547,468 matches
-
-lea... Sunt curios să cunosc noile metode, post-poststructuraliste, dar cred că momentul teoriei (și, inclusiv, al metodelor) a trecut în critica literară. În anii ’70 aveai o metodă sau nu erai nimic în critica literară. Erai teoretician sau nu te lua nimeni în seamă. Azi, cum zice un autor recent, demonul teoriei a obosit. A dispărut o dată cu el și terorismul în critica și teoria literară. Numai profesorii și asistenții lor mai întrețin, cu obstinație provincială, ‘micile imperialisme locale’. În ultimii ani
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
că, în ultimul deceniu, stilul meu s-a schimbat. Domină în el persoana întâi singular. De aici nota de subiectivitate. Criticul literar nu mai vrea, pur și simplu, să stea pe marginea scriiturii... Se amestecă în texte. L.V. În interviurile luate până acum - cu romancieri și poeți britanici și americani - am învățat să pronunț cu mare precauție eticheta ‘Desperado’. Majoritatea detestă să fie înregimentați. Fiecare se crede unic și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine - care nu o dată e rebarbativ - îi mulțumește. Ce faceți cu un volum de critică în care se ia o abordare drept literă de evanghelie și se aplică unui text decent? Și reversul: cum cotați o teză care nu e foarte la curent cu tot ce se petrece în critica savantă, dar nu e străină de un proces mai
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
abuzează de concepte, îi penalizez: îi pun să le explice. Să vezi, atunci, ce iese... Nu vreau să vexez pe nimeni, dar am remarcat că studentele (mă rog, doamnele) au un mare apetit pentru aceste concepte-pirat (le-aș spune astfel), luate de peste tot și folosite otova. Regret, nu-i un semn de mare intelectualitate. Un pojar care trece... L.V. Observ că în Anglia critica s-a canalizat pe două direcții: pe de o parte, critica universitară, doctă și lăudabilă, pe de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Ambele familii au pierdut războiul demult. Dușmănia lor este fără obiect. Ei trebuie să folosească media și să-și adapteze mijloacele de comunicare. Cota unei cărți este stabilită acum de Bernard Pivot (sau, mă rog, de cel care i-a luat locul la Apostrophe), nu de foiletonistul de la Mercure de France. S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
care se dă profund hipnotizată, ori mi-aș fi pironit ochii, precum un șarpe flămînd asupra unei prăzi sigure, pe albul imaculat al unor rochii de mireasă de pe sub faldurile cărora niște gagici spectrale își somează în direct prietenii să le ia de neveste. Dar am rezistat eroic și, în loc să mă uit la televizor, am dat o raită cu privirea prin fereastra deschisă a istoriei noastre recente. Și am văzut dintr-o dată, și poate că sînt chiar singurul care a văzut un
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și lăsată fără dinți în beciurile Securității, care-și exorcizează cumplita experiență în La început a fost sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de critici partinice în editorialele revistelor culturale, dar nu se poate despărți de credințele tinereții. În lipsa autoironiei tăioase a lui Radu Cosașu, Sorana Gurian se ascunde în spatele observației jurnalistice și al bancurilor cu Ana
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
disidenți recunoscuți. Sînt oameni pe care îi vezi pe stradă și nu-ți atrag atenția. Pînă în ^89 au fost anchetați de Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați în serios. Andreea Pora stă de vorbă cu fiecare dintre acești oameni zile în șir, le confruntă spusele cu probele. Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
disidenți recunoscuți. Sînt oameni pe care îi vezi pe stradă și nu-ți atrag atenția. Pînă în ^89 au fost anchetați de Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați în serios. Andreea Pora stă de vorbă cu fiecare dintre acești oameni zile în șir, le confruntă spusele cu probele. Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
așa ceva. Rubricii acesteia i se adresează lume de toată mâna, cei mai mulți veleitari, agramați, candizi, persoane cu afecțiuni nervoase ce își îmbânzesc frustrările în versuri fără poezie, fără șansă, fără nici un viitor. Rar de tot se întâmplă vreo minune, și atunci luăm autorul dăruit cu har poetic adevărat, îi facem sărbătoare, îl publicăm cu respect aici, apoi îl debutăm în revistă și el devine instantaneu și pentru totdeauna de-al nostru. Dar să vedem care este situația în cazul dvs. Scrieți: "Aș
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
celelalte cu profil asemănător, le are atunci cînd recenzează noile apariții. Întrebarea nu e fără un anume tîlc. Am observat, nu o dată, două lucruri legate de această selecție. Primul este că destule (n-aș putea preciza cîte) cărți nu sînt luate niciodată în discuție. Nici în România literară, nici în Luceafărul, nici în Observator cultural, niciunde. În revistele din țară există, după părerea mea, prostul obicei de a se recenza la grămadă cărți ale scriitorilor din redacțiile cu pricina, ale colaboratorilor
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-o zi, vine cu una de mână: mamă, ne-am luat" Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, da^n-are ce face." A treia noră, cea mică, nu ne este
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-o zi, vine cu una de mână: mamă, ne-am luat" Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, da^n-are ce face." A treia noră, cea mică, nu ne este descrisă, însă caracterul ei va reieși cu vârf și îndesat ca din acțiunea oricărui bun roman
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism, această cruzime nu aparține acuzatelor, niște fete bătute de soartă,... aceasta, soarta ea însăși, luând câteodată aspectul unei soacre, SOACRA SUPREMĂ... cruzimea aparținând, de fapt, vieții, dacă nu cumva și Artei, dacă ea încape pe mâna unui artist iresponsabil, ( mă rog). Doamne ferește, ar fi putut să reiasă că însuși autorul romanului ar fi un fel
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
câteodată exagerate, ci biruri grele ar trebui să se așeze pe atentatele la corectitudinea limbii, pe prestațiile agramate, jalnice, ale inșilor primitivi și votați de o țară întreagă. Luni, 16 mai 1994 se va ține discret Adunarea scriitorimii noastre. Guvernului, luat cu altele, puțin îi pasă. În șaișpe al lui Mai, însă, noi să luăm în dinți, de probă, să încercăm, apăsând dintele, pe câte un vers de Bacovia, de Ion Barbu, măcar... Aur?... Este aur? Este Aceasta ar fi averea
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
limbii, pe prestațiile agramate, jalnice, ale inșilor primitivi și votați de o țară întreagă. Luni, 16 mai 1994 se va ține discret Adunarea scriitorimii noastre. Guvernului, luat cu altele, puțin îi pasă. În șaișpe al lui Mai, însă, noi să luăm în dinți, de probă, să încercăm, apăsând dintele, pe câte un vers de Bacovia, de Ion Barbu, măcar... Aur?... Este aur? Este Aceasta ar fi averea națională adevărată, greu de dat faliment cu ea. Căci, financiar, Uniunea a chelit, drăgăstos
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
inconfundabilă a menținut vie speranța atunci cînd totul părea pierdut, iar emisiunile sale culturale (realizate la Paris, împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina însă din ecuație prestația etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România. O dată întorși realizau materiale incendiare pentru media și marile agenții de știri occidentale. De abia aceste articole apărute în marile cotidiane franceze sau pe fluxurile de știri ale agențiilor puteau fi luate drept suport pentru știrile „Europei libere". Și nici măcar acestea în toate cazurile. Ceea ce producea un firesc sentiment de frustrare și descurajare. „Telefon de la Stroescu: îi propusesem să-i strîng presa franceză într-o ediție «Teze...». Dar îi e vizibil teamă
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
mai dinamice fenomene culturale în România, însă în spatele acestei aparențe se află o mînă de oameni, aceiași de fiecare dată, cei cîțiva reprezentanți independenți ai tinerelor generații. Deși consider că nu trebuie să ne victimizăm, nu am cum să nu iau în calcul faptul că sînt încă un homeless al culturii române, că în prezent lucrez la cel de-al doilea spectacol produs de Centrul Național al Dansului de la Paris, pe care vreau să îl creez cu artiști români, dar pentru
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
alte scene importante din lume? Aceste invitații sînt cu adevărat tentante, pentru că îți oferă șansa de a întîlni artiști importanți, de a te măsura cu tine și cu ceilalți într-un context nou, în care nu te știe nimeni. Ești luat ca atare și evaluat în funcție de ceea ce propui. Nu ai circumstanțe atenuante. Dacă ești și apreciat aceasta înseamnă deja ceva... În plus, este o ocazie de a-ți descoperi și înțelege găurile din creier și ciorapi, eventualele bube pe care le
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
ne expedieze cărți. În aceste condiții, nu băgăm mîna în foc că nu ne scapă unele titluri. Cînd am acordat Premiul pentru Cartea Anului în toamna lui 2002, o publicație culturală, ca și România literară, s-a grăbit să ne ia peste picior pentru o... singură omisiune. Anul acesta, după ce am definitivat lista nominalizărilor și am publicat-o în nr. 16, am fost încunonștiințați de unul din autori că este la a doua carte. Despre prima, n-avusesem însă absolut nici o
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
însă una destul de laxă. Și aceste povestiri preponderent erotice amintesc pe alocuri de scrisul lui Borges, prin atenția cu totul specială acordată de autor modalităților narative în detrimentul conținutului propriu-zis. La fel ca în scrisul lui Borges, la Liviu Antonesei semnificantul ia adesea fața semnificatului. Povestirile erotice sînt un soi de memorii fictive. O combinație de întîmplări trăite sau doar imaginate, un joc la vedere al ambiguităților relației autor-narator sau al celei dintre timpurile narațiunii și timpul prezent. Deplin edificator în acest
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
personajele reale din spatele măștilor fictive este mare, iar pentru unele dintre ele rememorarea în detaliu a ședințelor erotice de acum 15-20 de ani nu ar fi un lucru tocmai dezirabil. Conștient de aceste riscuri de interpretare, autorul ține să își ia toate măsurile de preacauție. În Prefață el face cîteva considerații de teoria romanului care, fără a fi din cale afară de originale, sînt, în contextul actual, mai mult decît necesare. Pornind de la premisa de bun simț că dincolo de toate trucurile narative
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
pricina și informații istorice aproximative. În general, Chateaubriand produce mult ca "istoric" cel puțin jumătate din Memorii e sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând seama la emanarea deformantă a Egoului său, foarte interesantă, altminteri, din punct de vedere literar. Frumuseți estetice izbucnesc pe neașteptate, în pagini din cele mai cunoscute în veacul XIX francez. Ultimele două capitole sunt de o mare elevație, sub semnul
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
trebuie cunoscută așa cum a fost. În consecință, copilul meu a devenit un ghid extraordinar. Nostim și bine informat îi chestionează pe trecători. Este mirat că atît de mulți oameni mari știu atît de puține lucruri. Nu disperă, ba dimpotrivă, își ia foarte în serios rolul în care s-a distribuit singur. Mă gîndesc că în scurt timp o să cîștige și ceva gologani. Ascultîndu-l ce frumos și ce discret povestește despre regi asociază discursul și cu Sinaia, Castelul Peleș și vacile care
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]