2,217 matches
-
ei. A început prin a fi o fată model și a continuat ca fotomodel. Trebuie spus că Ana, în ciuda calităților ei incontestabile, n-a luat din prima examenul la concursul de intrare în diplomație. Un an de zile, a fost manechin la o casă de mode. Ca să învețe să meargă pe cat-walk, fetele erau antrenate să ducă pe cap o tăviță cu un pahar de apă. Până reușeau să nu verse nici o picătură. Anghel preferă, pentru moment, să se descarce altfel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul, la fel de nesățios și imprudent pe cât de urgentă, hămesită, imprudentă fusese partida de amor, nu absolvea manechinul de suspiciunea de care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu forță un târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam zi de zi mai diform. Odată ce închipuirea îmbrăca manechinul de gips șters și țeapăn, Any, devenea, din Libarcă, Muză. Zeificarea ei în versuri era masturbarea mea. Împopoțonarea ei în rime n-o făcea mai mult decât eleva ce aștepta violul la orizont. Și care avea să vină după ce carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altceva mai era în neregulă cu securitatea de la BioGen. Îi aruncă o privire Lisei, care conducea senină. Rick o angajase ca recepționistă la puțin timp după ce aflase de legătura soției lui. Lisa avea un profil frumos. Ar fi putut fi manechin. Cel care-i aranjase nasul și bărbia era un geniu. Și avea un corp minunat, cu o talie îngustă și sâni perfect conturați. Avea douăzeci de ani, era în vacanța de vară de la Crestview State, și radia sănătate și sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
O iau. Zâmbind în continuare. Frații se întâlniră în aceeași seară. Jeff, care era chipeș și avea relații la toate restaurantele din oraș, făcu rost de o masă lângă cascadă, la Sushi Hana. Deși era devreme, locul era plin de manechine și actrițe, iar Jeff se uita în toate părțile. — Cum merg lucrurile acasă? zise Ellis, enervat. Jeff ridică din umeri. — Bine. Uneori trebuie să lucrez până târziu. Știi cum e. — Nu, nu știu. Pentru că eu nu sunt un mare bancher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sexual din cauză că părul și ochii deschiși la culoare reprezintă un semn al unui nivel mai mare de estrogen la femei și, deci, al unei fertilități mai mari. Dar nu toată lumea este de acord cu acest punct de vedere. Jodie Kidd, manechinul blond de 27 ani, spune: „Nu cred că faptul că ești blondă te facă mai dorită pentru activitatea sexuală... Frumusețea este mai profundă decât culoarea părului“. Teoria profesorului Frost a apărut în revista Evolution and Human Behavior. Cercetarea lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
textul sancțiunii, contestația mea și descrierea exactă a ceea ce se întâmplase. Efectul a fost oarecum neașteptat, deoarece din acel moment am început să fiu privit cu mai multă atenție. Dovedisem prin atitudinea mea că sunt ceva mai mult decât un manechin pe care îl poți muta cum vrei de colo, colo. Așa stând lucrurile însă, de vreme ce din punct de vedere profesional nu mi se putea reproșa nimic, însemna că trebuia să fiu educat, modelat în spiritul moralei comuniste, mai ales că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a celor doi sâni a căror mărime băiatul o putea intui cu ușurință, ajutat fiind de cele două proieminențe curbate rafaelic și care aveau tendința de a străpunge bluzița fermecată. Contabila purta o fustă mulată perfect pe corpul ei de manechin care nu respecta greutatea. Fusta era Înaltă În talie și foarte scurtă, cât urca spre mijlocul ei de viespe, tot atât cobora și pe cele două pulpe care ar fi scos din minți pe orice bărbat, cât de pretențios ar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu cumva să cadă cuvintele din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deși de felul meu sunt o natură pe cât de histrionică, pe atât de greu de stăpânit. Dar banii...A, am uitat să spun că În lunile care se scurg până la venirea jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucruri și acelea destul de vagi. Mi-au căzut pe mână deseori pliante turistice color despre țări africane, cu zeci de imagini pline cu militari, dar n-am recunoscut niciodată În ele vreo manta produsă de fabrica unde sunt angajat ca manechin cu salariu mediu pe economie și bonuri lunare de masă. Locuiesc cu bunica dinspre tată, care este oarbă. Are 90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el, spunându-i pe nume pentru prima dată. —Da? răspunse ea. Charlot era un bărbat cu principii, nimic n-ar fi putut schimba această trăsătură. Viața îi furnizase modele de conduită pentru orice împrejurare, modele ce stăteau în jurul lui ca manechinele unui croitor. Pentru situația omului condamnat la moarte viața nu-i oferise nici un model, dar nu ajunsese la jumătatea vieții fără să fi făcut câteva cereri în căsătorie. Totuși, ele se petrecuseră în împrejurări mai puțin dificile. Arătase destul de convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și mă întorc. Dacă la început am crezut că poate era șoferul lui Brad, sau cineva trimis de el să mă ia de la aeroport, îmi dau destul de bine seama că nu-l știe nici pe el, nici pe mine. ― Atunci manechin? Mă apucă de braț. ― Nu, mă tem că nu, spun eu, și încerc să-mi elibereze brațul. ― Ei bine, atunci ar trebui să fii. Ești nouă în oraș? ― Da. Acum mă gândesc cum să scap de acest bărbat fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei să meargă într-o seară de vineri în Fifth Floor, la Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte bine cine este Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un amant bun, pentru că partida în sine a fost cam modestă - cel puțin pentru el. Sigur, a făcut tot ce trebuia, dar din punctul lui de vedere, ar fi putut la fel de bine să și-o fi tras și cu un manechin din vitrină. Da, a reușit s-o facă, dar nu, el nu s-a simțit bine. Poate cel mai important a fost momentul când Ben și-a amintit de ce nu are parte de sex fără nici o obligație cu femei anonime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Luke. Ce vrei să spui? Nu eram sigură că voiam să știu. Asta dacă nu luam în considerare acea parte din mine care voia să știe totul. —O cunoști pe Anya? m-a întrebat el. —Doamne, da! Anya era un manechin, iar eu voiam să fiu ca ea. I-am povestit lui Anya de tine, iar ea m-a sunat și mi-a spus că ești la Llama. De unde o știi pe Anya? — Lucrez cu ea. Adică tu ce faci? —învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a liniștit ea. Nu-ți face griji pentru mine. —Cu ce te ocupi? am întrebat-o curioasă. S-a dovedit că Nola avea o agenție de modele. Una dintre cele mai faimoase din Irlanda. Și că și ea fusese manechin. Chestia asta m-a înveselit. îmi plăcea ideea că era dependentă de droguri, dar, în același timp, avea o carieră superbă, de mare succes. Chestia asta mi-a mai diminuat sentimentul că făceam parte dintr-o subcategorie de ratați. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui urmaș. De croiuri noi nici nu mă mai apuc. Am îmbătrânit. Mai deunăzi, după ce am tras oblonul și am urcat în camera mea, am avut un vis. „Noaptea vegetația vizitează vechile croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două ori orfan, pățește ca Lazăr. El a murit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și să le aduc și mai mult noroc. M-oi fi mișcat. Sau mi-a tresăltat inima. S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a urlat omul și m-a lovit peste față de am căzut pe jos, printre manechinele împușcate. Sângele mi-a țâșnit din nas peste ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe mine cu ei, ca să mă dea a doua zi la institut, dacă o mai fi existat. Au căzut de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]