lei o lojă și 4 lei un stal păreau prețuri exorbitante!?... banchetul lui c.a. rosetti Duminică la 27 septembrie s-a oferit un mare banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la care M. S. Domnul a răspuns, întrerupt fiind la mai multe pasage prin aclamări și strigăte de bucurie, Veselia ce se vedea pe figura membrilor Adunării și pe acea a poporului aflat prin diferitele tribune nu se poate descrie. Loja doamnelor era asemenea plină. Mai multe buchete au fost depuse pe biuroul Adunării pentru M.S. M.S. a mers apoi la palatul din București unde a asistat în balcon la defilarea trupelor. Tunurile prin sunetul lor anunțau Capitalei toată durata acestei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
AER, Federația Editorilor și Difuzorilor de Carte din România, UER, SER, APLER, ADEPC, ARIEL, ACS, Agora. Festivalul festivalurilor în Capitala Culturală La Sibiu, cu mult înainte să se nască străbunicii noștri, exista primul teatru din centrul și estul Europei, cu loje din lemn de trandafir. În orașul devenit anul acesta Capitală Culturală Europeană, a început ceea ce s-ar putea numi Festivalul festivalurilor. Unsprezece zile ține Festivalul Internațional de Teatru, între 24 mai și 3 iunie. Nu se va termina bine teatrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
care era destul de greu bombardat, chiar dacă nu atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
este încărcată de povara borgesiană a nebuniei, aventurii și tradiției. Începutul ei face aluzie la vălul care se țese în jurul acestui oraș ce este plăsmuit din aluatul shakesperian al viselor : urmărit de energumenii fasciști, Corto aterizează, inopinat, în mijlocul întrunirii unei loje masonice. Fabula lui Pratt exploatează, din acest acest moment de debut al narațiunii, tensiunea dintre istoria terestră și istoria sacră. Ca oraș ce sfidează timpul, încremenit în piatră și decadență, Veneția lui Pratt este punctul în care se reunesc tradițiile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă. Și eu am fost învățător iar ei, în tot publicul ăsta sunt singurii mei colegi. Cele mai bune locuri și...gratis, că merită! Iar pe tot timpul spectacolului, de câte ori apărea în scenă Tănase ni se părea că se uită doar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
actele necesare internării. Cât ai clipi din ochi. — Pentru a-și proteja veniturile, spune Lady Zdreanță. Fluxul de lichidități provenit din drepturile de autor pentru patente și invenții. Cu vălul de tratamente cosmetice și pedichiuri, de baluri de caritate și loje la operă, ștergându-i fața netedă Lady Zdreanță spune: — Și tatăl meu, la rândul lui. Pentru binele lui. — Se... dădea în spectacol, spune ea. Avea o amantă tinerică. Purta fustițe de balet. Nu împărțea profitul liniei sale de producție. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
n-o folosesc la nimic, zice Pețitorul zâmbind. Și ne face cu ochiul. Până acum nu s-a oferit nimeni să dea cu satârul. Nu pentru c-ar fi prea scârbos, prea oribil, ci pentru că l-ar așeza drept în loja de onoare. Nimeni dintre noi nu poate bate un penis retezat. Și totuși, dacă ar face-o - și ar muri din cauza hemoragiei -, ar însemna că drepturile de autor se împart doar la cincisprezece. Paisprezece dacă domnișoara Hapciu s-ar grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-a dat seama că fantezia lui a fost un accident. Atunci, demult, au scanat cu piciorul fiecare centimetru din oraș, nu-i puteai închide gura, au luat cinematografele la rând, făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
treilea de la margine, în partea stângă, în primul rând din față, de acolo de unde le poate vedea pe amândouă, ea vine să asculte concertul, singura ascultătoare autentică, sala se umple de lume, Alex cu noua lui iubită vor urca în lojă, ea le va cânta, țiganca va cânta boierului cântecul ei de pe urmă, lucrurile nu se schimbă niciodată, ea nu este decât o țigancă reșapată și folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muncească, s-au transformat în picamăre, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală... Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală... Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
muncească, s-au transformat în picamăre, nimeni nu-i poate opri, ei spun că ăsta-i sensul vieții, o fi, dar al nostru e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală, Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge, vioara țipă în tăcerea groasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]