2,168 matches
-
bine și apropiați străchinile, să vă pună Măriuța tochitura. Tu, Mitruță, aruncă fuguța fundul acela de lemn, să răstorn mămăliga asta, că m-o îndoit de șale - a strigat crâșmarul. Fiecare a întins cât a putut mai repede strachina. Când mămăliga aurie se răsfăța pe fundul de lemn, moș Dumitru a luat ața legată de piciorul mesei și a tăiat-o în dărăburi potrivite. Ca la un semn, s-au ridicat cu toții și s-au întors cu fața spre răsărit. Si-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vorba numai de cămeșă, m-oi descurca eu. Abia au sfârșit ei vorba, că au intrat și ceilalți cărăuși. Acum să ne pregătim de masă, oameni buni - i-a întâmpinat moș Dumitru. A urmat ritualul obișnuit...Până să fie gata mămăliga, Costache a adus în fața fiecărui cărăuș - ca de fiecare dată - țoiul cu rachiu. Abia le-a așezat pe masă, că moș Dumitru s-a și ridicat, cu țoiul în mână: Astă seară îi botezăm pe cei doi flăcăi ca tineri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l vedeai cum își ia trăistuța cu o bucată de mămăligă în ea, ciorpacul și undița. Ieșea aproape tiptil din ogradă, să nu prindă bunica de veste. Si tiva, băiete! Gospodăria rămânea în seama bunicii. Când se întâmpla - și asta foarte rar - să nu plece la baltă, îl găseai ziua în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și de noi! In crâșmă mirosea plăcut a cârnați fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a răsturnat-o pe fundul de lemn din mijlocul mesei. Poftim la masă, gospodari! li s-a adresat crâșmărița, toată numai zâmbet. Dacă v-ați adus de-acasă - a completat Costache, râzând cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mâna streașină la ochi și privește cu mare luare aminte spre crâșmă. A răspuns în felul lui: Ce pot să văd eu la o crâșmă? Un țoi plin-plinuț, o oală învârfonată cu vinișor, o tochitură la mama ei și o mămăligă cât o lună plină... De când te știu, Pâcule, doar la țoi ți-i gândul. La țoi și la fimeie. La fimei ai vrut să zici, dacă nu mă înșel. Aista să fie păcatul meu și altele să nu am, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii mortului, cineva trebuie să-ți încălzească spinarea din când în când și asta cât mai des. Află tu că am ascuns făcălețul și de atunci trăiesc în pace deplină cu baba mea. I-l împrumut doar pentru a mesteca mămăliga. In rest, scula stă la mine. Râsul cărăușilor se întețea cu fiecare vorbă a celor doi bătrâni. Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă, premiul gigant pe care și l-a atribuit singur tovarășul Carp, în detrimentul celor care nu se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece și ouă răscoapte". Și, pe puncte, în ortografie privată: 1. Revista are multe plăgi și racile. 2. Orice angajare la revistă să fie aprobată de Un. Scri. de la București. 3. Pe mine tov. Papămere, adm. sfat. Pop. Reg. m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai întâi au încercat să facă curățenie, credeau că e doar așa un praf oarecare... Și unii săteni au dat jos totul, până la cărămizi și au observat chiar și cărămizile că erau gri și toată mâncarea era gri, chiar și mămăliga care știți că e galbenă. Nici roșiile nu mai erau roșii!... Și nici o mâncare nu mai avea gust, din cauză că era gri! Și la întâlnire, care a urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toate șovăirile lor. Cârciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit și zise liniștit: ― Duceți-vă cu Dumnezeu! Și luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine, că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin Stan râse. Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aude nimic. Și nici pe trotuarele Bucureștilor. E falsă și artificială toată aparența asta de lux și civilizație. Realitatea e alta, tinere! Exportăm zeci de mii de vagoane de cereale și câteva milioane de țărani n-au nici porumb pentru mămăliga cotidiană! înțelegi ce va să zică asta? Cu luminile Bucureștilor ne înșelăm pe noi înșine. Nu ne aruncăm privirea dincolo, fiindcă știm că dincolo e prăpastia și numai privind în ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai prostii? C-altminteri parc-ați fi oameni de treabă ca toți oamenii! Unde-ați mai pomenit voi ca un boier să-și arunce moșia cum arunci gunoiul? Că Trifon ăsta, care pălăvrăgește, nu ți-ar da o coajă de mămăligă, dreptu-i că nici n-are, ș-ar vrea ca alții să-i dea lui o moșie întreagă: "Na, măi Trifoane, bagă plugul!..." Iacă, sunt și eu om în toată firea, dar d-astea n-am pomenit. Și nici dumnealor, nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
agitații de la țară, nu știu. Puțină decență n-ar strica. Firește, tot guvernul ar trebui să puie frâu. Lumea poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din când în când însă îi mai ocăra, îi mai blestema ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că și ginerele popii și-a băgat în coteț trei purceluși de la arendașul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost prea supărat. De fapt, dânsul, lăcomindu-se la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. Răspunse deci furios: ― Ba să se bage dracii-n pielea ta cea afurisită, că te faci a nu ști că popa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dădură lacrimile, nu și le putea opri, nici nu voia să le oprească, era mulțumit că ei îl văd plângând și-și dau seama cât de mult se bucură că sunt toți laolaltă. Farfuriile erau pline, pe fundul de lemn mămăliga lucea ca un glob de lumină. Îl priveau cu aceeași lumină în priviri, nu clipeau și fețele le străluceau. Bunicul îi arătă scaunul de lângă fratele cel mare. — Vino lângă noi, spuse bătrânul, fără ca buzele să i se miște. Făcu un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
10.1922 în localitatea Sărătenii Vechi, județul Orhei) și Haritina, născută la data de 25 decembrie 1980 în localitatea Sărătenii Vechi, județul Orhei, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Sărătenii Vechi, raionul Telenești. (16.726/2003) 22. Mămăligă Veronica, fiica lui Constantin (fiul lui Alexei, născut la 1.05.1915 în localitatea Călărași) și Larisa, născută la data de 21 septembrie 1985 în localitatea Călărași, județul Ungheni, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Călărași, str.-la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
paie, în vreme ce un bou și un măgar se odihneau în spatele unei despărțituri joase.22 În privința alimentației, aceasta depindea de anotimp și era firește limitată foarte mult de ceea ce putea cultiva familia respectivă. Alimentele de bază pe parcursul întregului an erau pîinea, mămăliga, fasolea, ceapa, usturoiul, ardeii și varza. La acestea se adăugau produsele livezilor și grădinilor din preajmă, în care intrau diverse legume și fructe ca mere, pere, piersici, cireșe și prune. Din prune, care erau deosebit de prețuite, se făcea șliboviță, un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
foarte rar". Există un risc, acela al viiturilor și inundațiilor care produc cele mai mari pagube, în general în martie... Culturile esențiale sînt cele de grîu și porumb. Porumbul cîștigă teren fiind baza în alimentația rurală. În locul pîinii, țăranii mănîncă mămăligă făcută din făină de porumb. Documentul informează pe larg cititorul asupra calității și prețului griului. "Grîul românesc cîntărește în medie 73-76 kg/hectolitru. Există și grîu cu greutatea hectolitrică de 78 și chiar 80 kg. Se știe că grîul de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cap și hămesit de foame, de atâta îmblat” și „tremura ca varga de frică” în fața stăpânului - p.207) și prin redarea convorbirii dintre Scaraoschi și supușii săi: „ Ei bine, zmârdoaie urâcioasă ce ești, de mâncat ai mâncat boțul cel de mămăligă, dar ce a zis omul acela când a pus mămăliga pe teșitură, ai tu la știință?”. (p. 207) Dialogul dintre Stan și dracul trimis ca să-l slujească apare astfel ca firesc, efectul fiind un umor tipic scriitorului: „ Țibă, Hormuz! na
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ca varga de frică” în fața stăpânului - p.207) și prin redarea convorbirii dintre Scaraoschi și supușii săi: „ Ei bine, zmârdoaie urâcioasă ce ești, de mâncat ai mâncat boțul cel de mămăligă, dar ce a zis omul acela când a pus mămăliga pe teșitură, ai tu la știință?”. (p. 207) Dialogul dintre Stan și dracul trimis ca să-l slujească apare astfel ca firesc, efectul fiind un umor tipic scriitorului: „ Țibă, Hormuz! na, Balan! nea Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle!... Da de unde
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cu cât nu are loc numai o negare a fabulosului, ci o răsturnare paradoxală de sensuri. Astfel, deși motivul real este altul, scriitorul ne creează impresia că dracul e pedepsit pentru că nu a spus „bogdaproste!” după ce a mâncat boțul de mămăligă lăsat de un creștin, deci pentru că nu a respectat un ritual religios. El trebuie să îndeplinească un rol pozitiv în destinul lui Stan, contrar credințelor obișnuite ale poporului pentru care diavolul nu poate aduce decât rele. La fel se întâmplă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dictatorului, București, 1999 (în colaborare cu Matei Gavril); Ernst Jünger, Eumeswil, București, 2000; Oskar Pastior, 33 poeme cu Petrarca, București, 2000; Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, București, 2000; Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, București, 2001; Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, postfață Rodica Binder, Iași, 2002, Raftul cu ultimele suflări, pref. Werner Löcher-Lawrence, Jens Nielsen, postfață Rodica Binder, Iași, 2003; Ernest Wichner, Singularul norilor, București, 2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 66-69; Felea, Secțiuni, 243-244; Cristea, Un an, 244-247; Piru, Poezia, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]