22,583 matches
-
mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ți lua ochii era fără nevastă. Îmi zic: Silvia, nu ești tu dacă nu-l bagi pe ăsta în patul tău încă în noaptea asta. Îmi compun aerul de fetiță șăgalnică și îi cazez, le schimb scutecele, le dau de mâncare și pe frumosul meu vreau să-l alăptez. Sigur, pe ocolite. Nu-l pot prinde în plasă tăbărând peste el. Trec pe la masa fiecăruia, îi întreb de sănătate, de dorințe neîmplinite, deja aveam texte care mergeau la fix. Eram frumoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții, o părăsise, auzi o părăsise, dar cred că gândurile lui, de aici, de la Varna, se transmiteau spre ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei, mestec mâncarea de parcă aș mesteca un deal de argilă, am să mă duc în satul acela și am să stau cu burta la soare, zece zile în șir, cât o dura secerișul, am să le spun verde în față: "nu mă bag
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună, într-o țigară bună, într-o femeie și o mâncare bună. Trebuie să nu te lași copleșit, să găsești pe cine să păcălești. Munca cinstită e bună doar pentru proști. Trag ca boii și se mulțumesc cu puțin. Dar tu nu ești un prost. Nu vei accepta o slujbă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o splină, o inimă, un ochi. Brrrrr! Pentru asta trebuie să fii mare ticălos. La asta se pricep vecinii de la răsărit, sunt doar la o zvârlitură de băț, dacă te bagi pe afacerea lor te taie în bucăți și ajungi mâncare la pești. Același lucru se întâmplă și pe piața de droguri. Acolo mafia este organizată la scară planetară, regulile sunt scrise, baronii aleși de când lumea, nu poți aspira decât la un post de plasator râios. De două ori riscant. Drogații
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea de mâncare sau în timp ce făcea curățenie. Prima desprindere de comunitatea țiganilor, prima negare a propriei identități etnice a fost atunci când s-a dedicat unei curățenii aproape bolnăvicioase. Era primul semn de emancipare și prima punte ruptă cu trecutul ei. Dorința de a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de vină pentru că s-a răcit mâncarea, e de vină că s-a rupt un scaun, e de vină că are alergie, că e bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a văzut casa cu alți ochi, o ajuta pe directoarea Casei la administrarea acesteia, nu aveau bani, nu aveau de niciunele, femeile de serviciu erau tot mai obraznice și mai fără suflet, bucătăresele, în cârdășie cu tot restul personalului, furau mâncarea de la gura copiilor, aveau copii care nu se ridicau din pat nici la șase ani, unii trebuiau legați de pat ca să nu se mutileze, alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obiceiul să iasă pe înserat și să caute la rădăcina unui gorun, același întotdeauna, o bocceluță cu merinde. Când era foarte mică, nu avea voie să le însoțească pe Maria sau pe mama ei când acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale gurii. Trebuiau să se îngrijească să pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine, zmeură. Acestea trebuiau ținute pentru zilele când erau bolnave sau pentru zilele în care gerul îi împiedica pe "oamenii buni" să le aducă de mâncare. Sandei se obișnuise cu acest ritual, merindea adusă de oamenii pe care nu-i văzuse niciodată la față îi prisosea, încât strădaniile ei de a-și completa meniul zilnic se reduceau la o grămăjoară de alune și la una de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să-și arate ura, cel mic i-a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu a mai avut niciun ban de mâncare, dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul lor negru, bogat, arătând că asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de febrile. Întreaga tabără fierbea, asemenea mâncărurilor aflate sub imperiul focului. Totul era pregătit cu minuție. Era de ajuns un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se arate. Nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un negru în devenire. Seara nu era prea departe, foamea însă se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de mâncare, bulibașa trecu printre corturile așezate deja, cu luleaua stinsă. Se vedea cât de colo că era preocupat de ceva. Nu-și putea explica de ce trebuia să și alerge el oamenii și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de mâncare, bulibașa trecu printre corturile așezate deja, cu luleaua stinsă. Se vedea cât de colo că era preocupat de ceva. Nu-și putea explica de ce trebuia să și alerge el oamenii și animalele în căutare de noi locuri!? Numai pentru că oamenii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine și Mihăiță de la școală. - Nu e nici o problemă! Până vine băiatul, vreau să-ți spun că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]