6,722 matches
-
purtarea nerecunoscătoarei fete.Din când în când se auzeau suspine false ,care erau menite să o înduplece pe Karon,să accepte acest compromis.Radela și față schimbară câteva priviri de neancredere,după care pentru a întrerupe scenă melodramatica,îi spuse mătușii că acceptă din recunoștință să îi primească la ceai și să se compoarte cât mai bine în prezența celor doi. Referință Bibliografica: Karon cap 1 / Violeta Catincu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea fetei. Arina nu-i răspunse. Tot corpul i se încordase, cuprins de o așteptare plină de teamă nelămurită. Rămăsese nemișcată, privindu-și mama cu ochii măriți. Și aceasta continuase cu voce scăzută: „Tu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mult mă bucur, draga mamii, când văd că ești și un copil silitor și inteligent... Încă mă mai rog, seară de seară, să îmi ierte domnul păcatul de-atunci... Așa că, tu să n-o mai iei niciodată în seamă pe mătușa, cu toate răutățile ei”. Arina își privi mama, întrebătoare. „Doar ai văzut și tu de atâtea ori, cât este de invidioasă pe oricine are ceva ce nu are ea - răspunse mama întrebării mute. Și, oricâte ar avea, ceea ce-o
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Dora, că era mai dolofană, avea pielea albă ca laptele și era rumenă în obraji - copilul ăsta, nu știu ce soi era, că îi pria orice; se îngrășa și dacă mânca o coajă de pâine - spre deosebire de tine și de fratele tău. Așa că mătușa s-a strâmbat când a auzit propunerea pe care noi i-am făcut-o, doar cu gândul că astfel va fi și ea fericită, și că ne va fi și nouă mai ușor, pentru că totuși urma să rămâi în apropierea
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
păstreze vacile și de multe ori, erau și ele împovărate cu multe guri de hrănit. Tot Cel de Sus a avut grijă și încet, încet, lucrurile au intrat în normal și am reușit să vă creștem pe toți trei. Însă mătușa - mama zâmbi amar - se pare că nu mi-a iertat niciodată refuzul... deși tot ea a fost cea vinovată. Mereu a reacționat ca un scorpion, căutând să înțepe, de câte ori avea ocazia. Să nu o mai iei niciodată în seamă - repetă
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
că Radella zambea.Asta însemna că se simte mai bine. -Cum mai ești,nana? -Mai bine,mult mai bine față de ieri. -Ai nevoie să iți aduc ceva? -Nu ,draga mea.Multumesc.Aongus mi-a adus deja micul de jun,iar mătușa ta,s-a dus să cheme medicul.Spunea că trebuie să fie sigură că sunt bine.Asa că...Cu tot ce s-a întamplat ieri nu am putut sa vorbim.Cine era băiatul cu care ai venit? Karon era surprinsa
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
cu de-amanuntul cum s-a întâmplat totul și în final,oftând încheie cu faptul că,ar vrea să-l mai revadă. -Oau,ce poveste.Prin câte a trecut față mea.Desi pare romantic,te sfătuiesc să ascunzi asta de mătușa ta.Stii cum e ea. -Da,m-a întrebat ieri de el,insă i-am spus că suntem doar prieteni. -Mai sunt curioasă de un lucru,Karon.De ce locuiește în pădure? -Nu știu prea bine,dar am o banuiala.In
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
să-l saluți și din partea mea. Față nu răspunse ,insă zâmbi și coborî scările,cu speranța intanlirii.Desi inima îi bătea tare,ca de fiecare dată,Karon trebuia să se gândească la un plan destul de bun.Pe de o parte mătușa nu trebuia să afle,iar alta problema era că avea nevoie de un motiv ca sa il viziteze.De fiecare dată când făcea ceva interzis,sau pe aproape,ideile nu ii lipseau.Se gândi deja la un motiv.Ieri îi spusese
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
făcea ceva interzis,sau pe aproape,ideile nu ii lipseau.Se gândi deja la un motiv.Ieri îi spusese Will că poate venii ca să îi dea niște plante pentru Radella și să îi spună cum se mai simte.Dar în privința mătușii?” Poate dacă mă strecor pe undeva.In plus,va crede că sunt în gradina.Am gasit.Desigur.Voi merge tot prin grădină aceea.Acum îl înțeleg pe stra-bunicul meu.S-a gândit bine când a făcut-o.” Față se duse
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
singura avere durabilă a unui om e iubirea.Poate că împreună vom avea familia care ne-a lipsit. -Și eu îți mulțumesc pentru că alături de tine mă simt eliberata.Inainte să te cunosc mă simțeam prizioniera într-o colivie făcută de mătușa mea și singura alinare îmi era Radellla și amintirea vagă a părinților mei.Acum știu cât de minunat e să iubesti.Sper,însă că mătușa să fie de acord cu relația noastră. -Putem spera că așa va fi,cel putin
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
mă simt eliberata.Inainte să te cunosc mă simțeam prizioniera într-o colivie făcută de mătușa mea și singura alinare îmi era Radellla și amintirea vagă a părinților mei.Acum știu cât de minunat e să iubesti.Sper,însă că mătușa să fie de acord cu relația noastră. -Putem spera că așa va fi,cel putin știu că părinților mei le-ar fi plăcut să te cunoască. -Vom mai aștepta putin.Nu e momentul să-i spun acum despre noi. -Am
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
îngeri ai mei, care nu interveneau în viața mea, ci doar mă fluierau, de la tribună, cînd pasam prost sau trăgeam pe lîngă bară, ca la fotbal. Într-o zi, ca să nu uit, am cunoscut-o pe sosia Veronicăi de la Iași, mătușa mea sau, mai simplu, verișoara mamei mele, Ana. Sosia mi-a amintit de original. Ce femeie extraordinară, plină de energie. Așa era și maică-sa, care m-a crescut pe mine. Dar o să continui mai încolo povestea asta. Poate nu
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
subțire de alun. Se uitară cu mirare la el. - Ai să reușești tu, măi, băiete? îl întrebă o femeie, simțind cum se reaprinde în întuneric licărul speranței. Și dacă pe drum ți se întâmplă ceva, doamne ferește? - Am să încerc, mătușă! zise băiatul. Nu se poate ca soarta să fie nedreaptă cu noi! Și dacă n-oi izbândi, cel puțin să știu că am încercat. Iar dacă m-oi prăpădi, încă o nenorocire pe lângă atâtea câte îndurăm. Vorbele lui mai dădură
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
inginer din București, să facă topografia pășunilor, Constantinescu Alexandru și cum lumea era curioasă și-i punea tot felul de întrebări, ca să fie lăsat în pace, răspundea mereu același lucru: poate crește iarbă mai bună. Îl cazase primăria la o mătușă a mea, Stanca și când a auzit că are nevoie de un ajutor care să-i care instrumentele pe izlaz, s-a gândit imediat la mine. Și uite-mă cu aparatele lui optice în spate, cu trepiedul pe care le
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
volanul, trece de pe dreapta pe stânga, îl lovește în plin și pleacă mai departe. Iată ce întorsătură tragică poate lua un incident mărunt: moartea unui tânăr care avea viața în față iar celălat primește o groază de ani închisoare. O mătușă de-a mea căsătorită și despărțită, Lenuța, a vrut într-o zi să-și mai verse năduful pe fostul ei bărbat, Gică al tușii Marioara și m-a trimis pe mine la poarta lui să-l măscăresc. Du-te Ionică
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
afară, știu că te-ai ascuns în putină! Așa am descoperit în pătul două puști mari și grele, la care când mă plictiseam țăcăneam toată ziua până într-o zi când au dispărut de acolo fără urmă. La fel la mătușa Stanca, într-una din zile, am început să mă târăsc pe sub pat și am dat și acolo de alte două la fel de mari dar acestea aveau și șpăngile care luceau în semiîntuneric. Fratele meu ajunsese ditamai flăcăiandrul, se ducea seara în
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
eu am zis asta, ci o prietenă din Berlin, Gloria, care lucra la Uniunea Scriitorilor din fostul Berlin de Est. Cînd eu treceam dincolo, cu metroul, chiar și de cîte două ori pe zi, ea era tristă, pentru că avea o mătușă dincolo de zidul acela de tristă amintire, pe care nu putea să o viziteze decît odată la cîțiva ani. Întotdeauna luam metroul din Alexanderplatz, în Friedrichstrasse treceam prin pasajul păzit cu strășnicie de polițiștii din est, pentru că dincolo de bariera virtuală, trasată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
an”. Sau mai puțin, își amintește Caterina B., care a plecat pentru prima dată de acasă în 2011. A stat la o rudă două-trei zile, cu gândul să ajungă într-un centru dedicat victimelor violenței. Până când a sunat-o o mătușă de-a soțului ei, care s-a pus chezaș: „Că îmi promite ea că nu se mai întâmplă, că Te rugăm frumos..”. Nici copiii nu au fost de acord să revină la tatăl lor. Și totuși. “M-am reîntors. Au
„M-a legat cu un lanț de picior și m-a scos pe stradă ca pe un cățeluș. Nu s-a băgat nimeni”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338661_a_339990]
-
Moromete în perioada cotelor. Toată viața lor a fost un chin și o vrajbă cu prigoana comunistă. Bunicii mei nu au reușit să aibe lumină în casă decât prin anii 80-85 iar televizor de abia în anii 90, după revoluție. Mătușa mea nu era primită la școli pe motiv că nu are origine socială sănătoasă iar părinții mei au dus-o greu. Bine, veți spune dvs. că și alții au dus-o tot așa, dar acuma cred că toate convergeau spre
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
la Bar-Mitzwa primului nepot ? Și mămăliga aburindă cu ciuperci, și doboșul , tarta cu struguri, plăcintele , divina baclava? Micuțul meu cu fața însorită, cu pielea roz și păr bălai, suge cu poftă de la început. "Mic mic, și deja Alexander", se miră mătușa când află numele ales. Andy cântă și râde-n drum spre grădiniță. Armele-i plac, dar are și păpuși. Primul meu prunc,regele David, se naște cu moț în frunte (la propriu!) și-ndată-ntrunește sufragiile toate: lăudat, admirat,iar
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
În țara mea natală s-au dus cu toții: . Fredy, tânărul frate al tatei; și Chică cel spiritual; și Robert, prieten drag, meloman filozof, care-mi tot spunea: "O, "Haydn, Haydn, ce uriaș, ce uriaș!", și alți dragi unchi, și dragi mătuși, care copilăria mi-au legănat-o. Și după Ely mi-a plâns inima, fratele mamei,cel cu mintea iute, ca și vorba, și după Edith, soția lui, regina clanului, care-mpreună ne-au primit în țara asta și ne-au
DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340375_a_341704]
-
ei valorile noastre naționale și acolo, mă îndoiesc dacă le mai păstrează. Dacă ar fi în puterea mea aș îmbunătăți condițiile de viață, aș crea condiții de muncă pentru revenirea la baștină a celor plecați. Copiii rămași în educația buneilor, mătușilor, rudelor, au nevoie de părinți! Paul POLIDOR: Într-unul din interviurile acordate, președintele Clubului de la Roma pentru Europa, Dr. Călin Georgescu, afirma că „destabilizarea prezentă a Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declanșa un nou Război
INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340377_a_341706]
-
că am câștigat, am rămas mută și mi-au dat lacrimile. În sfârșit eram acolo prima, am fost prima și în România, dar doar la campionatele naționale. Mi-am dat seama însă că nu e nimeni să mă vadă. Mamă, mătușă, nimeni. Eram eu singură cu trofeul ăla”, își amintește Anca Bucur. Și-a dorit să mai câștige încă o dată și să se bucure de victorie alături de soțul său. S-a întâmplat în 2013, când a devenit din nou Miss Fitness
„La primul concurs am participat cu un costum de baie cumpărat de la second hand”. Anca Bucur, de patru ori campioană mondială la Miss Fitness Universe () [Corola-blog/BlogPost/338209_a_339538]
-
munte și să nu ajungă la medic. Acum încercăm să îi vaccinăm, pentru că nu sunt vaccinați. Merg la școală și la grădiniță, cea mică merge, vorbește, sare peste pragurile alea de ne mirăm și noi. Am găsit în vecini o mătușă Ioana, pe care am făcut-o bunică adoptivă și care îi învață, le explică și copiilor, și mamei cum să aibă grijă de ei și de gospodărie. Acum o să tăiem un porc, pentru că ei nu au avut niciodată porc, le
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
spune profesoara. În fiecare weekend, ea și prietene ei îi iau pe cei patru frați mai mari la ele acasă. Fiecare are câte un finuț, așa le place să îi numească pe copiii care le sunt atât de dragi. Iar mătușa Ioana, bunica adoptivă din Bocicoel, are acum cinci nepoți. Cinci copii trec pragul casei unde găsesc mereu o farfurie cu mâncare caldă, în timp ce bunica adoptivă le vorbește neîncetat. Le spune să fie cuminți, să învețe bine la școală, să facă
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]