3,499 matches
-
membru onorific al clubului. —Membru onorific fondator, a corectat-o Fiona. Acum vreo patru luni, Susan a adus-o cu ea și pe Julia și-așa am ajuns să fim trei. Eu am inventat conceptul și numele clubului, s-a mândrit Julia. Înainte de asta, nu eram decât trei femei care se lamentau fără nici un scop. —Scop? Alison era uluită. — Deci clubul are un scop? — Nu realmente, a răspuns Fiona cu un rictus. În fond, întâlnirile astea sunt o formă de terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pusese mâna, ba fusese chiar și la un seminar intitulat „Cum să-ți ridici bărbatul pe noi culmi“. Iar seminarul cu pricina n-avea nimic de-a face cu alpinismul. Lipsa sentimentelor era suplinită de Julia prin tehnică. Femeia se mândrea că nici un bărbat nu rămânea moale în mâinile ei pricepute. James începuse deja să mugească în extaz când gura la Julia i s-a apropiat de prohab, iar limba a început să execute mișcări delicate, ca de aripi de fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că tu încă ești atras de mine, că avem o viață sexuală pentru care majoritatea cuplurilor ne-ar invidia - și nu mă refer doar la cuplurile căsătorite - și mai înseamnă că ai o nevastă cu care îți place să te mândrești în fața colegilor de la serviciu. Întotdeauna mi-ai spus că sunt cu mult mai atrăgătoare decât nevestele lor... Așa și e, draga mea, dar tot nu văd ce legătură are asta cu dorința de a avea copii! Julia și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând pe militarii francezi și se duseseră, de asemenea, zilele de jafuri, lupte și moarte când alergau ca vântul pe întinderile de pământ, mândri de porecla lor de „bandiți ai deșertului“ și „stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din sudul Atlasului până la malurile Ciadului. Uitate fuseseră și războaiele fratricide și incursiunile despre care bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puțuri, fortificaseră puținele locuri cu apă din deșert cu tunurile și mitralierele lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
convins că este mult mai nobil și mai demn să mori decât să te predai și să fii întemnițat. „Va deveni o legendă, își spuse. O legendă ca Omar Muktar sau Hamodu... O legendă cu care neamul lui se va mândri și care le va aminti că, într-o vreme, toți imohag-ii erau așa.“ Glasul unuia dintre oamenii săi îl trezi la realitate. — Când ordonați, domnule locotenent... Aruncă o ultimă privire spre salină, porni mașina și se îndepărtară încă o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ori sau care întorcându-se de unde plecaseră alteori, și doar incredibilul simț de orientare al lui Gacel și siguranța de sine le permiteau să înainteze spre sud în fiecare zi, fără să se întoarcă pe unde veniseră. Abdul-el-Kebir, ce se mândrea cu cunoștințele lui despre o țară pe care o cârmuise ani de zile și trăise chiar în mijlocul deșertului, nu-și putuse imagina niciodată, nici în cele mai rele vise, că pe pământ există o asemenea mare de dune, o întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe de cum simțiseră primejdia. Ce înseamnă să fii socialist? îl întrebase Gacel în prima seară, când încă mai aveau chef de vorbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fuma ce fumau ei. Chiar și târând-o pe Mirela după el parcă ar fi vrut să-i imite, de vreme ce și ei aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuminte zece clase și ieșise pe leafă. Și el tot în fabrica aia de mobilă, tâmplar ca și taică-său, și ca mâine îl vezi că se-nsoară și o să-i facă lui nea Petrică nepoți cu care să se mândrească la lume... Da-n rest, fiecare-i dator să-și crească copiii și să le-asigure, taică, așa cum și noi ne-am luptat cu greutățile ca să vă facem mari, maică, da’ acuma nu mai putem, c-am îmbătrânit. Ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe din cele cu care s-ar fi putut mândri colegiile din Oxford și Cambridge, dar tot atât de Încărcată de tradiție, atmosferă și toate celelalte atribute uzitate de cei ce apără cluburile ai căror membri sunt exclusiv bărbați. Mașinile nu aveau acces Înăuntru. În mijlocul curții era o Întindere de gazon impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avocatură din zona asta, dacă i s-ar fi adresat altfel decât cu „Dl Pritchett“. Gavin, așa cum cred că trebuia să mă obișnuiesc să-l numesc, lucra undeva la capătul coridorului și, după calculele mele, Încăperea cu pricina se putea mândri cu o priveliște spre curtea principală. Am bătut și am intrat. Confirmându-mi așteptările, ferestrele Înalte din fața mea se deschideau spre pajiștea verde și peretele Îmbrăcat În iederă. Foarte idilic. M-a Întrebat dacă, În clipele de răgaz, Gavin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat, În scurtă vreme, dovadă de o pricepere la fel de mare. Cu fidelitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Măcar un lucru au priceput și tâmpiții aceia. Că trebuia să plec și să caut o soluție, cel puțin să încerc. Disperarea, cu asta se poate învinge birocrația.” Eu nu voiam să fiu numit sărăcuțul. La urma urmei, tata se mândrea cu mine, când veneau musafiri la noi acasă, mă chemau la ei, puneau întrebările obișnuite și la fiecare întrebare eu aveam un răspuns. Cu asta îi făceam să se bucure. „Cum se cheamă oceanul de la est de Africa? Și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un orășel de provincie, aflat nu departe de arcul Carpaților, iar pe noi, elevii ofițeri, ne omora plictiseala acolo. Eram ca niște armăsari tineri, nedeprinși cu zăbala, bărbați tineri, adunați din toată țara mulți dintre noi, copii de țărani. Eram mândri că ne găseam acolo și aveam în fața noastră un viitor asigurat. Tu n-ai să faci niciodată armata și poți fi bucuros pentru asta, căci deseori armata ucide armăsarul din tine. Și când armăsarul e mort, atunci ești adult, spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
telefonul să sune mult timp, ca să nu poată spune ea că dormise adânc. Eu am înghițit în sec de câteva ori și nu știam de unde aș putea să încep, când am avut o inspirație fulgerătoare - crede-mă, și azi mă mândresc cu ea. Ce i-am spus atunci l-a lovit ca un trăsnet, a rămas cu gura căscată și a făcut ochii cât cepele. Și știi ce i-am spus? Ei, ia zi, știi sau nu știi? Firește că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că e, cel puțin, destul de paradoxal, M-am exprimat din forța obișnuinței, recunosc că nu trebuia aplicat termenul de alarmă În acest caz, Ce alt cuvânt ați folosi atunci, pun Întrebarea pentru că, În calitate de jurnalist conștient de obligațiile sale, așa cum mă mândresc că sunt, am grijă să folosesc termenul exact ori de câte ori este posibil. Ușor agasat de insistență, ministrul răspunse sec, Nu-i unul singur, sunt cam cinci, Care, domnule ministru, Să nu alimentăm speranțe false. Ar fi fost, fără Îndoială, o manșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
burtă, ca și când soarele ar continua să le prăjească în adâncurile trupului meu, iar greața îmi urcă deja în gât, de data aceasta este cu adevărat distrus, mâna lui moale atârnă în mâna mea, ce se va întâmpla cu el, se mândrise întotdeauna atât de mult cu memoria sa, ținea minte date, evenimente, locuri, nume, ce îi va mai rămâne acum, doar amărăciunea, care se va revărsa din gâtlejul său și ne va inunda pe toți, deja ne văd pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spuse David. Sper să mă simt mai bine mîine. — Te-ai descurcat minunat azi. SÎnt foarte mîndru de tine. Și Juma la fel. Însă cînd se trezi noaptea, după ce luna se ridicase, era sigur că n-aveau de ce să fie mîndri de el, poate doar pentru dexteritatea cu care omorîse cele două păsĂri. În noaptea aia văzuse elefantul și se luase după el ca să fie sigur că are doi colți, după care se Întorsese ca să le povestească celor doi bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
două păsĂri. În noaptea aia văzuse elefantul și se luase după el ca să fie sigur că are doi colți, după care se Întorsese ca să le povestească celor doi bărbați și să le arate urmele. David știa că pentru asta erau mîndri de el. Dar din momentul În care a Început urmărirea nu-i mai putea ajuta cu nimic, ba chiar putea periclita succesul urmăririi, la fel cum se Întîmplase cu Kibo, atunci cînd fusese nevoit să se apropie de elefant, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu bine de ziua asta și reușise să țină ritmul care pînĂ la prînz Îl terminase. Așa că asta-i făcea probabil să fie mîndri. Și totuși, nu se făcuse folositor În nici un fel și probabil că s-ar fi descurcat mult mai bine fărĂ el. De multe ori, În timpul zilei care trecuse, Își dorise să nu-l fi trădat și Își aminti că pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fătălăii n-ar fi trecut la fapte. E rândul tău, fătălăule! îi strigă Finn printre hohote de râs. —Mamă, Ben, cred că ai o tonă..., spun eu, făcând un efort să nu mă prăbușesc eu însămi. —Masă musculară, scumpo! se mândrește el. Slavă Domnului că urmează Jennifer. Ea e ușoară ca o pană. Apoi e rândul meu. Mi se pare cam ciudat, dar deodată înțeleg care este sensul acestui așa-zis exercițiu de încredere. Trec prin brațele lor și simt emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea mult burta și o fac cam lată în șolduri, deși are talia înaltă. E posibil să o văd așa din invidie, pentru că abdomenul meu n-o să fie niciodată atât de plat, încât să mă mândresc cu el în public. Întotdeauna când vin aici dorm în patul ăsta! îmi explică ea, cu aerul că tocmai a spus cel mai firesc lucru din lume, cam greu s-o contrazici. Îmi place să stau la fereastră! — Da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ieșit la ei cu tigaia în mână, îi explică Finn lui Jim. Credeam c-o să..., se cutremură Daisy. Dacă n-ai fi..., se întoarce ea spre Jennifer. Cum ai făcut chestia aia? — Am fost la niște cursuri de autoapărare, se mândrește Jennifer. E prima dată când am ocazia să aplic ce am învățat acolo. —Ai fost uimitoare, zice Ben, plin de respect. Jennifer roșește. — Am avut note excelente, zice ea, plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]