4,285 matches
-
așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fiți ilegaliști, suntem noi ilegaliști!” Încât în felul acesta am intrat într-un sistem cu adevărat talmudic: „pe deoparte acuzați prin presă și prin toate oficinele politice de «ilegaliate», iar pe de altă parte, stând în cadrul perfect al legii, suntem măcinați prin cele mai odioase și ilegale sisteme de către toți reprezentanții guvernelor și ai statului aflați în cea mai flagrantă ilegalitate.” (Corneliu Zelea Codreanu). La acest joc, călăii tac. Mișcarea Legionară a fost cea mai persecutată în toate guvernările și decimată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e mai presus decât legile pământești, de aceea rămânem nezdruncinați și neclintiți în crezul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce veți face! Ultimele cuvinte purtau un tremur al glasului ce trăda emoție sau chiar părere de rău că se desparte de ei. Asta dovedea că acest ofițer era un om cu suflet mare, suflet care nu a putut fi măcinat de malaxorul educației și atmosferei cazone... A luat apoi cuvântul unul din ofițerii care îl însoțeau. Dar ce deosebire între vorbele celor doi!... Apoi a revenit colonelul: ― Vă urez drum bun spre casele voastre și să știți că vă voi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai priceput. Eu sunt cu comanda, iar tu ești cu plata. ― Am înțeles. Parcă așa se spune în armată - a răspuns Todiriță, cu gândul plecat spre concentrarea din care abia s-au întors de puțină vreme și amarul care îi măcina sufletul de atunci încoace. ― Hai, să-i pășim pragul - a răspuns Dumitru. Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să ajungă odată aici. Spiritul meu este legat de Shaolin. Dar acoperă nu doar viitorul, ci și trecutul. - Profeții despre trecut? - Da. Nu știm niciodată ce s-a Întâmplat cu noi odată ce am părăsit un anumit spațiu. Întrebările care te macină se duc și spre trecut, nu doar spre viitor. Chemi imaginile acelui trecut, dar ele nu vin. De aceea privești ninsoarea. Oan-san rămase tăcut. Maestrul avea dreptate. Îl rodeau sute de Întrebări pe care ezita să i le pună. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Firește, Veneția! Singurul loc În care ar găsi protecție! Singurul loc În care, mai mult decât protecția politică, ar găsi comandamentul central al Apărătorilor! - Timpul e scurt, Anda... Și totul depinde de informațiile pe care le avem. Două Întrebări mă macină și nu pot găsi un răspuns pe loc. Unde este tatăl meu? Și cum să-l apăr pe Alexandru? 12 ianuarie 1476, munții Bosniei de nord De data asta, Oană nu se putea Înșela. În fața casei oprise un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea bolnav ca să vegheze asupra măriei tale. Se Întreabă dacă ceea ce se spune despre conducătorul Cuceritorilor e adevărat. Și așteaptă o minune. - Vegheați asupra lui așa cum vegheați asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din Bucovina, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-l accepte mulți dintre adolescenții și tinerii de azi. După '89, a apărut mirajul străinătății. Tinerii și mulți dintre cei de vârstă medie pleacă peste mări și țări, atrași de câștiguri mai mari dar cu pagube sufletești nebănuite. Sunt măcinați de dorul de țară și de cei dragi, dor ce le arde inima ca un fier înroșit. La vârsta când mă pregăteam în condiții extrem de grele să dobândesc statutul și calitatea de intelectual, am descoperit o butadă care îmi stăruie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
drepturile copilului îl pun pe acesta la adăpost, apărându-l de abuzurile și violențele de orice fel. Este normal să existe un cod legislativ care să apere pe copil pentru ca acesta să nu cadă victimă unor părinți sau altor persoane măcinate de vicii și practici aberante. Aceasta nu înseamnă că în creșterea și educația copilului totul decurge lin, frumos și bine. Practica a dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu se întunecă soarele, și lumina, luna și stelele, și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
l-au admirat Când în a faclelor lumine Părea-n rubine îmbrăcat. Povești cu regi și cu regine, Se spune chiar de-un împărat ... Castelul ce-i acum ruine, Domnițele l-au admirat. Dar colții vremilor haine încet-încet, l-au măcinat Chiar pietrele i s-au furat Și-acum seamănă cu mine Castelul care-i în ruine ... Toamnă cu crizanteme E toată toamna-n crizanteme Privind gingaș spre albastru cer; Și-o clipă n-avem a ne teme, De nopțile ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în mine alți muguri de chin inima-mi amorțise demult sub poveri ocrotite prea mult știam că iubirile macină-ncet și ucid nu trăiește nimic prin întuneric de zid într-un binecuvântat târziu a pătruns Antologia Esențelor 148 o rază de gând străveziu și am văzut, parc-așa, într-o doară că-n mine crește nouăo primăvară Iubirea noastră
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a umple ”golul acela întrevăzut” unde se macină tainele primordiale. Pentru a ieși învingător din bătălia sa personală autorul decide: „Nemurirea poetului/nu este nicidecum/nemurirea persoanei (...)” așa constată în vers, și astfel își justifică marea sa iubire Poezia, Creația. Știe ce știe.” Este președintele Asociației Scriitorilor din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
împiedica simțămintele. Mă întreb cum se împacă alte concubine cu invidia lor. Oare au împărțit patul cu Hsien Feng deja? — Povestește-mi despre visurile tale, An-te-hai. Mă așez. Îmi dau seama brusc că drumul spre salvare îmi e inaccesibil. Mă macină disperarea. Simt că am fost împinsă într-o cameră închisă ermetic, unde însăși respirația devine dificilă. Nu a fost nimic adevărat în ideea că voi fi fericită odată ce voi avea stomacul plin. Nu pot să nu fiu ceea ce sunt, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de zidărie. Miile și miile de flăcări înghițind șase mii de locuințe - palatul meu de suflet, împreună cu comorile și operele de artă colecționate de generații de împărați. Hsien Feng a trebuit poarte rușinea care în cele din urmă l-a măcinat. La bătrânețe, ori de căte ori am obosit de muncă sau m-am gândit să renunț, m-am dus să vizitez ruinele lui Yuan Ming Yuan. În clipa în care am pășit printre pietrele sfărâmate, i-am putut auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun și a procesiunii sale. 23 Așteptându-mă în Orașul Interzis, prințul Kung a fost ușurat să mă vadă teafără: — Zvonurile despre moartea ta au circulat mai repede decât mesagerii noștri, mi-a spus el, întâmpinându-mă. Am fost măcinat de îngrijorare. Cu lacrimi în ochi, ne înclinăm unul în fața celuilalt. — Poate că fratele tău chiar a vrut să mă ia cu el, i-am spus, simțindu-mă încă rănită. — Dar s-a răzgândit în ultimul minut, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iar dacă există, să-l cultivăm? Și la urma urmei ce-i oferă omului fatalitatea relației? Veșnice conflicte între individ și iubita sa, între el și familie, între el și un grup de indivizi, între el și societate! Care îi macină viața și, asemeni regelui Lear, îl face să rătăcească în cumplite erori, nedreptăți comise de el însuși și pentru care nu-l iartă nimeni! Care au constituit obiectul literaturii de când există ea, creind opere în care s-a spus aproape
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de proletariatul țărilor lor, modelul fiind, probabil, Mama). Se pare că e vorba de o sinucidere, Hemingway ne-putînd să se împace cu ideea unei degradări fatale a ființei lui: era amenințat ca ficatul lui să se usuce și să se macine. Cu câteva luni înainte părăsise Cuba și se internase într-o clinică. Viața sa deci avea să se curme peste câtva timp și, curajos, a ales el însuși momentul și modul. Și-a oferit sieși și admiratorilor săi un final
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-i Întărâtați. Spre casă mergeți numai pe lângă gard și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * Ca să mergi la pescuit cu plasa În japșele dintre Dunăre și Dig, nu era nevoie să te trezești cu noaptea În cap. Altceva Îi măcina pe cei doi băieți: nu le dăduseră voie părinții și fuseseră nevoiți să facă pregătirile pe ascuns. Cu o seară Înainte, pitiți În podul casei, cârpiseră, cum-necum, la lumina unei lumânări, plasa cam prăpădită. O prinseseră, apoi, Între doi araci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre răsărit, celălalt către apus. Kanbei se ducea la campania din Harima, însoțit de Watanabe Tenzo. Hanbei se îndrepta spre Mino, întovărășit numai de Kumataro. Când Oyu își conduse fratele până la poarta Templului Nanzen, avea lacrimi în ochi, căci o măcina gândul că s-ar putea să nu se mai întoarcă. Preoții încercau s-o mângâie, spunându-i că durerea ei avea să fie trecătoare, ca toate lucrurile, dar, în cele din urmă, fură nevoiți s-o ducă aproape în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul în care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar acum stătea singur, într-o cameră mare și goală. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demult, Nene locuise în siguranța unui castel, câtă vreme soțul ei era la bătălie, dar acum, dintr-o dată, între ei nu mai exista nici o deosebire. În timpul unui război, o asemenea situație nu era cauză de disperare, dar pe Nene o măcina găsirea unui loc unde s-o mute pe mama lui Hideyoshi. Chiar dacă Nagahama era abandonat în calea inamicului, nu se îndoia că Hideyoshi avea să-l recucerească rapid. Ca soție, însă, dacă lăsa ca soacrei ei să i se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]