1,950 matches
-
și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai mult în credință, să-i determine și pe alții să îmbrățișeze creștinismul și, în final, «prin mucenicia lor să biruie Hristos»”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, Teologie și spiritualitate patristică, Editura Trinitas, Iași, 2002, p. 14. footnote>. Unii dintre creștinii mărturisitori (martiri) erau din rândul clericilor, alții erau cetățeni romani sau chiar slujeau și statul ca ostași, funcționari, dregători de toate vârstele și stările sociale. Din sfetnici și ostași de frunte ai împăratului au devenit, prin martiriu, prieteni ai Împăratului Hristos
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
martirii trecuți din această lume și ziceau: «Aceia da, sunt într-adevăr martiri, pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire, pecetluind cu moartea mucenicia lor, pe când noi abia dacă suntem niște bieți și smeriți mărturisitori». Rugau chiar cu lacrimi pe frați, ca unii care au nevoie, ca și aceștia să facă rugăciuni necontenit pentru sfârșitul lor. Căci chiar și dacă dovedeau prin fapte tăria mărturisirii dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea martiriului” (δύναμιζ τὴζ μαρτυρίαζ)<footnote Frederick C. Klawiter, „The Role of
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea martiriului” (δύναμιζ τὴζ μαρτυρίαζ)<footnote Frederick C. Klawiter, „The Role of Martyrdom and Persecution in Developing the Priestly Authority of Women in Early Christianity: A Case Study
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință întemnițat; un martir este un mărturisitor care pecetluiește mărturisirea cu moartea. În viziunea sa, titlul de martir n-ar trebuie acordat mărturisitorului decât după moarte. Și totuși, în așteptarea morții, mărturisitorul întemnițat poate exercita „puterea martiriului” (δύναμιζ τὴζ μαρτυρίαζ)<footnote Frederick C. Klawiter, „The Role of Martyrdom and Persecution in Developing the Priestly Authority of Women in Early Christianity: A Case Study of Montanism”, în Church History, 49.3, 1980, p.
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
footnote Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. VII, 44.1., în PSB, vol. 5, p. 256. footnote>. Ocolirea persecuțiilor și ferirea de prigonitori. Prigoana împotriva creștinilor a vădit cete întregi de mucenici Marele Origen dorea să fie un mărturisitor, mai curând decât un mare teolog. Într-adevăr, prestigiul martiriului era atât de măreț, încât respingerea sa reclama un mare curaj moral, respingere la care a procedat Sfântul Ciprian al Cartaginei la izbucnirea persecuției deciene în 250. Sfântul Ciprian s-
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vieții lor sfinte, ci și după adormirea lor, ne-au dăruit tuturor din belșug atâtea binefaceri cerești”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 14. footnote>. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262. footnote>. Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, în Istoria bisericească, menționează un episod de-a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s-au grăbit ei înșiși să urce pe locul de judecată, declarând că și ei sunt creștini, încât pe guvernator și pe cei din completul de judecată i-a apucat
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
forma sa cea mai simplă și mai pură: moartea pentru mărturisirea numelui lui Hristos. Sub forma aceasta s-a bucurat în ochii creștini de o stimă pe care nu a putut-o egala nici un alt serviciu adus Domnului Hristos. Un mărturisitor creștin în așteptarea martiriului devine obiectul venerației<footnote Gerald Bonner, „Martyrdom: its place in The Church”, în Sobornost, 5, 2, 1983, p. 14. footnote>. Fratele Sfintei Perpetua, pe când aceasta își aștepta execuția la Cartagina în 203, i-a putut spune
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
putut spune surorii sale că deja se află la așa mare onoare că poate cere să i se arate o viziune în care să vadă dacă va suferi sau va fi păsuită. Se știe și că păcătoșii de atunci vizitau mărturisitorii pentru a primi iertarea greșelilor<footnote Ibidem, p. 14. footnote>. Trupurile martirilor, devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
acestui „Triumf al Ortodoxiei”, se face o referire specială la suferințele și luptele sfinților, la persecuțiile, tortura și exilul pe care le-au suferit de dragul lui Hristos. Astfel, „Triumful Ortodoxiei” se demonstrează o fi o sărbătoare în cinstea martirilor și mărturisitorilor. Singurul triumf la care Biserica pe pământ poate sau ar trebui să se aștepte este cel al martiriului. Același adevăr este evidențiat în Duminica Tuturor Sfinților, care, în practica ortodoxă, apare la o săptămână după Penticostar. Cele două sărbători sunt
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
creștinesc, a trăi pentru Hristos poate implica necesitatea de sacrificiu al vieții în numele Său. Această percepție a martirului fusese deja asumată la momentul persecuțiilor, când creștinii care suferiseră pentru credință, dar nu fuseseră executați erau onorați cu onorabilul titlu de mărturisitor; când persecuțiile au luat sfârșit, s-a luat decizia crucială de a se continua aplicarea termenului, nu celor care suferiseră pentru credință, din moment ce oportunitatea de a o face încetase să existe, ci celor care, prin viața lor, poartă mărturie lui
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență inefăcătoare și astăzi, pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Diac. Asist. Cercet. Dr. Liviu PETCU
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Dumnezeu care ne așteaptă la poarta ei. Nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin înseamnă a pătrunde în experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor al lui Dumnezeu prin acea suferință Și să se apropie de El ca rezultat al suferinței. Poate cea mai emoționantă declarație a acestei credințe poate fi regăsită în Epistola I-a a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
persoană la Sfinții Părinți O preocupare activă față de conceptul de persoană o întâlnim și la Sfinții Părinți, dintre care i-am ales pe cei reprezentativi, și care sintetizează oarecum reflecția patristică (Augustin, în mod deosebit, pe Părinții latini și Maxim Mărturisitorul pe Părinții greci), și pun la dispoziție bazele pentru reflecțiile ulterioare. Jean Galot consideră că doctrina Sfintei Treimi este cea care impune conceptul de persoană ca ființă relațională (675 - al XI Conciliu din Toledo), deoarece persoanele sunt definite pe baza
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
poli care converg unul spre celălalt. În această direcție, tema care ocupă în mod indiscutabil polul central este cea a omului ca imagine a lui Dumnezeu. Acest concept biblic preluat de gândirea patristică latină și greacă, de la Augustin și Maxim Mărturisitorul, la Toma de Aquino, este integrat în însăși constituția omului și se reflectă în natura și în calitățile sale, dintre care raționalitatea și liberul arbitru sunt cele mai cunoscute. Prin aceasta se vrea să se asocieze doctrina creștină a bunătății
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu celălalt. După ce am arătat importanța și sensul conceptelor de substanță și persoană la Augustin, considerăm că este la fel de relevant să precizăm, ca punct de pornire, concepția despre persoană în Răsăritul creștin, cu scopul de a introduce viziunea lui Maxim Mărturisitorul: „Concepția despre om predominantă în Răsăritul creștin se fundamentează pe ideea de «părtășie» sau participare la Dumnezeu. Omul nu a fost creat ca ființă autonomă sau autosuficientă, căci natura lui este cu adevărat ea însăși numai în măsura în care ea există «în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care în momentul genezei nu a atins încă bunăstarea și se bucură de privilegiul singular că dobândirea bunăstării, și deci a eternității, este încredințat liberului arbitru, deși eternitatea menține esențial mereu caracterul de dar din partea lui Dumnezeu”. În continuare, Maxim Mărturisitorul își concentrează atenția pe unitatea corpului și a sufletului, legată de o viziune a lumii care recunoaște pozitivitatea dimensiunii materiale a creației, la care se adaugă faptul că sufletul și corpul nu pot exista separat, folosind expresia „natură compusă”, care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Deci comune și universale sau generale sunt, după Părinți, ființa (substanța) și firea. Căci eu spun că acestea sunt identice între ele. Iar propriu și particular este ipostasul și persoana. Căci și acestea sunt, după ei, identice între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după ființă sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
relațională, distingând pe acest fond între conceptul de natură și cel de persoană, cu semnificația lor originală în greacă și latină. Este remarcabilă originalitatea lui Augustin care concepe omul ca ființă relațională după imaginea Trinității, dar și concepția lui Maxim Mărturisitorul care, mergând pe linia lui Vasile cel Mare, consideră ființa ca fiind luată în sens general și universal, iar persoana în sens particular, acest fapt putându-se observa și în cazul Sfintei Treimi, și, după cum am remarcat, Toma de Aquino
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
2. Femeia în Casa - Biserică 2.1 Tăcerea lui Luca asupra femeilor Experiența fundamentală a creștinismului primitiv este coborârea Duhului Sfânt care, după relatarea Faptelor, i-a transformat pe discipolii lui Isus din ucenici descurajați și ascultători puțin perspicace, în mărturisitori bucuroși ai învierii sale și în vestitori curajoși ai mesajului lui Cristos (Fap 1,8; 2,14). Iluminați și mișcați de Duhul Sfânt, ei au predicat în mod liber întregului popor și autorităților iudaice faptul că Isus era Mesia și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]