5,243 matches
-
de pastor? — Pari un puști de doișpe ani. Dar vorbești ca un pastor bătrîn de la munte. Dansă din nou cu blonda, într-o tăcere care se transformă în disperare, căci știa că trebuia să-i pună capăt. — Semeni cu o marmură acoperită în miere, zise el. — Ce? — Semeni cu o marmură acoperită în miere. — O. Chiar așa? Mulțumesc. Ea îl privi fără să zîmbească. — Ar trebui să dansezi mai des. — Nu, chiar nu știu. Dacă o să vii la mai multe baluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un pastor bătrîn de la munte. Dansă din nou cu blonda, într-o tăcere care se transformă în disperare, căci știa că trebuia să-i pună capăt. — Semeni cu o marmură acoperită în miere, zise el. — Ce? — Semeni cu o marmură acoperită în miere. — O. Chiar așa? Mulțumesc. Ea îl privi fără să zîmbească. — Ar trebui să dansezi mai des. — Nu, chiar nu știu. Dacă o să vii la mai multe baluri, o să dansez cu tine. Deveni tot mai îngrijorat, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse: — Nu-ți mai amintești de mine, dar ar trebui. Eu sînt prima fată cu care ai dansat. Pentru prima și întîiași dată. El îi rînji recunoscător și zise: — Mă bucur mult. — îți amintești cum îmi ziceai că sînt? — Din marmură și miere. — Am rămas la fel? — Da. — Ce ușurare! Știi, o să mă mărit cu un avocat luna viitoare. E foarte bogat și sexy, ce-și poate dori mai mult o femeie? Mișcările ei erau în același timp tensionate și vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va decide viitorul! — Nu-ți face griji, n-o să vă dezamăgesc. Ușile se deschiseră și șambelanii îi duseră la un etaj atît de luminos, că inima lui Lanark tresări în piept, crezînd că era la lumina zilei. Podeaua era din marmură colorată cu incrustații geometrice. Avea o lățime de aproape patru sute de metri, dar dacă privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă. Era o sală în formă de octogon, unde se intersectau opt coridoare sub un dom, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind concentrat pe coridor și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de jos într-o poziție de rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uiți atent la dom, o să vezi că, deși artistul a pictat un soare în centru, acesta e aproape ascuns de coroana primului Monboddo. Ridică-te, intră al douăzeci și nouălea. Un bărbat înalt, într-un costum cenușiu-deschis, traversa podeaua de marmură netedă, însoțit de trei bărbați în costume de culoare închisă. în fața lui mergea un bărbat în tunică medievală, cu o sabie pe o pernă din catifea; în spate venea un altul purtînd o mantie de mătase colorată. întregul grup înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe o potecă sub un cer imens și negru. Lanark își dădu seama că se află pe vîrful unui deal, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia Hardie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Apoi, foarte repede, obiectivul esențial, evadarea, puse stăpânire pe sistemul său nervos. Percepu vag prezența unor oameni care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze dinainte înapoi pentru a scăpa de suflori și armele de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă - asupra recalcitrantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia Hardie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-i aducă la picioare primul autoavion cu destinația Districtul 19. CAPITOLUL VII SEDIUL DISTRICTULUI 19 era o clădire demodată, în stil cascadă. Dar acest tipar era folosit în mod exagerat și se repeta la intervale frecvente. Șuvoaie peste șuvoaie de marmură curgeau din crăpături ascunse și se îmbinau treptat. Nu era o clădire foarte mare, dar era suficient de amplă pentru a-i da lui Cayle o senzație odihnitoare. Cele cincisprezece etaje și birourile generale, pline de mașini de calculat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra, desluși încăperea și cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese că, în vilele lor din zona de nord, cu piscine acoperite și garaje în marmură, el era un decor potrivit. Burghezia iraniană, care suferea de „occidentalită“, după o expresie dragă lui Khamenei, adora să-și aducă oaspeți care aveau legătură cu Londra, Parisul sau Washingtonul ori țineau măcar un magazin cu de toate pentru diasporezii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
constată cât de mult se schimbaseră toți, pe când el avusese impresia că nu se întâmpla mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre și vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate, el îi cuprinse mijlocul - ea-i înconjură grumazul - și astfel trecură printre straturile de flori și intrară în palatul de marmură al împăratului. El o duse la împăratul și i-o arătă spuindu-i că-i mireasa lui. Împăratul zâmbi, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca și când ar fi vrut să-i spue ceva în taină și-l trase la o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a pune mâna pe capul ei, ca și cum, dragă doamne, a o discînta. Și când ese el din casă, îi zice vrăjitorul ei: - Doamne, M-Ta, câte frumusețe și mândrețe ai în casă și n-ai și un ou frumos de marmură. - Ca ce fel de ou mătușă? - Acela-i numai în fundul pământului. - Îra!, oi zice bărbatu-meu, ș-a trimite pe cineva să-l caute. Și se duce vrăjitorul. Intră el în casă. - Ei, zice - iaca ce mi-a spus baba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l caute. Și se duce vrăjitorul. Intră el în casă. - Ei, zice - iaca ce mi-a spus baba ăst - sfântă. - Iaca să șterg, dragă, cheea. Șterge cheia și vin doi oameni de fier. - Ce vrei stăpîne? - Vreau oul cel de marmură de sub pământ. - D-apoi bată-te Dzeu să te bată (fie-i lui acolo); cîte-ți fac eu, până și cheia iadului o ai, acum vrei să ni iei și toată puterea noastră? Vezi D-ta vrăjitorul a vrut înadins, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga apucând o scrumieră de marmură. Taci! Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]