16,054 matches
-
amețit la poarta 1 a liceului, se certă cu portarul care nu voia să-l lase să intre, ocoli gardul de prefabricate și se strecură printr-o spărtură din spatele școlii nimenind chiar sub fereastra atelierului În care se afla Gelu. Maistrul Minea fu bucuros să-l revadă pe Zare, se Îmbrățișă cu el și puse mâna pe o bucată de hârtie pe care scrise un bilet de voie pentru Gelu. — Dar să-mi ziceți și mie unde vă duceți, zisese maistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Maistrul Minea fu bucuros să-l revadă pe Zare, se Îmbrățișă cu el și puse mâna pe o bucată de hârtie pe care scrise un bilet de voie pentru Gelu. — Dar să-mi ziceți și mie unde vă duceți, zisese maistrul Minea cu gând că poate se duc la vreun restaurant din apropiere și deci ar putea să treacă și el să bea o bere. Ne ducem la fete, nea Minea, dacă te crezi În stare Îți lăsăm adresa să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gând că poate se duc la vreun restaurant din apropiere și deci ar putea să treacă și el să bea o bere. Ne ducem la fete, nea Minea, dacă te crezi În stare Îți lăsăm adresa să vii și dumneata. Maistrul Minea nu ceru nici un fel de adresă, dar pe drum Gelu descoperi că respectiva adresă n-ar fi fost ușor de ținut minte. Zare cumpără mai Întâi două sticle de vin spumos de la bufetul Marna și, după ce numără banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Yusef. Guvernul i-a adus aici să facă drumul. — Ai cui sunt acești Fotse? întreabă Morgan înspăimântat.Unde le sunt colierele Fotse? Unde le sunt pieptenii? Muncitorii sunt îmbrăcați ca oricare dintre țăranii Hausa, nu au nici un însemn specific Fotse. Maistrul lor confirmă că au fost aduși aici din Fotseland, ca să facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia abia le răspund la întrebările obișnuite despre numele lor și clanul căruia îi aparțin. Maistrul, un Yoruba de pe coastă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au nici un însemn specific Fotse. Maistrul lor confirmă că au fost aduși aici din Fotseland, ca să facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia abia le răspund la întrebările obișnuite despre numele lor și clanul căruia îi aparțin. Maistrul, un Yoruba de pe coastă, este uimit că există cineva care vrea să se ducă în ținutul Fotse. — Arătați-le puștile, îi sfătuiește. Au respect pentru ele. Profesorul îi spune să nu fie ridicol, Fotse sunt oameni pașnici și-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se ducă în ținutul Fotse. — Arătați-le puștile, îi sfătuiește. Au respect pentru ele. Profesorul îi spune să nu fie ridicol, Fotse sunt oameni pașnici și-l vor primi cu bucurie, pentru că este considerat un șef în țara lor. Maistrul nu pare impresionat și vrea să știe dacă au gin, ca să-i lase să discute cu ceilalți bărbați. Grupul pornește încet spre dealuri, pământul sub picioarele lor este ars de soare și crăpat la suprafață. De pe șaua sa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
așa mai departe, poți să susții orice, fără să depășești însă, ăsta e riscul, domeniul speculației gratuite. Am citit un excelent roman de Hans Fallada inspirat dintr-un caz real și senzațional descoperit în arhivele Gestapoului, în care eroul, un maistru care lucra la o uzină din Berlin, se hotărăște să acționeze împotriva lui Hitler. In timp de câțiva ani, cu o grijă a amănuntelor specific nemțească, depune în diferite colțuri ale orașului mici manifeste scrise de el însuși în care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
plăcea, când era mic, să ducă gâștele la păscut pe Valea Morii. Era pustiu și liniște, nu se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori greșea. Se Învățase, la Început, să plângă noaptea, pe tăcute, vârât sub cearceaf. Mai apoi lăsase plânsul. Strângea din dinți și ascuțea privirea neagră. Daie Gulu Îi spusese Într-o zi, nitam-nisam, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deși eram un monument de neîndemânare, să Încerc să Învăț strungăria, căci cu așa ceva ne ocupam În atelierele școlii În timpul săptămânilor de practică. Nu izbutisem Încă să pricep cum se măsoară cu șublerul, de pildă, ori cu micrometrul (de câte ori Încercase maistrul să mă lămurească, nu-mi intrase nimic În cap, căci, fascinat - nu știu de ce -, Îmi lipeam privirile de locul nefiresc de gol de la mâna dreaptă a ăluia, acolo de unde fusese retezat un deget...). Însă de-acuma, gata: aveam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese Într-o vreme ambasador la Paris. Câteva dintre hainele vechi ale diplomatului, ale soției sale și ale fiului său, au ajuns, așadar, și la noi În familie. Probabil că pe tovarășu’ maistru l-a supărat faptul că intrasem În lăcașul sfânt al atelierului său de strungărie cu capul acoperit, așa cum pricepusem eu din protecția muncii ale cărei norme el nu le respectase Întocmai, de vreme ce avea o mână ciuntită. Mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În nenorocita aia de clădire care Îi mânca viața -, să taie (adică să sacrifice, cum se spunea prin manuale) câțiva iepuri. De pe vremea când fusese elev la școala de croitorie, furase din atelier o bucată de gresie cenușie pe care maistrul, Încântat de finețea ei, o numea cu mândrie piatră de Mississippi și desăvârșea cu ea ascuțitul uneltelor de frizerie ori al instrumentarului chirurgical, căci se pricepea bine și În ale tocilăriei. Pe când se aflase În spital, În urma mușcăturii infectate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înceteze nici un moment. Erau recrutați lucrători din toate clanurile; când un senior neglija să-și trimită cota de oameni, era aspru pedepsit, indiferent de statutul său. La fiecare punct de lucru exista o ierarhie de comandă formată din muncitori calificați, maiștri și muncitori necalificați din toate breslele. Responsabilitățile șefilor de echipă erau clar stabilite. Dacă cineva se lăsa pe tânjeală, era decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care serveau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci își făceau seppuku pe loc. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Grichentie Damian: Aceste turle s-au făcut în anul 1897 fiind în formă de piramidă și semănând a biserică catolică, fiind tabla de aramă avariată de vânt. Comisia Monumentelor Istorice i-a schimbat și forma. Lucrarea s-a executat de maistrul tinichigiu din București, atât de dulgherie cât și tinichigerie, Florea Pârvu, absolvent al Școlii de construcții din Viena, născut în Brașov, 1875 și de lucrătorii Ioan Becher, tinichigiu - Timișoara, Ioan Drăghici, dulgher - Tighina și Gheorghe Rucsandra - Vaslui. În anul 1930
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cânt și cetit bisericesc la care să fie obligați a o frecventa toți părinții din mănăstire” în vârstă de până la 35 de ani. Școala urma să fie condusă de cel mai bun monah cântăreț. S-a propus numirea a ,,doi maiștri de muzică bisericească, unul de cetit și unul de tipic bisericesc”<footnote Ibidem, f. 78 footnote>. S-a propus „organizarea unui cor cu monahii care aveau vocile mai frumoase. S-a propus deasemenea înființarea unei școli de pictură bisericească și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să facă... — Păi, tov secretară e vorbitoare. Și tov președinte și tov vice. Și noi, doar vedeți. Dar asta nu înseamnă că... vreau să spun, n-are legătură. Suntem... toți uniți. Suntem una. Cu membrii, adică, asta e. Părea un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instalații și construcții aferente. Pentru asta se interesase de prețul fierului, de admistrarea docurilor, cercetase ritmul intrărilor și ieșirilor de nave cu mărfuri, calculase și ajunsese la cifre uriașe de cheltuieli, dar și la profituri inimaginabile. Ceruse părerea unor ingineri, maiștri, arhitecți și constructori, culesese date importante despre modul de lucru, numărul necesar de oameni și grupele de meseriași. Pentru împlinirea acestui vis n-ar fi șovăit să riște, investind cu ochii închiși toți banii lui din băncile de la Viena, Sankt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ncoace din slujbă-n slujbă, din gazdă-n gazdă și din femeie-n femeie, ca-ntotdeauna, în timp ce Elenuța se așezase la casa ei, în apartamentul ei cu trei camere din Vitan, cu Cristinica ei și cu Ghiță, soțul ei cumsecade, maistru militar la viața lui. Uite însă că Ghiță îi înșală speranțele, neținându-i companie până la adânci bătrâneți, cum de bună seamă că puseseră la cale. El muri dintr-un atac cerebral la doar treizeci și trei de ani. Elenuța se amăgise, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată de moartea maistrului militar - tot un drac. Scuteai banii de gazdă, în definitiv, și uite că ți-ar fi dat mâna să te amăgești și tu, cu bună știință altminteri, că la soră-ta ai avea un rost mai acătării: cum lucrai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-o calmeze și s-o abată de la obsesia asta. Adevărul e că avea niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și poate că și moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după potcoave de cai morți, din care să încropească te miri ce atelaj ce le-ar fi înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ți-ar fi plăcut să te țină Velicu cuplată vreo oră, dar dacă n-a fost să fie, tot e bine, că venise cu Dacia lui ca să facă o tură prin oraș. Era bazat cocoșelul ei, măcar că un pârlit de maistru la IMGB, neînstare s-o gâdile cum trebuie și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-aveai de unde să știi de azi pe mâine. De azi pe mâine nu mai știai la ce să te mai aștepți cu atâtea scumpiri și inflație, și greve, și disponibilizări, și falimente peste falimente, și Velicu un pârlit de maistru la IMGB, și uite că și acolo se stricaseră treburile, după ce, până-n Revoluție, el se pricepuse să facă un ban grămadă, scoțând fiare cu Dacia lui din secția de confecții metalice unde lucra, pentru grilaje și garduri de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
închipuindu-și-o cum i-ar fi plăcut mai mult, fără să întâmpine vreo împotrivire din partea lui Velicu, hotărât, se pare, să n-o mai vadă vreodată. La telefonul de la poartă răspunse cineva care spuse că nu mai lucrează acolo maistrul Velicu Rădescu și că nu știe unde s-a mutat, iar Dacia lui nu mai era în locul unde o știa Mirela. Bineînțeles că parca mașina în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bucătărie peste colină, buruieni și pădure. Strânse din dinți. Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
felul, cu un alt ofițer științific. Pe neașteptate, cu două zile înainte de a pleca de pe Thedus, l-au înlocuit cu Ash. Ea-l privi ca și cum i-ar fi dat dreptate. ― Și ce-i cu asta? sări el. Pe bătrânul meu maistru principal nu l-au înlocuit cu tine? ― Nu am încredere în el. ― Se vede de la o poștă. Eu, drept să-ți spun nu am încredere în nimeni. Este timpul, își zise el, să schimbăm subiectul. Până acum, Ash îi păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]