10,420 matches
-
e plângere ceea ce scriu despre ei. Este recunoaștere a valorii acelui timp cu toate câte mi-a adus în suflet, în inimă, în gând. De multe ori râd. Parcă-i aud vorbindu-mi. Acum pot articula cuvinte sau doar mă mângâi. În clipele în care vin în preajma mea, creativitatea își intensifică manifestarea. Știi ce e păcat? Că nu putem tăia de la rădăcină comunicarea cu cei secați de valori, cu cei limitați. Tata nu mai ținea cont de pierderi, pe orice plan
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
e frig , e rece și tu poți răci. Mă recunoști cu adevărat, i-am zis, sau spui doar așa că te ajut? - Ți-am recunoscut pașii, inițial, apoi vocea. Nu -ți mai știam chipul că nu aveai barba albă atunci când te mângâiam stând ca proștii sub nucul acela nopți la rând. -Să știi că atunci te-am mințit când ne-am întâlnit noaptea în parc să-ți spun că mă mărit. Nu mă măritam cu nimeni, voiam doar să te hotărăști o dată
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
ascuns, Iar până astăzi nimeni n-a pătruns În forme să privească, să-nțeleagă Culorile din viața mea întreagă.. Tabloul meu e plânsul ce se neagă... Poemele îmi curg ca pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s șterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spășite, Prelinse din icoane scorojite... Totul se mișcă Totul se mișcă, oscilează
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
mâna spre nor i-un balans. Ca un copac rugător urc spre cer, Calea privirii Lactee-o visez și o sper Totul se mișcă și nicicând nu va sta, Fâlfâie-odată cu aripa din inima mea. Poate că mâine când tu, mângâind, Vei lăcrima, spaima nopții zdrobind, Poate atunci va-nceta valsul greu Și voi dormi pe o stea ca un zeu. De mâine nu voi mai fi eu De mâine nu voi mai fi eu, oasele mele bătrâne se vor nărui
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
la Constanța, coboram spre plaja de la Cazinou. Atras de aceeași chemare a mării, aproape că uitasem să mă sprijin în baston! Chiar alergam, neluând în seamă nimic din ce, în alte împrejurări, m-ar fi incomodat! Îmi simțeam obrajii plăcut mângâiați de adierea proaspătă a dimineții. Inima-mi bătea voinică, dirijând alert circulația sanguină. Întregul corp era, parcă, mai tonifiat, mintea clară, sufletul animat de o bucurie nestăpânită! Trecui prin fața statuii lui Ovidiu fără să mă opresc, încălcând obiceiul de a
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
Marcu de la sectorul bărbați... - Da, mărturisi Marcu. Directorul verifica un dosar deschis, cu privirea mohorâtă. - Necăsătorit... Născut la, dată de naștere: ziua cutare, luna cutare, anul cutare! - Da, da, da..., șoptea Marcu topit. Eu sunt. Directorul se ridică încruntat, își mângâie mustața cu mâna stânga și-i întinse lui dreaptă: - În cazul acesta, doresc să te felicit de ziua dumitale de naștere. Astăzi, conform dosarului și datelor verificate, e ziua dumitale. Noroc bun! Doresc să introduc în instituția noastră o altă
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o frunză se adapă cerne împrejur fântâna picături pe fiecare un cățel și-a tras stăpâna lângă oaza de răcoare numai muștele fac mutre ploii care mângâie nici că-i pasă lui de cutre aspersorul bâzâie. *** Ciclul "Vara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: aspersorul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
șoptit Viitor măreț i-a profețit: ” Cerul de vei contempla Soarele în gene s-o juca Iar ploaia, cu picăturile ei Va semăna în suflet ghiocei Cântecele populare De suflet vindecătoare Le vei prinde-n Rapsodie Inima să ți-o mângâie. Plaiul acesta încântător Îl porți în minte - izvor Cascadelor sufletului, în unde Ating adâncurile tale profunde Vioara ta miraculoasă Te duce cu regiii la masă Crede! așa se va-ntâmpla Dar va fi și tristețe-n viața ta! Darul acesta
CADOUL DIN CER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384523_a_385852]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ROMANTICI FĂRĂ PARTE... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Frânge-mă, Iubite, sărută-mă cu dor Când luna ne privește, de ea, nu te ascunde! Mângâie-mi finețea, să simt, că am să mor In fioruri dulci când orele-s... secunde. Privește-mă, Iubite, în stropul de lumină Lacrima iubirii pe-obraz mi se prelinge. Sub mângâierea-ți fină, trupu-i plastilină Il modelezi în noapte cu
ROMANTICI FĂRĂ PARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384536_a_385865]
-
amar sau chin, căci până și din pulbere pot face alt destin. Nici moartea rea, tiranică, ce lângă ea mă vrea, nu îmi produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Stau lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele, când stau la pieptu-i strâns, să îmi sărute pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă și viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384548_a_385877]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > RUGĂCIUNE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mângâie-mă, Doamne, căci am obosit și mă iartă, Doamne, c-am păcătuit! Nori de neputință mă strâng ca-ntr-un clește și de-atâtea lacrimi glasu-mi răgușește! Ajută-mă, Doamne, să pășesc prin viață plin de bunătate, cu multă speranță
RUGĂCIUNE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384612_a_385941]
-
deschidă ușa. Dezamăgită, am pornit-o într-acolo. O pisică, țâșnind de sub o mașină, mi-a tăiat calea. - Vino aici, frumoaso!, am chemat-o. Aceasta s-a oprit, privindu-mă cu ochi temători. Am vrut să mă aplec să o mângâi, însă nu am mai apucat, căci cineva venind pe neașteptate, din spate, mi-a acoperit ochii cu palmele și m-a întrebat, chicotind: - Ghici, cine este? Corina Diamanta Lupu București 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: LOGODNICUL MEU, FRED (IV) / Corina
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
Alerga disperată în vis și nu reușea să iasă din el. Dar, când nu visa, se oprea, de fiecare dată, să admire pisicile gri cu ochii verzi, din pozele înrămate. Erau singurele animale pe care regreta că nu le-a mângâiat. Nu apucase să le vadă decât în poze. În holul dintre dormitoare și camera de zi se afla impozanta masă de mahon, sculptată, cu scaunele cu tapițerie roșie, contrastul roșu-negru imprimând o notă de eleganță și asortându-se cu calciul
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu mine aici? Te-ai întors de mult, dragule? - Liniștește-te, iubito! - o mângâie Pătru ca să n-o sperie. - Am ațipit, dar nu-mi amintesc cum am ajuns aici... - Ești încă somnoroasă... Bărbatul o cuprinse în brațe și o sărută cu patimă. Amândoi se afundară în fânul a cărui aromă îi copleși... Unul lângă
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
lume la vârsta tânără,de acum, dar cine vina să-și asume când ars,m-am chinuit prin fum?! Cu mine merg atât de mulți pieriți pe drum,sau în spitale ... Ai vrea din nou să mă asculți, să-mi mângâi capul pus în poale Încerci să-ți ostoiești durerea, să te prefaci că totu-i bine și să-ți aduni iarăși puterea strângând la piept,poza cu mine Mă iartă mamă pentru vina ce n-aș fi vrut s-o
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
tău mi-a mistuit suflarea, Iar liniștea-ți mi-a-ncremenit fiorul. Codrule, îți vei aduce-aminte, Când trupul meu, iubit de umbra ta, În foșnet, ca de așternut, te-mbrățișa, Iar tu mă savurai cuminte? Codrule, mă vei mai aștepta? Să-ți mângâi iar copacii cu dorință, Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre-am scrijelit, Când ploaia trupul mi-a-nvelit Cu tunete și fericire! Ți-ai aplecat
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
mult decât mulțumitor. Cine nu și-ar dori să fie remarcat într-o astfel de zi? Sufletul ei cerșea mereu atenția celorlalți. Recunoștere. Simpatie. Iubire. Căci totul se reduce, până la urmă la sentimentul iubirii, la nevoia personală de a fi mângâiat de zâmbete și la acceptarea de către ceilalți. O săptămână se derulă, și fiecare zi îi aduse noi surprize și lacrimi de fericire. Nu mai conteneau buchetele de trandafiri și urările celor care nu reușiseră să i le transmită la timpul
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
întâlniră trei cai, odihnindu-se la umbra binefăcătoare a stejarilor seculari. Mira îndrăgea aceste ființe. Le urmări mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
prințesa Margareta întristându-se, am uitat de blestem... În acel moment, bărbatul se prăbuși dezolat pe un scaun. Își cuprinse fața între palme și de disperare lacrimile îi invadară ochii. - Doamne, cum am putut uita!... Prințesa cu degetele răsfirate îi mângâie părul consolându-l: - Liniștește-te, dragul meu! Domnul va fi de partea noastră. - Alerg chiar azi! - zise deodată Paul sărind în picioare. - Nu, scumpule, este prea târziu și situația se va complica. Las-o să putrezească acolo și cu timpul
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul unei molii. Iar sânii tăi des instigați de șarpele poftind la mere, Se răzvrăteau crucificați în palma mea ce doar echere și manuscrise de atlaz știau să mângâie subtil. Mi-e dor să-ți zbor iar în pervaz, Și-n pielea cu miros de Nil! Referință Bibliografică: FARAONICĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
pe cumpăna zilei-surcea, dracii, schimbaseră zăbala timpului cu căpestre de frânghie, să-mi încerce băierile durerii, ceda-voi, ori ba? Mă dibuiseră mulți, dar nu-mi știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
și iubitori... Privirea ta, o mângâiere Ce am visat-o deseori... Tu mi-ai zâmbit...și parcă cerul S-a comprimat într-un surâs Ștergând cu degete de dor Suspinul, lacrima ce-am plâns... Iar vocea ta...o adiere Ce mângâia inima mea Mi-a spus apoi cu voce dulce Că vrei să fiu mireasa ta... Înlănțuiți, pe drumul vieții Pășim spre-același răsărit Râzând ca trandafirii-n soare Din ziua când ne-am întâlnit! Așteptare... Se scutura a pomilor podoabă În
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]