2,304 matches
-
gîndesc eu cîrcotaș despre ce și cum este pe la noi. Așa-i omul, tot timpul se întoarce la locurile de care este legat, la locurile care l-au născut. Călătorii citesc, lucrează pe computer sau privesc absenți pe geam. O mămică are o lesă și în lesă un copil de vreo 8-9 luni. Merge în patru lăbuțe, scapă pe jos suzeta și o culege după care o bagă din nou în gură. O fi mochetă pe jos, dar totuși... ce mămică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mămică are o lesă și în lesă un copil de vreo 8-9 luni. Merge în patru lăbuțe, scapă pe jos suzeta și o culege după care o bagă din nou în gură. O fi mochetă pe jos, dar totuși... ce mămică! Mă șochează atitudinea ei și mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu? Să educ și alte nații? Tac și-mi văd de treabă! Unul, pe placul meu, îi atrage atenția tinerei mame. O, lăsați-l să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai că i-aș face observație. În fond, ce doresc eu? Să educ și alte nații? Tac și-mi văd de treabă! Unul, pe placul meu, îi atrage atenția tinerei mame. O, lăsați-l să-și formeze anticorpii, spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă! Am mai învățat ceva! Ce mai sterilizam pelincile, cădița în care le făceam baie copiilor și ce dezinfecții trăgeam prin casă... cînd eram eu tînăr tătic. Lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
loviți, nu vor putea ridica un scut... Cât despre Natură, sper că nu-i ofensată de proverbul abia evocat. De fapt, Natura e doar aparent bătrână și asta În sensul nostru obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De fapt ea e o mămică cât se poate de tânără, căci știe să dea timpul Îndărăt, adică să transforme entropia În negentropie, Întinerind. Și iar la trestie, ca o dovadă că Natura are și copii cuminți... Eu o iubesc, deși a fost o vreme când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și obligațiile față de acesta. Îi place să se joace cu cele mai sofisticate „jucării“ pe care epoca Îi permite să le imagineze, dar de care se plictisește repede, tânjind după altele noi, pe care le plătește desigur nu el, ci mămica lui, Natura. Cotrobăie după petrol căci Îi place viteza și, cum nu-i place să rămână dator, răsplătește cu gaze de eșapament și efect de seră. Ca oricare altul, prietenul nostru mănâncă și bea zdravăn, dar igienic și civilizat, lăsând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oaie neagră, căci e deștept, iar prin asta produce schimbarea, adică esența vieții, cu mult mai eficient decât oricare altcineva, dar desigur cât poate și știe mama lui. S’ar putea Însă să fie mai deștept decât l’a vrut mămica, iar atunci va fi obligat mâine să folosească acest plus pentru a se Întreba dacă schimbarea n’a fost prea rapidă, transformându-se În bumerang. Dacă-l considerăm pe odiosul „escu“ ca o excepție care Întărește regula, Popescu e cam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar lauda ta vine cam târziu; vezi că și acum, În final de secol XX, sunt mulți care scuipă’n sân - În cel mai fericit caz - când mă văd. Iar dacă pisicile n’ar fi atât de prolifice, dar și mămici extrem de grijulii, voi creștinii ne-ați fi exterminat În Evul Mediu, când am Împărțit rugul cu alte animale, În care chipurile intrase dracu’. - Păi aș fi tentat să cred și eu asta, știindu-te excedentar energetic, cu biocâmp Yang, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gândesc la aceia expuși la piață. Cum să vinzi ceva sortit independenței, odată scăpat de greaua perioadă dintre Înțărcare și adolescență, aceea În care mulți dintre noi „dau colțul“? Eu, pisoiul, știu să vânez, prin datul meu genetic și Învățătura mămicii - mai bună mămică nici că se poate -, dar sunt prea mic pentru a-mi adjudeca un șoarece. Dar trebuie să trăiesc. Cum? Păi există o categorie de animale numai potrivite vânătorii mele, mai ales că, lăsate În pace, se Înmulțesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
expuși la piață. Cum să vinzi ceva sortit independenței, odată scăpat de greaua perioadă dintre Înțărcare și adolescență, aceea În care mulți dintre noi „dau colțul“? Eu, pisoiul, știu să vânez, prin datul meu genetic și Învățătura mămicii - mai bună mămică nici că se poate -, dar sunt prea mic pentru a-mi adjudeca un șoarece. Dar trebuie să trăiesc. Cum? Păi există o categorie de animale numai potrivite vânătorii mele, mai ales că, lăsate În pace, se Înmulțesc exploziv: insectele. Zis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică degradarea stării inițiale. Care se manifestă, cum altfel - nu prin moartea puiuților, adică prin suprema entropie - decât prin neutralizarea antitezelor. Puii se Împrăștie, spre a Întrupa un fel de omogenizare pui- teritoriu cât mai deplină. - Miau Îi ajută și mămica, chiar alungându-i deîndată ce-i simte În stare să-și poarte de grijă. Ai spune tu că și ea ascultă de aceeași lege, nu ca voi, bipezilor, pentru care nu există respect de lege, nici măcar pentru cele emanate de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Lumii. Și chiar dacă n’avem asigurări/protecție socială pentru pisici, cred că s’o găsi careva care să adopte mica pisicuță, care știe și să toarcă, adică să răsplătească cu o atmosferă liniștită și tandră. Și care se pregătește, lângă mămica ei, pentru ziua În care entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ziua În care entropia o va Îndemna să fugă din cuib: cu tenacitate, pentru că e mândră și nu trebuie să apară altfel decât vrea ea, se... recuperează. Iar când va crește mare, cred că te va tenta s’o faci mămică... Chiar dacă vei vâna vrăbii și pentru ea... - Dacă n’aș ști că vorbești serios, dar și că ești un romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om o avea la degetul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a găsit o scuză: cică asta ar fi o reacție de apărare; uitând, face loc la altă informație, cea necesară momentului. Vai de capul „hardului“ lui, cam anemic... Dar eu, care nu uit nimic, nici din ce-am Învățat de la mămica nici ciomăgelile Încasate nevinovat, doar pentru că’s negru? Au Încăput toate, și vor mai Încăpea În căpșorul meu, care adăpostește doar vreo 35 de grame de creier... Vă spun tot eu: Cristi e un leneș, taman acolo unde n’ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de vreo râie... Sunt și foarte comunicativ: zic unii că numai postura diverselor mele mădulare comunică vreo 75 de mesaje diferite, așa că desfid pe orice mim ori balerin biped. Cât despre cele patru litere pe care le-am Învățat de la mămica, M, I, A, U, știți și voi În cât de multe feluri le rostesc, mai ales când e vorba s’o conving pe pisicuța din vecini să iasă cu mine la un... Whiskas; hm! m’a luat boticul pe dinainte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Miră? N’ar trebui, știind, ca și mine, că poluarea e aproape sinonimă cu oxidarea. Precum o bucată de cărbune (reducător) care nu face nici un rău decât când se oxidează, arzând: devine oxid, acel atât de hulit CO2... Ei bine, mămica m’a predestinat ca prieten lui Cristi. Și m’a adaptat la viitorul mediu, acela poluat: cărnița mea e ceva mai oxidantă decât aceea a confraților. Și așa, ce pigment dintre cei doi proprii animalelor Îmi putea colora blănița? Acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu dorm - o preocupare de bază a mea - oriunde, nici nu mănânc orice. De fapt, În ambele cazuri nu vreau să-mi supun trupșorul la un efort suplimentar. Mă puteți Învinui astfel doar de - nu comoditate - optimizare. Și știu de la mămica ceea ce voi abia Începeți să aflați și nu vă vine să credeți: că ceea ce mă Înconjoară trebuie să fie antiteza mea energetică, iar ceea ce Înghit, teza. Cum sunt ați aflat. De aceea Îmi plac „locurile rele“ și tabla acoperișurilor: și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formă de energie? Dar place, ca orice viciu, virtutea fiind chiar o tortură... Nu e cazul meu, al pisicii, care nici nu beau, nici nu fumez, nici nu joc poker... Iar dacă-mi place căldura e pentru că: Spuneam deunăzi că mămica m’a Învățat să caut lucrurile aflate la antipod. Eu sunt un negentropic redutabil. Prefer deci entropia. Și, față de negentropicul frig, acela care rostuiește minunatul și perfectul, negentropicul fulg de nea, deși sunt unul dintre cele mai rezistente la ger
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată într-o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în perioada când eram foarte mici și trebuia să fim atent supravegheați. Pe toată durata deplasării, noi cei din cortegiul funerar trebuia să cântăm: „Ene, Ene, Caloiene, Du-te-n cer și cere, Să deschidă porțile, Să sloboadă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
l-au făcut de nu se mai înțelegeau. Cât am putut, m-am tot dus la ei și-i mai împăcam, dar n-am putut face totul. Până la urmă, fata a venit la mine și foarte sinceră mi-a spus: „mămico, eu nu mai stau cu Nicu, el este nervos, nu mai pot. Îmi pare rău de matale dar nu am ce face”. Deși îi spuneam fiului să se potolească, n-am reușit, nu avea nici voință. Norei, ce puteam să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și el altă fată, tot de la țară, au venit și mi-au zis, „mamă eu mă cunun” și gata, ce era să mai zic, am acceptat, gata, iar familie! Stela nici nu a intrat bine pe ușă și: sărut mâna, mămică!. Gata, altă noră. Sincer, Stela este foarte muncitoare, și-a luat imediat serviciu la APACA, le-au dat casă la bloc, și-a mobilat frumos toată locuința, i-a trântit lui fiul meu un băiețel frumos - pe Florin - și biata
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mira norodul, Și chiar și popa se mira De vocea mamei și a mea, Și mă chema mereu să cânt Și corul să-l conduc. Să o aud iar pe măicuța Să-mi las în jos rochița. Si ne striga mămica mea Ca să venim la masă. Și-așa frumos era la noi Când eram toți acasă. Cum fugeam cât eram de mici, După oi, după capre Și le duceam și la fâtână Cu apă să se-adape. Frumoasă ai fost copilărie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
doară. Ne-ntreabă când vine-acasă Însă boala nu o lasă. Doamne, tare noi am vrea Să ne bucurăm de ea Ca să fie sănătoasă, Să vină și ea acasă. O așteaptă copilașul Că ne-ntreabă, ce să-i spui, Când vine mămica lui? La noi este o puternică atașare. Târzie dar frumoasă, cu foarte multă grijă față unii de alții, cu rugămintea la Dumnezeu să fie sănătate... Este mai greu singur și fără ajutor. Este greu și aici, că sunt infirmiere puține
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
când s-a auzit soneria jos, la scări, la intrare. Florinel o aștepta deja. De fapt, mașina era aproape plină: Fabyola cu încă două colege, în spate, iar în față, lângă el, care era la volan, locul liber pentru Corina. Mămico, să nu te superi că mergem întâi la Bosanci, să le las pe ele, la școală, că altfel întârzie... Bine, măi băiete...! Las-o încet și mergi cu grijă! Într-un sfert de oră au fost la Bosanci, în fața școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]