2,874 matches
-
Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se cu o pleată de-ale lui Iovănuț. — Tu ești copilă, asta ești, și trebuie să stai acasă! șopti Iovănuț, realmente tulburat. Episodul 18 îN DRUM SPRE HÂRLĂU (MOLDOVAÎ Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a părinților, nici natală a mea. Și totuși, din pricina casei noastre a tărăgănat tata plecarea În refugiu, dincolo de Prut, după acel nenorocit 28 iunie 1940, când au fost cedate rușilor Basarabia, Bucovina de Nord, Herța; a tot amânat, a tot lungit-o, până când a devenit prea târziu. Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) Închiseseră noua graniță. Vorba lui Moș Iacob: Nici n-ați apucat să vă udați picioarele În Iordanu’ Prutului, că ați și fost botezați: săviețki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mașâna a trecut singură, Încolo, spre mijlocul satului, mașâna s-a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții lui Moș Iacob. Nu În dreptul nostru: al școlii. În dreptul lui Moș Iacob. Ei: trei-persoane. Cu trei măntăi de piele-mușama, cu trei pistoale lunge de tot, În trei toace de lemn. Tocuri, nu toace, toaca era la mănăstiri, acum se bate tocul, ca să Închidă mânăstirile și să ridice oamenii - cu pistolul. Un pistol, de cum a intrat la noi În curte, peste pârleaz, de la Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai bine de pe lumea asta, cu domnișoara: Îți zici că, dacă vrei, poți face cu domnișoara ce vrei - numai să vrei; și-ți mai zici că și ea, domnișoara, Își zice, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a făcut Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea spune că m-a scăpat de la moarte. - Cum așa? - Așa, bine: impresionați de nume, hârțogarii din lagăre lungeau vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram bocnă! Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul. Reaprinde focul, mâncăm câte ceva - acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În plus, lung de foame! - Se spune: lat de foame. Sau: mort de foame - nu lung. - Eu spun cum spun. Nu sunt mort și nu sunt lat. Eu sunt viu și mi-e așa de foame, Încât simt cum mă lungesc. Simt cum cresc. Sunt lung și mare, de foame, mamă... - Închide ochii și gata! - I-am Închis... - Bine-ai făcut. Când Închizi ochii, nu mai vezi Întunericul - toate de la Întuneric ne vin, ascultă-mă pe mine! Și foamea, și setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îi spuneau „mamaie“). Vă întrebați probabil ce căutam împreună pe stradă din moment ce aveam atât de puține lucruri în comun. O luasem cu mine pentru că se ocupa de achiziții și avea un background solid în negocieri de produse food. Nu mai lungesc povestea: am vizitat peste 30 de magazine degeaba (de fapt, eu mi-am luat două poșete, iar colega mea niște carioci), ne-am certat cu toate vânzătoarele de la mall (știți povestea, e conflictul clasic dintre reprezentanții de vânzări, wholesale vs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
citării integrale a romanului. Din punctul meu de vedere, lucrurile stau așa: nu influența identificabilă contează, ci felul în care cutare operă sau romancier te obligă/ândeamnă să reflectezi asupra romanului. Și Musil a făcut acest lucru. Pentru a nu lungi prea mult, voi cita o frază de Robert Musil, Journaux, tome 1, Seuil, 1981, în traducerea lui Philippe Jaccotet: „J’ai noté déjà qu’il s’agit de raconter des histories; à présent, je sens aussi qu’il faut, d
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
vorba de autonomie. Au ei alte probleme - aceleași pe care le au și românii. (Ca să nu mai vorbim de cealaltă variantă, cea corectă, cu 23% din populație.) Și-atunci ce-au făcut? Au șmecherit și ei cifrele așa, balcanic, au lungit referendumul cât au putut și au dovedit astfel că sunt niște cetățeni bine integrați în lumea românească. Fapt care poate fi considerat tot un succes, nu? LA LOC teleCOMANDA Țara de dincolo de „Mute“ Alex SAVITESCU Scrii, patru ani de zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
puțin, când folosești termenul într-o transmisiune în direct, să nu presupui că omul obișnuit îl cunoaște, ci să îi explici că acesta se referă la operațiunea prin care se înlătură gheața de pe avion. 2. Exprimă-te concis, nu te lungi inutil - reporterilor de direct le place foarte mult să vorbească. Ei sunt oameni cu o înclinație deosebită pentru comunicarea orală, care și acasă vorbesc la nesfârșit. De aceea, au automat tendința de a vorbi mult și la muncă. O transmisiune
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mult mai prețios). La televiziunile de știri, majoritatea live-urilor durează spre un minut și jumătate, ceea ce îi exasperează pe producători și editori, care nu mai știu cum să le explice reporterilor tocmai ceea ce am spus mai sus: nu te lungi inutil! Să fii scurt în exprimare este foarte dificil, dar prin exercițiu, în timp, te poți perfecționa. Poți respecta câteva reguli pentru a-ți curăța textul. Nu repeta informațiile, nu oferi informații inutile, elimină cuvintele care nu transmit nimic important
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
impună constant. Nu uita că ritmul trebuie să ți se potrivească, și nu să te încurce. Dacă încerci să vorbești într-un ritm nefiresc pentru tine, fie vei rămâne fără aer și nu vei mai putea vorbi, fie invers, vei lungi artificial cuvintele și propozițiile nu vor suna bine. În prezent este foarte simplu să găsești exerciții de dicție cu ajutorul cărora să îți îmbunătățești vorbirea și citirea știrilor. La orice simplă căutare pe internet găsești sute, dacă nu chiar mii de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
negre și pălării. Sunt transpirați, strigă unul la altul în germană, dându-și comenzi scurte. I-aș asemăna cu piticii Albei ca Zăpada, de nu m-aș simți chiar eu un pitic între ei și de nu i-aș privi lungindu-mi gâtul în sus. Într-o încăpere alăturată, o fată cu batic în cap lucrează migăloasă la o vioară; din când în când, înmoaie un șervețel într-un borcan cu apă, ce încă poartă eticheta de „Roșii în bulion“, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
cerebral. I-au povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat că șeful ei este foarte afectat, dar nu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce se lungise și tindea să ocupe poteca, își privea critic opera și pornea din nou, o clipă fata a simțit o puternică atracție către dânsul, se afla într-o stare sufletească depresivă, i-ar fi făcut atât de bine îmbrățișarea tatălui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privește drept în ochi, de parcă ar vrea să capteze cu privirea umbra unui peștișor prins de vârtejul ochiului de mare. Am întotdeauna nevoie de timp ca să-mi pot aduce în minte figura lui Naoko. Cu cât trec anii, parcă se lungește și timpul, asemeni unei umbre la amurg. E trist ce spun eu acum, dar e adevărat. La început îmi erau suficiente cinci secunde, apoi zece, apoi treizeci, apoi un minut. Mi-e foarte teamă că într-o bună zi întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul. — Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost reținut de un grup de oameni de la intrare. Mi-am lungit gâtul ca să văd ce-a provocat agitația și am descoperit un vânzător de Înghețată italian cu spatele la perete, Înconjurat de oameni care rânjeau, Împingându-se. Cu mișcări iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]