2,406 matches
-
despre necunoscutul care ne găzduia și care, așa se părea, avea să ne găzduiască și În viitor. Cine Îi cunoaște pe Bernard și pe admirabila sa soție știe că, dotați și dăruiți, ambii, doar literaturii, fără disponibilități pentru Îndeletniciri mai lumești și mai lucrative, ei nu sunt cei mai aventuroși discipoli ai lui Robinson Crusoe... Am fost șocat și Îngrijorat să constat că se arătau, de data asta, mult mai deciși decât mine să-și asume riscurile libertății. Era decembrie 1986
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
surprinzător, așadar, că eretica are nevoie, În final, de reîntoarcerea la „trecutul” care fusese, abia ieri, prezent. El Înglobează deja, acum, trecutul mai Îndepărtat, asimilat tardiv, abia prin prezentul din urmă cu doar câteva ore. Revenirea la cele părăsite, adică. Lumești și ele, și mai mult decât atât: „În adâncul cugetului său exista o vagă amintire a ceva experimentat, cândva, Într-o zi de primăvară: o stare. Parcă se oferea tuturor, aparținând Însă doar celui iubit... Și de la o mare depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
atunci când scrie aceste „Însemnări”, mai sensibil la suferința umană, mai vulnerabil, chiar mai tolerant. Singurătatea și luciditatea se joacă și acum cu negația, Într-o formă oarecum frivolă, dar melancolia se adâncește, consecință a dureroasei presimțiri că sfârșitul aventurii sale lumești și păgâne era aproape. Pare acum, Într-adevăr, „mai Înclinat să accepte chiar și lumea vestică liberal-democrată, cu esențiala sa nedreptate, cu oameni de afaceri și comercianți, cu libertățile sale”, scria Matei Călinescu În studiul Citindu-l pe Cioran (Salmagundi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate că ai vrea... Își întinse mâna, zece ani ascunși în palma lui. Sper că nu ți se pare o chestie obsesivă. Ea apucă strâns cutia, demoralizată de conservarea asta fără rost, dar incapabilă să-l certe. Toate bunurile lui lumești intrau în două valize, dar păstrase asta. Ar putea începe să-i ofere lucruri adevărate, daruri pe care să le aleagă pentru el, obiecte pe care n-ar fi atât de jalnic să le păstreze. Pentru început, nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
subiect bizar de conversație. Povestiri din criptă, așa le numea Sylvie: povești care le demonstrau oaspeților veniți la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea aceste hoinăreli mai degrabă ca să-și trezească gândurile amorțite decât ca să admire rațele sau copacii. Încă își mai permitea ceea ce Sylvie numea furajarea - ronțăiala moderată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat, unui ucenic, care nu fusese acolo când am spus eu ce am spus. Un băiat de paisprezece ani care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un fel pretindea să nu se îndeplinească nimic fără știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa decât, cum spunea el, „grija turmei”, dar când se luau hotărâri, cuvântul lui spus liniștit cumpănea greu. Doamna Maria era cea care încerca din umbră să tragă toate ițele și-l atrăgea pe vodă acolo unde dorea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am face-o noi, știi ce-ar fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica mânăstirii de la Mărcuța? Te frământa întrebarea dacă într-adevăr scopul scuză mijloacele și întorceai pe o parte și pe alta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doarmă și el tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
potrivit. Toată lumea știe că am zăcut de răceala aceea, că sunt supărat că de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seamă că nu este în apele lui. Azi s-ar fi cuvenit ca taica să intre în biserică cu capul aplecat cu grație în semn de smerenie, cu pas vioi și cu o ținută relaxată, dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se înfigea în minte ca un ghimpe. Oare toată trăirea bucuriei Învierii Domnului va păli în sufletul lui, lăsând loc doar îndoielii și neîncrederii în oameni, în prieteni, în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe ceilalți dragi lui nu trebuie să-i implice. Doar el și Ștefan vor sta atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hurezi, să pun ispravnici să se întărească mânăstirile de la Cozia, Polovragi, Câmpulung, Cotmeana, Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de om, așa că, pe rând, după ce verifica fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui Ștefan i s-a pus un nod în gât și nu a putut să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu te lăsa. Roagă-te pentru noi. O să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămâne una singură, aceea de a mă împărtăși din marea Lui iubire, aducându-i prinos sângele meu. Îți mulțumesc că m-ai așteptat ca pe o izbăvire din zidurile Stambulului și m-ai socotit întruchiparea nădejdilor tale. Așa grija mea lumească devine strălucitoare ca argintul razelor de lună, pentru că este dragostea ce-ți port și ea dă un rost scurtei mele vieți, cum iubirea pentru Domnul Iisus Hristos va da înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeles morții mele. Părinții noștri ne-au sortit unul altuia, mire și mireasă, desfac această legătură pentru a te putea dărui chemării tale de soție și mamă, o desfac nu pentru că inima mea nu te-ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare, ritmat, i se păru că aude toaca. Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să fie oare toaca, sau sângele în tâmple? — Mi-e frică, Ștefane, mi-e frică să nu mor cu totul. Mi-e groază că n-o să pot să mă lepăd de cele lumești, așa cum spunea cuviosul Gherasim, să lepăd grija lumească și să mă bucur că pășesc în veșnicia iubirii lui Hristos. Mi-e dor de Dinuț, de Anița nevastă-mea, am grija lor... Nu poate să fie păcat asta. — Iubește-i, frate, iubește-i în clipele puține care ți-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care mai „spirituale”, iar îndurerata mamă, soră, frate sau unchi se întreabă: oare am făcut bine că am mai organizat și această pomenire? Căci simt și ei inutilitatea gestului. Sau poate au făcut-o pentru a fi împăcați sufletește. Cele lumești rămân cu oamenii, iar decedatul nu mai simte nimic, el nu mai există, e plecat în neant, prin pulberea stelară. S-a sfârșit așa cum se sfârșește o buruiană, o floare, un vițeluș sau un vis urât. Trupul lui devine pământ
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]