1,978 matches
-
vedea și a-l trata pe cel]lalt că pe ceva inferior a ceea ce este cu adev]rât: a-l vedea pe cel]lalt nu ca pe un scop în sine, nu ca pe un subiect egal al experienței. R]mane ins] de discutat în acest caz dac] a trata atribute importante ale personalit]ții umane că simple bunuri susceptibile de a fi tranzacționate pe piaț], reprezint] un exemplu de exploatare în acest sens larg. Aici întâlnim eroarea pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oportunit]ților și alegerilor reale ale femeilor și hr]nește falsă conștiinț] despre locul femeii în lume și în relația cu b]rbatul. Feministele precum MacKinnon pretind demascarea implicațiilor politice ale activit]ții sexuale și concluzioneaz] c] femeile vor r]mane pentru totdeauna subordonate b]rbaților dac] sexualitatea nu va fi reconceput] și ref]cut]. Deoarece relaționeaz] percepțiile tipurilor adecvate de activitate sexual] cu concepții mai largi despre forme politice adecvate, feministele radicaliste (cum ar fi separatistele lesbiene) au tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
guvernului în lumea afacerilor și care este rolul reglement]rilor guvernamentale? Altfel spus, macroetica este o încercare de includere a imaginii de ansamblu, de a înțelege natură lumii afacerilor și a funcțiilor ei. Unitatea de analiz] a afacerilor moderne r]mane totuși firma, iar întreb]rile centrale ale eticii afacerilor privesc, f]r] urm] de îndoial], pe directorii și anagajații acelor mii de companii care conduc viața comercial] a lumii. Aceste întreb]ri se refer] în particular la rolul corporației în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Oricum, reprezentarea în sine nu are un aport considerabil în alterarea statutului moral; extinde puterea și capacitatea individului, deși, în același timp, le și restrânge într-o oarecare m]sur], dar chestiunea limitelor morale și a libert]ților va r]mane mult timp o problem] de evaluare a moralei comune care se aplic] scopurilor instituționale pentru care au fost create aceste puteri. Un exemplu ar fi cazul violenței, aplicarea ei fiind considerat] de Waltzer, Hampshire și Nagel ca fiind un semn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai bun lucru care poate fi f]cut, cu toate c], pornind de la premise neutilitariste, aceasta presupune un comportament imoral. Luați aminte c] nu este un simplu caz al triumfului politicii asupra moralei; primul verdict moral în privința r]zboiului r]mane cel mai important, deoarece agentul este ghidat de acesta în c]utarea eliber]rii. Aceast] idee este central] în dezvoltarea unei teorii a eliber]rii morale care nu se bazeaz] pe consecințe. Izolarea moral]. Cea de-a treia situație este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
locuitorilor altor state). Este neplauzibil totuși, s] presupunem c] statele trebuie s] fie perfect imparțiale, acordând aceeași considerație intereselor locuitorilor altor state, ca și propriilor cet]țeni. Pe scurt spus, nici favorizarea absolut], nici imparțialitatea perfect] nu sunt adecvate. R]mane o problem] nerezolvat] a teoriei morale determinarea condițiilor și a gradului în care un stat are dreptul s] acorde prioritate intereselor și preocup]rilor proprii. (Unele forme de favorizare par a fi justificate din punct de vedere moral. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este rezultatul combinației unor factori precum dezam]girea, îndoctrinarea și coerciția, atunci aceast] acțiune greșit] poate fi scuzat] într-o oarecare m]sur], iar utilizarea violenței de c]tre acel soldat în scopul autoap]r]rii poate fi justificat]. R]mane ins] valabil faptul c] num]rul țintelor legitime este mai mic pentru soldatul aflat în slujba unei cauze nedrepte (McMahan, 1991). Cerință discrimin]rii a fost atacat] din mai multe perspective. De exemplu, se afirm] uneori c] atunci când este declarat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
descurajare, în timp de probabilitatea dominației în aceleași condiții este fie mai mic] fie egal] cu cea a r]zboiului nuclear în condiții de ap]rare convențional]. S] presupunem c] aceste afirmații sunt corecte, ceea ce este probabil. O dilem] r]mane ins]. Ar trebui s] opt]m pentru o probabilitate mai sc]zut] de dezastru cu costul unei probabilit]ți mai mari a celui mai r]u dezastru sau ar trebui s] încerc]m s] minimaliz]m probabilitatea celui mai r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care știam c] avem un motiv bun. Probabil c] vom fi în stare s] ne justific]m. Probabil ne-am gândit c] există un motiv mai bun pentru a acționa altfel, sau probabil ne-a lipsit voința. Dar chestiunea r]mane valabil] pentru c] va fi nevoie totuși de o explicație. Va fi nevoie de ea tocmai pentru c] noi credem c], toate celelalte fiind egale, a avea o opinie moral] înseamn] doar a g]și o motivație corespunz]toare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar discuția moral] nu a fost luat] în considerare în vremurile în care am putut s] ne lans]m într-o reflecție liber], nestânjeniți de o biologie fals] (tradiția aristotelic]) sau de o credinț] fals] în Dumnezeu (tradiția iudeo-creștin]). R]mane de v]zut dac] discuția moral] susținut] poate genera convergență necesar] a credințelor noastre morale și a dorințelor corespunz]toare, pentru a face ca ideea unei fapte morale s] par] plauzibil]. Tipul de realism moral descris aici întreține speranța c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere, Moore are dou] argumente: 1) S] presupunem c] acest caracter bun ar fi identic cu un alt caracter cum ar fi cel pl]cut. (Sintagma pe care o propune Moore este ce dorim s] ne dorim, dar vom r]mane la conceptul de „caracter pl]cut”, pentru a fi conciși.) Astfel, „bine” și „pl]cut” ar fi sinonime. Orice vorbitor competent ar trebui s] știe acest lucru. Prin urmare, întrebarea: „Ceea ce este pl]cut este bun?” nu ar avea sens
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Filosofia moral] modern]] și Geach în Good and evil [Binele și r]ul]. Atât timp cât argumentele lui Hume și ale lui Moore sunt valide, ele sunt compatibile cu naturalismul. Deoarece încerc]rile formale de a demonta naturalismul au eșuat, el r]mane o opțiune viabil]. iv. Variante ale naturalismului Închei cu o privire de ansamblu asupra curentelor principale ale naturalismului. Scopul meu este a expune mai degrab] decât a critica, dar nu voi elimina complet comentariile critice. A) Cel mai bine ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
marcheaz] sfârșitul reflecției morale, ci începutul unui alt fel de reflecție care implic], pe de o parte un efort de a ajunge la o înțelegere cu cei care au valori substanțial diferite și, pe de alt] parte, de a r]mane fidel propriilor valori. Unii dintre cei care cred c] avortul înseamn] luarea unei vieți care are statut moral, de exemplu, au ales s] i se opun], ajutând anumite organizații care au ca scop diminuarea necesit]ții recurgerii la avort, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplă menționare a curentului tinde s] stârneasc] confuzie și s] se polarizeze în mod care nu ar fi necesar. Doar dup] ce dep]sim problemă definiției și atacul a ceea ce majoritatea înțelege prin relativism începe reflecția adev]rât]. Ceea ce r]mane este o realitate moral] puțin cam haotic], pentru care nu exist] soluții clare. Dar de ce ne-am aștepta la altceva? Referințe Benedict, R.: Patterns of Culture (New York, Penguin, 1934). Harman, G.: 'Moral relativism defended', Philosophical Review 84 (1975), 3-22. Herodotus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte moduri (Hâre, 1981, p. 23). Aceste cuvinte nu sunt specifice discursului moral, așa c] ar putea fi necesare reguli suplimentare pentru discursul moral în particular. Dar acest fapt r]mane deschis pentru moment (vezi Hâre, 1981, pp. 52 și urm.). În orice caz, e necesar] o deosebire pentru a face distinția între regulile comune tuturor prescripțiilor care guverneaz] atât imperativele, cât și afirmațiile de tip „se cuvine”, de regulile specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] aceste etape se succed invariabil, adic] fiecare individ trece de la una la cealalt], f]r] s] sar] nici una dintre ele. Pretenția nu este ca toat] lumea s] avanseze la nivelul cel mai înalt - Etapă 6. O persoan] poate r]mane la nivelul 4 sau 5. Ci ideea este mai degrab] c] cineva, pentru a atinge Etapă 6, trebuie s] treac] prin fiecare dintre etapele precedente în mod succesiv. Iat] în cele ce urmeaz] o scurt] prezentare a fiec]rei etape
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu se poate afirma așa ceva în avantajul Germaniei naziste. Presupunând ins] c] circumstanțele istorice conteaz], acest lucru nu invalideaz] teoria lui Kohlberg într-un mod fundamental? Dac] persoanele de la Etapa 6 pot avea valori morale diferite, atunci ce ceea r]mane de f]cut cu universalitatea valorilor morale pe care le pretinde aceast] etap]? Sau a vrut s] spun] prin această nu c] toate persoanele de la Etapa 6 au aceleași judec]ți morale, indiferent de contextul istoric, ci, dimpotriv], c] toate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi foarte important] pentru dezvoltarea moral]. Se presupune c] acest lucru nu este o simpl] omisiune. Chiar dac] o teorie corespunz]toare a dezvolt]rii morale trebuie s] confere educației morale un rol central printre doctrinele sale, tot r]mane o alt] întrebare foarte important]: sunt persoanele pe deplin dezvoltate moral acelea gata de a-și da viață pentru convingerile lor morale? Martin Luther King Jr. a declarat c] viața nu merit] tr]it] dac] cineva nu este gata s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi valide, gândirea contrafactual] trebuie s] opereze într-un mediu clar. Când ne gândim dac] s] mergem la film său s] vizit]m un prieten bolnav, avem o idee relativ clar] despre ceea ce se va schimba și ceea ce vă r]mane la fel, orice am face. În cazurile imaginare, adesea nu știm ce se poate întâmpla. Avem intuiții, dar acestea pot s] nu fie demne de încredere. C]ci este posibil s] ne fi târât de-a lungul unei p]rți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin înclinate s] pretind] c] relațiile dintre ele sunt guvernate de alte interese decât cele proprii fiec]reia, ceea ce pentru adeptul eticii evoluționiste reprezint] o confirmare a poziției sale; vezi, de asemenea, capitolul 34, „R]zboi și pace”.) Cum r]mane cu aspectul argumentativ? Ce comentarii se pot face? Care sunt bazele metaetice? La acest nivel, multi filosofi tradiționali ar da înapoi. Oricât de mult] empatie ar exista pentru poziția prezentat] anterior, gânditorul tradițional va susține c] a considera c] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sirea unor argumente logice este ilicit. Exemple în acest sens sunt mesajele legate de spiritualism, care satisfac nevoile și neliniștile oamenilor, sau etică. Afirmațiile morale sunt pure adapt]ri. Nu mai este loc și nevoie de argumente logice. Cum r]mane cu obiecția potrivit c]reia, deși procesul evolutiv ar fi imprimat un mod de gândire moral, acest lucru nu neag] faptul c] exist] totuși o bâz] obiectiv] a moralei? La urma urmei, dac] lu]m o analogie la îndemân], este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gândi, care, întâmpl]tor, ține de sfera adev]rului obiectiv. Acest lucru este valabil pentru concepțiile cu privire la evoluția progresiv] și direcționat]. În cel mai r]u caz, o moral] obiectiv] este irelevant], ceea ce reprezint] o contradicție în termeni. Morală r]mane f]r] temelie. S] punem o ultim] întrebare: de ce o astfel de tez], ca cea discutat] anterior, pare neplauzibil] în mod intuitiv? De ce pare atât de ridicol - pentru mulți oameni - s] susții c] morală nu este decât o iluzie a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alții). Dar Hegel (că și acești filosofi mai recenți) atac] morală numai într-un sens restrâns și încearc] s] o sprijine într-un sens mai larg. El plaseaz] armonia dintre interesele individuale și acțiunea social] în cadrul „vieții etice”, care r]mane moral] într-un sens deosebit prin aceea c] apelul s]u ultim este un apel la rațiune imparțial]. Sistemul vieții etice este un sistem al drepturilor, al datoriei și al drept]ții care actualizeaz] binele universal; el include chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nimeni nu ar mai putea fi tras în mod corect la r]spundere sau r]spl]țiț, întrucat nimeni nu ar mai fi demn de pedeaps] sau laud]. Sancțiunile sociale care s] fie impuse asupra celor devianți social ar r]mane inc] necesare, dar ar necesita o argumentare rațional] diferit] de aceea cu care oper]m în prezent (care se bazeaz] pe ideea c] r]uf]c]torii sunt responsabili pentru relele lor, idee care poate fi respins], firește, dac] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu pricina stă scris: pîine la vatră. Aha, deci împătimiților cozii nu le place pîinea care, slavă domnului, se găsește sortiment impresionant în puzderia de centre de pîine de peste tot, ei vor neapărat pîine de aici, din locul ăsta, care mană cerească! le dă iar posibilitatea să stea la coadă. Și nu oricum. Să pună țara la cale, să facă politică, să facă (de ce nu) propagandă. Nu-ți trebuie cine știe ce ca să-ți dai seama că vajnicii exponenți ai vîrstei a treia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]